Motivaţi de speranţă

STUDIUL 7 » 11 – 17 MAI

De memorat: În ziua aceea vor zice: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acum, să ne înveselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui!”. (Isaia 25:9)

Play / pause

0:00

volume

Motivaţi de speranţă

Sabat după-amiază

De citit ca bază a studiului: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 18–21.

A doua venire a lui Isus este una dintre temele centrale ale Scripturii, constant prezentă pe paginile ei sacre. Un cercetător a estimat că în Vechiul Testament există 1.845 de referiri la a doua venire a lui Hristos. În cele 260 de capitole ale Noului Testament, există peste 300 de referiri la revenirea lui Hristos. O menționează 1 din 25 de versete și fac referire la ea 23 din cele 27 de cărți ale Noului Testament.

După ce Reforma din Europa s-a împotmolit în divizări și conflicte, protestantismul a prins rădăcini în Lumea Nouă, care avea să devină Statele Unite, unde mulți au căutat să preia mantaua adevărului, inclusiv a adevărului despre a doua venire. Un fermier baptist pe nume William Miller, în urma studierii Bibliei, a ajuns să creadă că Isus avea să revină chiar în timpul vieții lui. A predicat acest mesaj și a generat o mișcare care, deși a avut parte de o mare dezamăgire, a dezvăluit multor oameni adevăruri relevante până în zilele noastre.

În această săptămână vom vedea de ce a doua venire a Domnului Hristos le-a umplut credincioșilor inima de bucurie de-a lungul istoriei și cum putem fi pregătiți pentru acest măreț eveniment.

Duminică, 12 mai

Făgăduinţa întoarcerii Sale

Reformatorii protestanți și creștinii care au plecat din Olanda spre Lumea Nouă doreau cu ardoare și nerăbdare venirea lui Isus. John Wycliffe de-abia aștepta revenirea lui Isus ca împlinire a speranței bisericii. Calvin a vorbit în numele tuturor reformatorilor când a spus că revenirea glorioasă a lui Hristos este „cel mai remarcabil dintre toate evenimentele”. Pentru oamenii credincioși ai lui Dumnezeu, a doua venire a lui Hristos era ceva ce trebuia întâmpinat cu brațele deschise, nu ceva de temut.

1. Citește Ioan 14:1-3; 1 Tesaloniceni 4:13-18 și Tit 2:11-14. De ce aceste pasaje biblice le-au dat atâta speranţă creștinilor de-a lungul secolelor?

Este ușor de înțeles de ce credința în a doua venire a lui Hristos aduce atâta speranță și bucurie creștinilor care cred în Biblie. Revenirea Domnului Isus marchează sfârșitul bolii, suferinței și morții, sfârșitul sărăciei, nedreptății și oprimării, precum și sfârșitul neînțelegerilor, conflictelor și războaielor. În același timp, a doua venire prevestește o lume viitoare plină de pace, fericire și părtășie pentru totdeauna cu cei răscumpărați din toate veacurile.

„Revenirea Domnului a fost în toate secolele speranța adevăraților Săi urmași. Promisiunea pe care Mântuitorul le-a făcut-o când S-a despărțit de ei pe Muntele Măslinilor, și anume că va veni din nou, le-a luminat viitorul ucenicilor și le-a umplut inima de bucurie și de speranță, pe care întristarea n-a putut să le stingă, nici încercările, să le întunece. În mijlocul suferinței și al persecuției, «arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos,» a fost «fericita noastră nădejde» (Tit 2:13). Când creștinii din Tesalonic erau copleșiți de întristare la înmormântarea celor dragi, care speraseră să rămână în viață pentru a fi martorii revenirii Domnului lor, Pavel, învățătorul lor, le îndrepta atenția către învierea care urma să aibă loc la venirea Mântuitorului, când cei morți în Hristos vor învia și, împreună cu cei vii, vor fi ridicați ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. «Și astfel», spunea el, «vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte» (1 Tesaloniceni 4:16-18)” (Tragedia veacurilor, p. 302).

De ce este a doua venire atât de importantă pentru credinţa noastră, mai ales când știm că cei morţi dorm (vezi Studiul 10)? De ce fără ea am fi într-o situaţie disperată (1 Corinteni 15:15-18)?

Luni, 13 mai

Anticiparea momentului

Deși reformatorii protestanți credeau în revenirea fizică, vizibilă, auzibilă și glorioasă a lui Hristos, înțelegerea acestui adevăr biblic s-a schimbat treptat. Predicatori celebri din secolul al XIX-lea susțineau că Hristos avea să vină să Își întemeieze împărăția pe pământ și să înceapă cei 1.000 de ani de pace. Lucrul acesta a dus la letargie spirituală și la apatie față de valorile spirituale. Și ucenicii lui Hristos înțeleseseră greșit natura venirii lui Mesia, crezând că El avea să vină ca un general cuceritor care să rupă jugul roman, nu ca Cineva care să pună capăt condamnării și lanțurilor păcatului. Prin urmare, nu au reușit să înțeleagă maniera venirii Lui.

2. Citește Faptele apostolilor 1:9-11; Apocalipsa 1:7 și Matei 24:27,30,31. Ce aflăm despre modul în care Se va întoarce Domnul nostru?

Când Domnul Hristos a venit pentru prima dată, ca un copilaș în ieslea din Betleem, foarte puțini oameni au conștientizat venirea Lui. Dar când va veni a doua oară, „orice ochi” Îl va vedea venind și orice ureche va auzi trâmbița care anunță revenirea Sa. Toți oamenii de pe pământ vor privi slava Sa. Să nu ne lăsăm înșelați! Scripturile arată clar evenimentele care însoțesc revenirea Sa. „Unul dintre cele mai solemne și mai glorioase adevăruri revelate în Biblie este a doua venire a Domnului Hristos, când Se va întoarce pentru a încheia marea lucrare de răscumpărare. Dumnezeu îi oferă poporului Său peregrin, lăsat atâta timp să stea «în ținutul și în umbra morții» (Matei 4:16), o prețioasă speranță aducătoare de bucurie, sub forma promisiunii că Acela care este «Învierea și Viața» (Ioan 11:25) va reveni pentru a-i duce acasă pe copiii Săi surghiuniți. Doctrina celei de-a doua veniri este ideea fundamentală a Sfintelor Scripturi. Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit, care să zdrobească puterea nimicitorului și să-i ducă din nou în Paradisul pierdut” (Tragedia veacurilor, p. 299).

Mesajul revenirii Domnului Isus în curând este un apel urgent adresat fiecăruia dintre noi de a ne cerceta inima și a ne evalua viața spirituală. Este o chemare la o trăire pioasă. Nu poate exista niciun fel de neutralitate în lumina strălucitoare a revenirii lui Hristos.

Citește 1 Tesaloniceni 5:2-5 și Evrei 9:28. Ce încurajări găsim în aceste versete cu privire la modul în care va reveni Hristos?

Marţi, 14 mai

William Miller și Biblia

La fel cum i-a folosit pe reformatorii protestanți pentru a redescoperi adevărul despre îndreptățirea numai prin credința în Hristos, Dumnezeu l-a folosit pe William Miller pentru a redescoperi adevărul despre modul în care va avea loc a doua venire a lui Hristos. În timp ce studia Scriptura, Miller a descoperit că este iubit de Domnul Hristos mai mult decât și-ar fi putut imagina. Cu Biblia, o peniță și un caiet, el a început să citească din Geneza și nu trecea la un alt pasaj până când nu îl înțelegea pe cel studiat. Comparând pasaj cu pasaj, a lăsat Biblia să se explice singură.

3. Citește Isaia 28:9,10; Proverbele 8:8,9; Ioan 16:13 și 2 Petru 1:19‑21. Ce principii de interpretare a Bibliei descoperi în aceste pasaje?

În timp ce compara pasajele, Miller a început să înțeleagă tainele Bibliei. Cercetând ca un căutător după o comoară pierdută, a fost răsplătit din plin. Duhul Sfânt a deschis Cuvântul lui Dumnezeu în fața înțelegerii lui Miller.

4. Citește Daniel 1:17; 2:45; 1 Petru 1:10,11 și Apocalipsa 1:1-3. Ce ne învaţă aceste pasaje despre înţelegerea profeţiilor Bibliei?

Simbolurile din cărțile profetice nu sunt învăluite în mister. Un Dumnezeu iubitor ne-a dat Cuvântul Său profetic pentru a ne pregăti pentru evenimentele culminante care se vor desfășura în curând în această lume. William Miller a înțeles clar că profeția se interpreta cel mai bine singură. Simbolurile profeției sunt clarificate chiar de către Biblie. Fiarele/animalele feroce reprezintă împărați sau imperii (Daniel 7:17,23). Vântul reprezintă distrugere (Ieremia 46:36). Apa reprezintă popoare sau națiuni (Apocalipsa 17:15). O femeie reprezintă biserica (Ieremia 6:2; Efeseni 5:22-32). Profețiile legate de timp din Daniel și Apocalipsa sunt redate și ele în limbaj simbolic, o zi profetică reprezentând un an propriu-zis (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6). În timp ce aplica aceste principii de interpretare biblică, William Miller a fost uimit de ceea ce a descoperit cu privire la ceea ce credea el că este momentul revenirii lui Hristos.

De ce înţelegerea corectă a simbolurilor profetice este atât de importantă pentru credinţa noastră?

Miercuri, 15 mai

Cele 2.300 de zile din Daniel 8:14

William Miller a observat că evenimentele prezise de profeți s-au împlinit cu precizie: cei 400 de ani de rămânere într-o țară străină a urmașilor lui Avraam, cei 40 de ani de rătăcire în pustiu, cei 70 de ani de exil a poporului Israel, cele 70 de săptămâni din Daniel alocate poporului Israel (Geneza 15:13; Numeri 14:34; Ieremia 25:11 și Daniel 9:24).

5. Citește Marcu 1:15; Galateni 4:4 și Romani 5:6. Ce îţi spun aceste versete despre orarul divin privind prima venire?

Studiind profețiile și comparând textele între ele, Miller a ajuns la concluzia că, dacă Dumnezeu a avut un calendar divin pe parcursul întregii Biblii, trebuie să aibă un astfel de calendar și pentru a doua venire a Domnului nostru.

6. Citește Daniel 8:14. Ce eveniment urma să aibă loc la sfârșitul celor 2.300 de zile?

William Miller a acceptat perspectiva populară conform căreia „curățarea sanctuarului” însemna purificarea pământului prin foc. A studiat Scripturile cu sârguință pentru a înțelege un eveniment de o asemenea importanță. A descoperit legătura dintre Daniel 8 și Daniel 9. În Daniel 8, îngerul a fost instruit să îi tâlcuiască „vedenia aceasta” (Daniel 8:16). La sfârșitul capitolului, singura parte din întreaga viziune care nu fusese explicată (vezi Daniel 8:27) era partea despre cele 2.300 de zile. Mai târziu îngerul s-a întors la Daniel și a declarat: „Am venit acum să-ți luminez mintea” (Daniel 9:22; vezi și Daniel 9:23,25-27), adică pentru a-l ajuta să înțeleagă cele 2.300 de zile.

Știm lucrul acesta pentru că, după ce l-a îndemnat pe Daniel să „ia aminte […] la cuvântul acesta și să înțeleagă vedenia” (Daniel 9:23), primele cuvinte ale îngerului au fost: „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte” (Daniel 9:24). Cuvântul tradus ca „hotărâte” înseamnă literal „tăiate”. Șaptezeci de săptămâni, 490 de ani, trebuie tăiate. Dar din ce? Din viziunea celor 2.300 de zile, evident – singura parte din capitolul 8 pe care Daniel nu o înțelesese și pe care îngerul venise acum să o explice. Așadar, deoarece punctul de început al celor 70 de săptămâni era „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului” (Daniel 9:25), Miller știa că, dacă avea acea dată, putea ști începutul celor 70 de săptămâni și al profeției de 2.300 de zile.

Joi, 16 mai

Cea mai lungă perioadă profetică

7. Citește Ezra 7:7-13. Când a fost dat decretul care le-a permis robilor israeliţi din Persia să fie eliberaţi pentru a-și reconstrui templul?

Decretul a fost emis de Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 î.H. Acest decret a fost ultimul dintre cele trei care le-au permis evreilor să se întoarcă pentru a reconstrui Ierusalimul și reinstitui serviciile de închinare la templu. Acest al treilea decret a fost cel mai amplu și marchează începutul profeției celor 2.300 de zile/ani.

8. Citește Daniel 9:25,26. Când avea să înceapă această perioadă profetică? Ce evenimente majore prezic aceste versete?

În această profeție, Daniel a prezis că „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului” până la Mesia aveau să treacă 69 de săptămâni profetice, sau 483 de zile profetice ori ani propriu-ziși. De vreme ce decretul a fost dat în toamna anului 457 î.H., cei 483 de ani se încheie în toamna anului 27 d.H. Cuvântul „Mesia” înseamnă „Unsul”. În toamna anului 27 d.H., Hristos a fost botezat și a primit ungerea Duhului (Faptele 10:38). După botez, Isus a mers în Galileea „și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: «S-a împlinit vremea»” (Marcu 1:14,15). În primăvara anului 31 d.H., la mijlocul acestei ultime săptămâni profetice, la trei ani și jumătate de la botez, Isus a fost crucificat. Sistemul de jertfe care făcea trimitere la Mielul lui Dumnezeu s-a încheiat cu jertfa lui Hristos pe cruce. Persoana simbolizată a întâlnit elementele prin care era simbolizată și, în cele din urmă, toate jertfele și darurile din cadrul sistemului ceremonial au încetat.

9. Citește Daniel 9:27. Cum avea să se încheie profeţia celor 70 de săptămâni?

Cele 70 de săptămâni, sau 490 de ani, puse deoparte pentru evrei s-au încheiat în anul 34 d.H. cu respingerea mesajului Evangheliei de către Sinedriu (Faptele 6:8 – 7:60). Dacă scădem 490 de ani din profeția de 2.300 de ani ne rămân 1.810 ani pentru împlinirea profeției. Așa ajungem la anul 1844 d.H. William Miller și primii adventiști credeau că sanctuarul din Daniel 8:14 era pământul și au presupus că Hristos avea să vină să curețe pământul prin foc în anul 1844 (vezi diagrama de la pagina 95).

Vineri, 17 mai

Un gând de încheiere

Analizează diagrama de pe pagina alăturată cu privire la profeția celor 70 de săptămâni și a celor 2.300 de zile. Profețiile încep în anul 457 î.H. și prezic evenimentele legate de „Unsul (Mesia)”, pe care se bazează profeția celor 70 de săptămâni. Pornind de la această bază solidă, profeția celor 2.300 de zile se încheie în anul 1844.

„Asemenea primilor ucenici, William Miller și colaboratorii lui n-au înțeles pe deplin importanța mesajului transmis. Erori care fuseseră înrădăcinate de mult timp în biserică i-au împiedicat să ajungă la o interpretare corectă a unui punct important din profeție. De aceea, deși au vestit solia pe care Dumnezeu le-o încredințase, din cauza interpretării greșite a profeției ei au suferit o dezamăgire. […] Totuși Dumnezeu Și-a împlinit beneficul plan prin faptul că a permis ca avertizarea cu privire la judecată să fie prezentată exact așa cum trebuia. Ziua cea mare era aproape și, în providența Sa, oamenii au fost puși la proba timpului limitat pe care îl mai aveau la dispoziție, pentru a li se demonstra ce era în inima lor” (Tragedia veacurilor, p. 351-352, 253).