Triumful iubirii lui Dumnezeu

STUDIUL 13 » 22 – 28 IUNIE

De memorat: „Și am auzit un glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. »” (Apocalipsa 21:3,4)

Play / pause

0:00

volume

Triumful iubirii lui Dumnezeu

Sabat după-amiază

De citit ca bază a studiului: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 39–42.

Putem înfrunta viitorul cu speranță. Franklin D. Roosevelt a fost președintele Statelor Unite într-o perioadă dintre cele mai dificile (1933-1945). Paralizat din cauza poliomielitei, el a afirmat într-o ocazie: „Am cultivat întotdeauna speranța, credința, convingerea că există o viață mai bună, o lume mai bună, dincolo de orizont.” Albert Einstein, unul dintre genialii lumii, a scris și el: „Învață de la ziua de ieri, trăiește în ziua de azi și speră pentru ziua de mâine.” Alfred Lord Tennyson, un renumit poet englez victorian, a scris la rândul lui: „Speranța zâmbește din pragul anului care vine, șoptind: «Va fi un an mai fericit.»”

În acest ultim studiu vom vedea iubirea neclintită a Domnului Hristos în timpul celei mai fascinante perioade din istoria universului, precum și victoria Lui absolută în marea luptă dintre bine și rău. Ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, ne dă speranță pentru astăzi, pentru mâine și pentru totdeauna.

Duminică, 23 iunie

Speranţă când sunt vremuri grele

1. Citește Apocalipsa 22:11,12; Daniel 12:1,2 și Ieremia 30:5-7. Ce evenimente au loc chiar înainte de a doua venire?

Încheierea timpului de probă este urmată de o vreme de strâmtorare „cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta”. Apocalipsa 16 descrie ultimele șapte plăgi care vor fi revărsate asupra lumii nelegiuite. Dar, ca în cazul plăgilor Egiptului, poporul lui Dumnezeu va fi ferit de ele. Citește Daniel 12:1. Cel mai probabil este vorba de „cartea vieții” (vezi Filipeni 4:3; Apocalipsa 13:8; 20:12,15; 22:19). Dacă I-am rămas credincioși lui Isus, numele noastre nu vor fi șterse din cartea vieții (Apocalipsa 3:5).

2. Citește 1 Ioan 3:1-3; Ioan 8:29 și 14:30. Care este singura pregătire suficientă pentru venirea perioadelor de criză extremă?

În perioada de criză, copiii lui Dumnezeu au cu Mântuitorul Isus o relație personală atât de profundă încât nimic nu o poate schimba. Dorința lor arzătoare este să Îi fie plăcuți în toate lucrurile astfel încât, prin lucrarea Duhului Sfânt, să poată fi neprihăniți ca El. În inima lui Hristos nu s-a găsit nimic care să răspundă la amăgirile lui Satana. Și noi putem reflecta acest aspect al caracterului Său.

3. Citește Psalmii 27:5; 91:1-11 și Apocalipsa 3:10-12. Ce promisiuni încurajatoare ne face Dumnezeu pentru vremea necazului?

Unii au înțeles greșit ideea de a trăi în vremea strâmtorării fără mijlocitor. Isus Își încetează mijlocirea în sanctuarul din cer atunci când toți oamenii au luat o decizie finală de partea Lui sau împotriva Lui. Dar aceasta nu înseamnă că suntem singuri în această perioadă, nevoiți să ne încredem în propriile puteri. Isus ne-a asigurat că va fi întotdeauna cu noi (Matei 28:20). În perioada de criză, credința noastră va fi întărită, iar dorul nostru după veșnicie va deveni mai puternic, astfel încât singura noastră dorință va fi să trăim cu Isus pentru totdeauna.

Luni, 24 iunie

Speranţa în imediata revenire a lui Isus

4. Citește Ioan 14:1-3 și Tit 2:11-14. În lumina dificultăţilor viitoare și a crizei care va veni, cum te încurajează aceste versete?

Cuvintele Domnului Isus: „Să nu vi se tulbure inima” ne asigură că El nu ne va părăsi niciodată și că Se va întoarce să ne ia acasă. Această lume nu este casa noastră. Vine o zi mai bună. O dată la fiecare 25 de versete, Noul Testament vorbește despre revenirea Domnului nostru. Când zilele vor fi negre și decretele opresive ale unei puteri biserico-statale ne vor amenința viața, făgăduința venirii lui Hristos ne va umple inima de speranță. Aceasta este „fericita […] nădejde” care a inspirat poporul credincios al lui Dumnezeu din fiecare generație.

5. Citește Apocalipsa 6:15-17 și Isaia 25:8,9. Compară atitudinea celor mântuiţi și a celor pierduţi. Cum explici diferenţa?

Cei răi își dau seama de consecințele oribile ale păcatului, în timp ce neprihăniții acceptă providența minunată a harului divin. Răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu duce la teamă, vinovăție, condamnare și, în cele din urmă, la pierdere veșnică. Răspunsul nostru la harul Lui salvator duce la iertare, pace și bucurie veșnică odată cu revenirea Sa glorioasă.

6. Citește Apocalipsa 15:3,4 și 19:7. Ce reacţie vor avea cei răscumpăraţi la glorioasa salvare oferită fără plată prin Hristos?

„Crucea lui Hristos va face obiectul studiului și imnurilor celor mântuiți în toată veșnicia. În Hristos cel glorios, ei Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Creatorul tuturor lumilor, Judecătorul tuturor destinelor, a renunțat la slava Sa și S-a umilit din dragoste pentru om – iată ce va provoca pentru totdeauna uimirea și adorarea universului!” (Tragedia veacurilor, p. 651).

Citește Apocalipsa 12:17; 17:13,14 și 19:11-16 și observă cu atenţie evoluţia evenimentelor. Cine va câștiga în final?

Marţi, 25 iunie

Mileniul pe pământ

7. Citește Apocalipsa 20:1-3. Care va fi soarta lui Satana la revenirea lui Isus?

Imaginile din Apocalipsa 20:1-3 sunt simbolice. Satana nu este legat la propriu cu un lanț și aruncat într-o groapă. Vreme de 1.000 de ani este blocat pe acest pământ pustiu, depopulat, constrâns de circumstanțele pe care el însuși le-a creat. În 2 Petru 2:4 citim că Satana și îngerii lui sunt ținuți pentru judecată „înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri”. Satana va fi legat pe pământ de un lanț de împrejurări, neavând pe cine să ispitească. Vreme de 1.000 de ani va vedea prăpădul, distrugerea, dezastrul produs de răzvrătirea lui. Cuvântul grecesc tradus ca „adânc” este același cuvânt din care provine cuvântul „abis”. Totodată, este același cuvânt folosit în Septuaginta, traducerea grecească a Vechiului Testament, pentru a descrie pământul la Creație. Citește Geneza 1:2. În Septuaginta, cuvântul „adânc” de aici este cuvântul grecesc abyssos, „abis”. Acesta descrie un pământ pustiu. „Adâncul” nu este vreo peșteră sau vreo prăpastie uriașă undeva în univers. Acțiunea lui Satana de a genera păcat și distrugere, împreună cu haosul îngrozitor care precedă a doua venire au readus pământul la starea de masă dezorganizată, întunecată, așa cum era la începutul creației.

8. Citește Ieremia 4:23-26; 25:33 și Isaia 24:1,3,5. Cum descriu profeţii biblici această scenă?

Profeții accentuează aici distrugerea catastrofală care va avea loc la a doua venire a lui Hristos și faptul că nicio persoană nu va rămâne în viață pe pământ în timpul acestui mileniu. Satana și îngerii lui cei răi sunt lăsați să contemple dezastrul produs de răzvrătirea lui. Întregul univers conștientizează din nou că plata păcatului este moartea. Dumnezeu rezolvă problema păcatului într-un mod prin care acesta să nu mai apară niciodată (Naum 1:9). Există trei modalități principale prin care Dumnezeu face lucrul acesta: (1) Își manifestă iubirea nemărginită, dorința arzătoare și eforturile neobosite de a salva întreaga omenire; (2) Își manifestă dreptatea, imparțialitatea și neprihănirea și (3) permite universului să vadă rezultatele finale ale păcatului și răzvrătirii.

Miercuri, 26 iunie

Judecata din timpul miei de ani

9. Citește Apocalipsa 20:4-6. Ce fac cei neprihăniţi în cei 1.000 de ani și de ce este important lucrul acesta?

În timpul mileniului, cei neprihăniți vor avea oportunitatea de a vedea cu ochii lor dreptatea și iubirea lui Dumnezeu în modul în care a tratat problema păcatului. Acum, în timpul miei de ani petrecute în cer, cei răscumpărați au șansa să-I pună lui Dumnezeu diverse întrebări. Dacă o persoană dragă sau un prieten nu se află în cer, cei salvați au șansa să înțeleagă mai bine deciziile lui Dumnezeu. Într-un mod nou și mai bine decât înainte, cei răscumpărați vor înțelege încercările neobosite ale lui Dumnezeu de a salva fiecare persoană care a trăit vreodată. Vor conștientiza iarăși că toți cei pierduți nu sunt în cer din cauza propriei decizii de a-L respinge pe Hristos. Numai după aceea Dumnezeu va aduce asupra celor pierduți judecata finală – moartea a doua, care este distrugerea veșnică.

10. Citește Apocalipsa 20:7-9. Cum se încheie cei 1.000 de ani? Care este soarta lui Satana și a urmașilor lui?

În cei 1.000 de ani Satana nu a avut pe cine să ispitească sau să înșele. El și îngerii săi au rămas singuri să mediteze la consecințele fatale ale păcatului. La sfârșitul mileniului, morții nelegiuiți sunt înviați pentru a înfrunta judecata și a-și primi pedeapsa finală (Apocalipsa 20:5). Acum Satana are o vastă armată de adepți. Deși a suferit înfrângeri în marea luptă, Satana este încurajat când vede gloata mare a celor pierduți și îi inspiră să facă un ultim mare efort de a-L doborî pe Dumnezeu și de a-și întemeia propria împărăție. Termenii „Gog și […] Magog” sunt folosiți pentru a-l simboliza pe Satana și pe cei nemântuiți din toate veacurile. La sfârșitul mileniului, nu numai că cei răi sunt înviați, dar cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, coboară pe pământ din cer (Apocalipsa 21:2). Sfinții au locuit și au domnit împreună cu Hristos în Noul Ierusalim în timpul mileniului. Acum cetatea coboară pe pământ împreună cu Dumnezeu, cu Isus Hristos, cu îngerii și cu toți cei răscumpărați. Toți sunt prezenți pentru confruntarea finală a marii lupte. Păcatul este pe cale să fie eradicat o dată pentru totdeauna.

Ce îţi spune despre caracterul lui Dumnezeu momentul ales pentru judecata finală?

Joi, 27 iunie

Două veșnicii

11. Citește 2 Corinteni 5:10; Romani 14:10,11 și Apocalipsa 20:11-15. De ce sunt înviaţi cei răi?

Pentru a rezolva problema păcatului astfel încât răul să nu mai apară niciodată, toată lumea trebuie să fie convinsă că Dumnezeu a fost corect în toate căile Sale. În cele din urmă, fiecare ființă, inclusiv Satana și îngerii lui, va recunoaște dreptatea lui Dumnezeu în marea luptă și faptul că nu a existat niciodată o justificare pentru răzvrătirea față de Dumnezeu. „În momentul când cărțile cu rapoartele vieții sunt deschise și Isus Își rotește privirea asupra păcătoșilor, ei își aduc aminte de fiecare păcat pe care l-au făcut vreodată. Își amintesc momentul în care picioarele lor s-au abătut de pe calea purității și a sfințeniei și văd cât de departe i-au dus mândria și revolta lor în călcarea legii lui Dumnezeu. Ispitele seducătoare pe care le-au încurajat îngăduind păcatul în viața lor, binecuvântările rău folosite, cuvintele de batjocură adresate mesagerilor lui Dumnezeu, avertizările respinse, valurile de milă pe care inimile lor încăpățânate și nepocăite le-au refuzat – toate acestea le apar ca și când ar fi scrise cu litere de foc. […] Toți păcătoșii stau în fața lui Dumnezeu și sunt judecați pentru acuzația de înaltă trădare față de Cer. Nu au pe nimeni care să le pledeze cauza, nu au nicio scuză, iar împotriva lor se pronunță sentința morții veșnice” (Tragedia veacurilor, p. 666, 668).

12. Citește Apocalipsa 20:9; Psalmii 37:20; Maleahi 4:1,2. Cum vor avea loc distrugerea finală a păcatului și a păcătoșilor și răsplătirea celor neprihăniţi?

Vestea bună este că Satana și îngerii lui cei răi vor fi distruși în iazul de foc. Păcatul și păcătoșii vor fi mistuiți. Conform Apocalipsa 20:9, vor fi nimiciți, distruși, și nu chinuiți pentru totdeauna. Versetul următor folosește expresia „în vecii vecilor”. Aceasta înseamnă întotdeauna „la nesfârșit”, dar cu sensul de până la capăt, până când ceva este complet încheiat. (Vezi Exodul 21:6; 1 Samuel 1:22,28; Iuda 7 și 2 Petru 2:4-6.) Pentru cei pierduți, distrugerea în sine, nu actul distrugerii, este veșnică. Dumnezeu nu este veșnicul torționar.

În final, pe toţi ne așteaptă una dintre cele două veșnicii. Cei pierduţi primesc „plata” pe care o merită, moartea veșnică. De ce atunci singura noastră speranţă de a nu primi ceea ce merităm (moartea) constă în credinţa în neprihănirea Domnului Isus?

Vineri, 28 iunie

Un gând de încheiere

„Acolo […] câmpii întinse sunt mărginite de dealuri frumoase, iar munții lui Dumnezeu își înalță piscurile grandioase. Pe acele câmpii domoale, lângă acele izvoare vii, copiii lui Dumnezeu, care au fost atât de mult timp străini și călători, vor fi acasă. […] Cu o încântare de nedescris, copiii lui Dumnezeu de pe pământ devin părtași la bucuria și înțelepciunea ființelor necăzute în păcat și au acces la cunoștințele acumulate secole de-a rândul în urma contemplării lucrării mâinilor lui Dumnezeu. Ei admiră grandoarea creației în toată splendoarea ei – sori, stele și sisteme gravitând în ordinea stabilită, în jurul tronului lui Dumnezeu. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cel mai mic până la cel mai mare, și în toate se manifestă bogățiile puterii Sale. Marea luptă s-a sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibrație de armonie și bucurie pulsează prin vasta creație. De la Acela care a creat toate lucrurile se revarsă viața, lumina și fericirea prin toate domeniile spațiului infinit. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și cu bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire” (Tragedia veacurilor, p. 675, 678).