Babilonul şi Armaghedonul
STUDIUL 12 » 16 IUNIE – 22 IUNIE
Textul de memorat: „Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” (1 Petru 1:5)
Cum am afirmat deja, cartea Apocalipsa abundă în imagini şi expresii preluate direct din Vechiul Testament. De exemplu, ea foloseşte de şase ori numele „Babilon”. Dar nu se referă la imperiul lui Nebucadneţar din Antichitate, care nu mai exista pe scena lumii de sute de ani. Ci Ioan întrebuinţează imagini din Vechiul Testament pentru a exprima un adevăr. În acest caz, Babilonul – o mare putere politică şi religioasă care asuprise poporul lui Dumnezeu – reprezintă aici marile puteri religioase şi politice care vor urmări acelaşi scop în timpul sfârşitului.
În mod similar, cuvântul Armaghedon, care apare doar în Apocalipsa, derivă dintr-o expresie care se pare că are sensul „muntele din Meghido”, o referire la un loc din vechiul Israel. S-au făcut numeroase speculaţii cu privire la Armaghedon, mulţi oameni aşteptând ca, la sfârşitul lumii, să aibă loc un mare conflict armat în Meghido.
Săptămâna aceasta vom studia despre Babilon şi despre Armaghedon şi vom încerca să aflăm ce ne spune Biblia despre ele.
Duminică, 17 iunie – „Vinul mâniei ei”
1. Ţinând cont de istoria Babilonului consemnată în Vechiul Testament, ce ne învaţă Apocalipsa despre Babilon, în contextul evenimentelor finale? Apocalipsa 14:8; 16:19; 17:5; 18:2,10,21
În Biblie găsim istoria a două cetăţi-simbol: Ierusalimul şi Babilonul. Ierusalimul era simbolul cetăţii lui Dumnezeu şi al poporului Său (Psalmii 102:21; Isaia 52:9; 65:19; Apocalipsa 3:12), iar Babilonul era simbolul oprimării, al violenţei, al religiei false şi al răzvrătirii făţişe împotriva lui Dumnezeu.
Gândeşte-te la Turnul Babel (Geneza 11:9). Din termenul ebraic pentru „Babel” derivă şi numele Imperiului Babilonian. În 1 Petru 5:13, Petru le trimite credincioşilor salutări din partea bisericii „care este în Babilon”, ceea ce se consideră a fi o referire nu la vechiul imperiu, aflat în ruine în Irakul de astăzi, ci la Roma, cea care avea să devină în timp scurt asupritoarea bisericii. Denumirea aceasta este interesantă din perspectiva cărţii Apocalipsa şi din perspectiva rolului pe care declară că avea să-l joace Roma.
2. Ce ne descoperă profeţia despre influenţa nefastă exercitată de Babilon asupra lumii şi asupra poporului lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:8; Apocalipsa 18:3
Nu încape nicio îndoială că puterea pe care o reprezintă Babilonul, aşa cum este descrisă în cartea Apocalipsa, este foarte coruptă, influenţa ei corupătoare extinzându-se, într-o măsură mai mare sau mai mică, în toată lumea. Expresia „vinul mâniei curviei ei” (Apocalipsa 14:8) face referire evidentă la doctrina falsă, la practici corupte şi la urmările acestor practici. Babilonul este o forţă care răspândeşte răul la „toate neamurile”. Toţi trebuie să fie atenţi să nu se lase corupţi de el.
În lumea contemporană, peste tot există corupţie, confuzie, oprimare. Ce ne spune aceasta despre nevoia de a fi ancoraţi în Isus şi în Cuvântul Său?
Luni, 18 iunie – A căzut Babilonul!
3. Ce ne spune pasajul din Apocalipsa 18:1-10 despre „Babilonul cel mare”?
A doua solie îngerească (Apocalipsa 14:8) cu privire la căderea Babilonului este repetată în Apocalipsa 18:2 pentru a sublinia cât de corupt a ajuns. „Biblia declară că, înainte de venirea Domnului, Satana va acţiona prin «tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii». Cei care «n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi» vor fi lăsaţi să accepte «o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună» (2 Tesaloniceni 2:9-11). Până când nu se va ajunge la acest nivel şi nu se va realiza unirea deplină a bisericii cu lumea în toată creştinătatea, căderea Babilonului nu va fi completă. Schimbarea este progresivă, iar împlinirea perfectă a profeţiei din Apocalipsa 14:8 este încă în viitor.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 320)
Dacă a venit deja „împlinirea perfectă” a acestei profeţii, doar Dumnezeu ştie. Ce ştim noi este că, potrivit acestor texte, Babilonul spiritual va fi judecat într-o zi de Dumnezeu pentru faptele sale foarte rele. „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei” (Apocalipsa 18:5). Cuvintele acestea reflectă limbajul folosit în Vechiul Testament cu referire la Babilonul antic (Ieremia 51:9) şi arată că şi Babilonului modern îi va veni, cu siguranţă, timpul de judecată. Şi Babilonul de odinioară a fost judecat (Daniel 5). Scriptura arată foarte clar în mai multe locuri că, într-o zi, toţi vor da socoteală pentru faptele lor.
Noi, creştinii, avem un Mijlocitor care ne va reprezenta la această judecată (1 Ioan 2:1; Daniel 7:22). Cât de încurajator este gândul acesta! Altfel, nici soarta noastră nu ar fi deloc mai bună decât a Babilonului!
Ce înseamnă pentru tine faptul că toate nedreptăţile şi nelegiuirile care rămân nepedepsite acum vor fi pedepsite de Dumnezeu la sfârşit?
Marţi, 19 iunie – Armaghedonul
Oamenii în general, dar, din păcate, şi mulţi creştini, nu cunosc bine cartea Apocalipsa, dar au auzit totuşi, măcar în treacăt, despre Armaghedon. În cultura secularizată, Armaghedonul a devenit simbolul conflictului final, în care atârnă în balanţă soarta întregului pământ. De pildă, în filmul hollywoodian Armageddon, un asteroid uriaş ameninţă să distrugă planeta. Într-o anumită măsură, ideea de sfârşit al lumii le este cunoscută maselor.
Mulţi creştini familiarizaţi cu cartea Apocalipsa şi care cred în ea consideră că bătălia de la Armaghedon se referă la un conflict armat efectiv care va avea loc în Orientul Mijlociu la sfârşitul lumii. O astfel de interpretare susţine că o armată de două sute de milioane de asiatici va invada nordul Israelului. Alţii fac o obsesie din diversele conflicte militare şi politice desfăşurate în acea zonă a lumii care, potrivit lor, vor pregăti terenul pentru lupta armată finală de la Armaghedon, undeva în zona Meghido.
Biblia ne spune însă cu totul altceva. Armaghedonul va constitui, într-adevăr, apogeul conflictului, dar nu va fi o înfruntare între naţiuni inamice, ci între cele două tabere între care se dă marea luptă. Nu va fi un conflict economic sau politic, ci unul religios, cu unele aspecte economice şi politice.
4. Ce descoperim în Apocalipsa 16:12-16 despre Armaghedon?
Limbajul folosit aici este figurat: nişte duhuri necurate care seamănă cu nişte broaşte ies din gura balaurului, din gura prorocului mincinos şi din gura fiarei (puterile din Apocalipsa 13). Bătălia decisivă se dă când nişte „duhuri de draci” (Apocalipsa 16:14) îi strâng pe toţi împăraţii pământului pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic”. Însă aici este vorba de un conflict cosmic desfăşurat între forţele lui Hristos şi forţele lui Satana. Nu este o bătălie limitată la zona Meghido, după cum nici Babilonul din Apocalipsa nu se limitează la Irakul modern.
Ce implicaţii are această luptă pentru fiecare dintre noi?
Miercuri, 20 iunie – Armaghedonul şi muntele Carmel (1)
Ce reprezintă totuşi acest loc numit „Armaghedon”? Numele pare a însemna „muntele din Meghido”. Însă, în zona cunoscută sub numele Meghido, nu există niciun munte. Doar în vecinătatea ei se află muntele Carmel. Unii cercetători au dedus astfel că expresia „muntele din Meghido” ar face referire la Carmel. Mai mult, cercetătorii Bibliei au văzut în experienţa lui Ilie de pe muntele Carmel un simbol al evenimentelor descrise în Apocalipsa 13.
După cum am remarcat ieri, Apocalipsa 16:13, cu referirea lui la balaur, fiară şi prorocul mincinos, arată către evenimentele din Apocalipsa 13.
În Apocalipsa 13, acţiunea începe să se intensifice în versetele 13 şi 14, unde se spune că fiara a doua făcea lucruri supranaturale – „făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor” (vers. 13). Evenimentele acestea duc apoi la confruntarea dintre cei care I se închină Dumnezeului adevărat şi cei care se închină „icoanei fiarei” (vers. 14).
5. Ce eveniment relatat în 1 Împăraţi 18:1-18 reflectă parţial evenimentele finale descrise în cartea Apocalipsa?
Evenimentul prezentat aici are un element comun cu marea luptă – recunoaşterea autorităţii Dumnezeului creator. Ilie arată care este problema: oamenii au părăsit Legea lui Dumnezeu şi se închină dumnezeilor falşi şi ascultă de ei. N-a fost aceasta problema dintotdeauna a oamenilor, în diferitele forme pe care le-a luat ea de-a lungul istoriei? Noi ne închinăm fie „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” (Apocalipsa 14:7), fie altcuiva sau la altceva. În cazul descris în Apocalipsa 13, oamenii se închină fie Domnului, fie fiarei şi icoanei ei. Nu există decât două posibilităţi. Suntem fie de partea lui Dumnezeu, fie de partea lui Satana. Este o chestiune extrem de importantă în prezent, dar va fi mai ales în conflictul final, unde, aşa cum s-a întâmplat pe muntele Carmel, linia de demarcaţie dintre cele două categorii va deveni foarte clară.
Joi, 21 iunie – Armaghedonul şi muntele Carmel (2)
6. Ce s-a întâmplat în continuare pe Carmel, care a fost deznodământul şi (fără a forţa textul) ce aspecte întâlnite aici se vor repeta, la scară mai mare, la sfârşitul timpului, când marea luptă va atinge punctul culminant? 1 Împăraţi 18:18-40
Controversa de pe muntele Carmel a fost între Ilie, profetul lui Dumnezeu, şi sutele de preoţi ai lui Baal. (Reprezentanţii răului erau mult mai numeroşi decât reprezentanţii binelui.) Ea a constat dintr-un test prin care se urmărea să se vadă cine este Dumnezeul adevărat – Dumnezeul care a creat cerul şi pământul sau Baal, un alt chip al „balaurului” şi al mijloacelor prin care el încearcă să înşele lumea (Apocalipsa 12:9).
Preoţii i-au cerut lui Baal să trimită foc ca să ardă animalul de jertfă. Au strigat la el de dimineaţă până la amiază. „Strigaţi tare”, le-a spus Ilie cu sarcasm. „Poate că doarme” (1 Împăraţi 18:27). Preoţii au intrat în delir şi şi-au făcut tăieturi cu săbiile, până le-a curs sânge. În cele din urmă, la momentul jertfei de seară, au renunţat epuizaţi.
7. Citeşte Apocalipsa 16:13; 19:20,21 şi compară cu textele care vorbesc despre soarta profeţilor mincinoşi ai lui Baal. Ce concluzie putem trage de aici?
Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaştem, cel puţin deocamdată, despre Armaghedon, însă ştim care va fi deznodământul: anihilarea duşmanilor lui Dumnezeu şi scoaterea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui de sub acuzare.
Citeşte 1 Corinteni 15:1,2. Pasajul acesta nu tratează despre Armaghedon, dar are legătură cu pregătirea noastră pentru evenimentele viitoare. Ce îndemn al apostolului Pavel este relevant pentru noi aici? Citeşte şi Apocalipsa 16:15, care vorbeşte despre Armaghedon. Care este mesajul comun al acestor texte pentru noi astăzi?
Vineri, 22 iunie – Un gând de încheiere
„În câteva locuri din relatarea bătăliei de la Armaghedon, creaturile hidoase şi evenimentele urâte se refugiază pentru o clipă în culise şi ne este oferită o frântură de adevăr personal. După cum am văzut, un asemenea loc este Apocalipsa 16:15: «Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea.» Textul acesta, situat în centrul singurului pasaj din Biblie în care apare numele Armaghedon, reia în ecou numeroasele pasaje din Noul Testament legate de pregătirea personală pentru revenirea lui Isus şi pentru evenimentele finale.
Un alt text este Apocalipsa 17:14: «Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.» în acest mare război de la sfârşit este implicată o armată de oameni al cărei scop principal nu este distrugerea altor oameni cu arme, ci credincioşia faţă de chemarea şi alegerea divină. Este o luptă foarte diferită de cele pe care le poartă astăzi naţiunile şi rebelii. După cum am afirmat în mod repetat, bătălia de la Armaghedon este o bătălie pentru cucerirea minţii. Este şi o bătălie pentru cucerirea inimii – o chemare la credinţa sinceră în Mielul care a fost înjunghiat (Apocalipsa 5:9,10,12; 13:8).” (Jon Paulien, Armageddon at the Door, ed. 2008, p. 193)
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: 1 Corinteni 1-7
1. Cum sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc?
2. Cu privire la cine le-a vorbit Pavel „în icoană de vorbire”?
3. Despre ce fel de om le-a scris Pavel corintenilor că nici nu trebuia să mănânce împreună?
4. Cu privire la ce subiect a scris Pavel, folosind expresia „după părerea mea”?
Istoria mântuirii, capitolul 17
5. În ce privinţă nu este Domnul mai puţin meticulos astăzi?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio-InterCer)
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!