Conflictul se apropie

STUDIUL 11 » 8 – 14 IUNIE

De memorat: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17)

Play / pause

0:00

volume

Conflictul se apropie

Sabat după-amiază

De citit ca bază a studiului: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 35, 36.

Există un dispozitiv medical relativ nou numit biochip sau Verichip, de mărimea unui bob de orez, care, implantat într-un pacient și scanat cu un scanner extern, transmite informații despre istoricul medical al pacientului. Unii creștini consideră că acest lucru face parte dintr-o conspirație de impunere a semnului fiarei. Pentru alții, semnul fiarei are legătură cu codurile de bare de pe produsele din supermarketuri sau este un număr misterios de pe bancnotele americane care se presupune că ar însuma 666. Pentru unii are legătură cu ordinul masonic, cu Illuminati, cu elicopterele negre ale ONU sau cu ONU în sine.

Scopul studiului din această săptămână este să prezinte viitorul conflict din perspectiva închinării. Satana va pune la îndoială autoritatea lui Dumnezeu prin subminarea legii Sale, în special a Sabatului, care va deveni centrul conflictului global. Satana urăște Sabatul pentru că Îl urăște pe Creator și va folosi constrângerea pentru a ne abate loialitatea față de Hristos. Apelul final al lui Dumnezeu este un apel la credincioșie față de Hristos în ciuda persecuției, boicotului economic, întemnițării și decretului de moarte. Studiul din această săptămână pune accent pe puterea Domnului Isus de a ne trece prin ultimul conflict al pământului.

Duminică, 9 iunie

Ultimul conflict din Apocalipsa

Cartea Apocalipsa înseamnă mult mai mult decât simboluri misterioase, fiare ciudate și imagini bizare. Ea vorbește despre adevăruri veșnice date de un Dumnezeu iubitor generației din zilele finale. Conflictul dintre Hristos și Satana a început în cer cu privire la închinare și va atinge apogeul pe aceeași temă.

1. Compară Apocalipsa 14:7,9 cu Apocalipsa 4:11. Care este tema atotcuprinzătoare din Apocalipsa legată de conflictul cosmic dintre bine și rău?

În toată Apocalipsa, închinarea și creația sunt indisolubil legate. Apocalipsa 14:7 ne cheamă să ne închinăm Domnului întregii creații. Pe fundalul evoluționismului, care a luat cu asalt lumea în ultimele două secole, Sabatul este o amintire permanentă a identității noastre. Ne reamintește constant că suntem ființe create și Creatorul nostru este demn de loialitatea și de închinarea noastră. Acesta este unul dintre motivele pentru care diavolul urăște Sabatul atât de tare.

2. Citește Apocalipsa 12:17 și 14:12. Ce formă va lua închinarea la Creator, în cele din urmă?

Închinarea la Creator prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu se află în totală opoziție cu închinarea la fiară. Dumnezeu va avea un popor în zilele din urmă care Îi va fi loial în ciuda celei mai mari opoziții și mai aprige persecuții din istorie. „În timp ce păzirea sabatului fals – în conformitate cu legea statului, dar contrar poruncii a patra – va constitui o dovadă de supunere față de puterea opusă lui Dumnezeu, păzirea Sabatului autentic, în ascultare de legea lui Dumnezeu, va fi o dovadă de fidelitate față de Creator” (Tragedia veacurilor, p. 605).

Apocalipsa 14:12 declară că acești urmași fideli ai Mântuitorului vor avea „credința lui Isus”. Credința lui Isus este o credință atât de profundă încât se manifestă și când nu are dovezi vizibile. Merge înainte atunci când nu poate înțelege. Este un dar de la Isus pe care îl primim prin credință și care ne va trece prin conflictul care urmează.

Sabatul din ziua a șaptea este un simbol fundamental al calităţii de Creator a lui Dumnezeu și datează încă din Eden. Prin urmare, încercarea de a-l uzurpa, așa cum a făcut Roma (vezi Daniel 7:25), înseamnă a uzurpa baza autorităţii lui Dumnezeu.

Daniel 7:25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea; și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.

De ce Sabatul va deveni un punct atât de controversat în zilele din urmă?

Luni, 10 iunie

Criza care vine

Profeția despre semnul fiarei, din Apocalipsa 13, vorbește despre cea mai crâncenă etapă a războiului dintre Satana și Dumnezeu. Încă de la moartea lui Isus pe cruce, dușmanul știe că a pierdut, dar este hotărât să piardă pe cât mai mulți împreună cu el. Prima lui strategie în această campanie este înșelăciunea, urmată de forță. El se află, în definitiv, în spatele decretului care condamnă la moarte pe oricine refuză să se închine fiarei sau să primească semnul ei. Persecuția religioasă, desigur, nu este ceva nou. Există încă de când Cain l-a ucis pe Abel pentru că acesta ascultase de porunca Domnului.

3. Citește Ioan 16:2; Matei 10:22; 2 Timotei 3:12 și 1 Petru 4:12. Prin ce a trecut biserica din Noul Testament și cum crezi că se va repeta situaţia la sfârșitul timpului?

În istoria creștină persecuția este des întâlnită. A avut loc în Roma păgână și a fost deosebit de activă și în timpul bisericii medievale. Semnul fiarei nu este decât ultima verigă din acest lanț diabolic. Asemenea persecuțiilor din trecut, se încearcă forțarea tuturor să se conformeze unui set de credințe și unui sistem de închinare recunoscut. Profeția spune că persecuția va începe cu sancțiuni economice: nimeni nu poate cumpăra sau vinde până când nu are semnul. Oricine refuză să primească semnul va fi, în cele din urmă, condamnat la moarte (Apocalipsa 13:15,17).

Pe aceia care se declară creștini diavolul îi pregătește deja să primească semnul fiarei prin faptul că îi încurajează să facă compromisuri. Când pare că întreaga lume merge după fiară în deplină admirație (Apocalipsa 13:3), scena se schimbă brusc, iar lentila profetică ia în vizor poporul lui Dumnezeu. Apocalipsa 14:12 ne prezintă următorul tablou: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” Poporul lui Dumnezeu duce o viață de ascultare. Prin harul Său, credincioșii stau drepți când totul în jur se clatină. În timp ce lumea urmează fiara, ei „urmează pe Miel oriunde merge El” (Apocalipsa 14:4). Prin puterea lui Hristos, aceștia înving puterile răului adunate împotriva lor. După cum am văzut în studiul 9, conflictul central dintre bine și rău vizează închinarea. Fiara se folosește de înșelăciune și, când aceasta nu funcționează, de forță și constrângere.

Cu câtă ușurinţă permiţi în prezent (dacă permiţi) ca interesele economice să te împiedice să păzești pe deplin Sabatul?

Marţi, 11 iunie

Identificarea fiarei (I)

4. Citește Apocalipsa 13:1,2. De unde se ridică această fiară și de la cine își primește autoritatea?

Cartea Apocalipsa îl identifică pe balaur cu Satana, în primul rând. Citește Apocalipsa 12:3-5. Diavolul, acționând prin Roma păgână, a fost cel care a încercat să Îl distrugă pe Hristos (vezi Matei 2:16-18). Cel mai mare dușman al lui Dumnezeu și al omului acționează prin intermediul instituțiilor politice și religioase pentru a-și atinge scopurile. Despre această putere a fiarei ni se spune: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare” (Apocalipsa 13:2). Această profeție s-a împlinit cu precizie sute de ani mai târziu, când împăratul roman Constantin și-a mutat capitala din Roma la Constantinopol. Întrucât acum, în cetatea imperială Roma, fosta cetate de scaun a cezarilor, se găsea un vid de putere, Roma păgână i-a oferit fiarei tronul sau capitala ei. „Mutând reședința imperiului la Constantinopol, […] Constantin a pregătit terenul pentru ca episcopul Romei să se înalțe deasupra tuturor oamenilor de pe pământ și deasupra lui Dumnezeu din cer” (Isaac Backus, The Infinite Importance of the Obedience of Faith…, p. 16, citat în LeRoy Edwin Froom, The Prophetic Faith of Our Fathers, vol. 3, p. 213). Potrivit lui Thomas Hobbes, „papalitatea nu este decât fantoma Imperiului Roman decedat, care stă încoronată pe mormântul acestuia” (Leviathan, 1996, p. 386). O analiză atentă arată că fiara care se ridică din mare (Apocalipsa 13) este o putere religioasă apostată care iese din Roma și devine un sistem mondial de închinare (13:3,4). Această fiară nu este o persoană, ci o organizație religioasă care înlocuiește adevărul Cuvântului lui Dumnezeu cu decrete omenești.

5. Citește Apocalipsa 13:1,6. Ce cuvânt-cheie este folosit pentru a identifica puterea fiarei?

Biblia definește hula/blasfemia în Ioan 10:33 și în Luca 5:21 prin exemple: (1) cineva care pretinde că este Dumnezeu și (2) cineva care pretinde că are puterea să ierte păcatele. Aceste acuzații erau nedrepte, pentru că Isus este cu adevărat Dumnezeu și, prin urmare, are dreptul de a ierta păcatele. Papalitatea romană are două doctrine distinctive pe care Biblia le numește blasfemie: pretinde că preoții săi au puterea de a ierta păcatele și că papa are prerogativele lui Dumnezeu pe pământ.

Miercuri, 12 iunie

Identificarea fiarei (II)

6. Citește Apocalipsa 13:5. Notează trăsăturile distinctive.

Să ne amintim că Dumnezeu ne oferă o cheie pentru înțelegerea timpului profetic – o zi profetică înseamnă un an propriu-zis (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6)! Prin calcularea perioadei celor 42 de luni, din Apocalipsa 13:5, folosind luna ebraică de 30 de zile se ajunge la 1.260 de zile profetice sau ani literali. Papalitatea a exercitat o mare influență din anul 538 d.H. până în 1798. Dar când generalul lui Napoleon, Berthier, l-a luat pe papă prizonier, în 1798, perioada profetică a supremației papale s-a încheiat, iar profeția din Apocalipsa s-a împlinit. Citește Apocalipsa 13:10. Lovitura dată papalității a fost extrem de serioasă, dar nu fatală. Conform Apocalipsa 13:12, rana de moarte avea să fie vindecată. Influența papalității avea să se resimtă iarăși la nivel mondial.

Astăzi, liderii mondiali îl primesc cu bucurie pe pontif ca ambasador al bisericii Romei și îl vizitează în mod regulat la Vatican. Într-o lume de o instabilitate fără precedent, se pregătește scena pentru ca pontiful roman să devină liderul moral aclamat al întregii lumi, care să unească toți oamenii. În timpul discursului său din 6 iunie 2012, în fața a mai mult de 15.000 de oameni adunați în Piața „Sfântul Petru” din Roma, papa Benedict al XVI-lea a declarat: „Duminica este ziua Domnului și a bărbaților și femeilor, o zi în care toți ar trebui să poată fi liberi, liberi pentru familie și liberi pentru Dumnezeu. Apărând duminica, apărăm libertatea omului” (https://www.vatican.va/content/benedict-xvi/en/audiences/2012/documents/hf_ben-xvi_aud_20120606.html). Cartea Tragedia veacurilor exprimă clar unde va duce în cele din urmă această mișcare: „Cei care respectă Sabatul biblic vor fi declarați dușmani ai legii și ordinii, care dau la o parte restricțiile morale ale societății, provocând anarhie și decădere și atrăgând pedepsele lui Dumnezeu asupra pământului. […] Ei vor fi acuzați de lipsă de loialitate față de stat. Pastorii și preoții care neagă obligativitatea legii divine vor prezenta de la amvoane datoria de a asculta de autoritățile civile, deoarece acestea sunt desemnate de Dumnezeu. În camere legislative și în tribunale, păzitorii poruncilor vor fi greșit interpretați și condamnați” (p. 592).

Oricât ar fi de greu acum să ne imaginăm întâmplându-se ceva de genul acesta, observă cât de repede se poate schimba lumea! Ce ar trebui să ne spună aceste schimbări despre cât de repede pot veni asupra noastră evenimentele din zilele sfârșitului?

Joi, 13 iunie

Fiara care se ridică din pământ

7. Citește Apocalipsa 13:11-18. Prin ce se deosebește a doua fiară de prima fiară din Apocalipsa 13?

Prima fiară s-a ridicat din mare, a doua fiară iese „din pământ” (Apocalipsa 13:11). Marea reprezintă „noroade, gloate, neamuri și limbi” (Apocalipsa 17:15). Pământul reprezintă, prin urmare, o zonă a lumii slab populată. Această a doua fiară se ridică aproape de încheierea perioadei profetice în care prima fiară își exercită autoritatea (Apocalipsa 13:5). Cu alte cuvinte, câștigă importanță în jurul anului 1798. Statele Unite se potrivesc perfect acestei descrieri. Și-au declarat independența în 1776, au adoptat constituția în 1789 și au fost recunoscute ca putere mondială la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ioan continuă: „Avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur” (v. 11). Coarnele în profeția biblică simbolizează puterea. Spre deosebire de prima fiară, aceasta nu are coroane pe coarne, ceea ce sugerează că nu este o monarhie. Cele două coarne reprezintă cele două principii majore de guvernare care sunt sursa puterii și succesului Statelor Unite – libertatea politică și cea religioasă.

8. Citește Apocalipsa 13:11,12. Ce schimbare se observă la această fiară și cum vorbește ea?

Această națiune blândă, ca un miel, vorbește în cele din urmă ca un balaur. Exercită „toată puterea fiarei dintâi” (Apocalipsa 13:12) și își abandonează principiile legate de libertatea religioasă, făcând ca „pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi” (13:12). Statele Unite vor fi cele care le vor cere tuturor de pe pământ să se închine primei fiare, prin recunoașterea autorității spirituale și seculare a papalității. Potrivit acestei profeții, Statele Unite fac o icoană fiarei – o unire între biserică și stat – și vor cere tuturor să se închine acestei icoane.

Cu adevărat fascinant este că, la momentul în care au fost identificate pentru prima dată ca această putere a fiarei, Statele Unite nu erau nici pe departe colosul militar și economic în care s-au transformat ulterior și care sunt în prezent.

Gândește-te la instabilitatea politică din America zilelor noastre. Cum ar putea duce acest lucru într-o zi la împlinirea profeţiei?

Vineri, 14 iunie

Un gând de încheiere

Închinarea la fiară și la icoana ei face aluzie la Daniel 3, unde împăratul Babilonului le-a poruncit lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego să se închine unui chip de aur sau, în caz contrar, să fie aruncați într-un cuptor aprins. Babilonul antic, Babilonul modern – problema rămâne închinarea. Adevărata închinare izvorăște dintr-o minte pregătită de Cuvântul lui Dumnezeu, dintr-un suflet transformat de iubirea Lui și dintr-o inimă plină de Duhul Său. Atunci nu ne vom potrivi „chipului veacului acestuia”, ci vom trăi după voia lui Dumnezeu, care se găsește în Cuvântul Său. Aceasta este singura noastră protecție!

„Dumnezeu nu forțează niciodată voința sau conștiința, dar mijlocul la care recurge în mod constant Satana – pentru a dobândi controlul asupra celor pe care nu-i poate amăgi – este constrângerea prin acte de cruzime. El se străduiește să domine conștiința și să-și asigure închinarea prin frică și forță. Pentru a-și atinge acest scop, acționează prin intermediul atât al autorităților religioase, cât și al celor seculare, determinându-le să impună legi omenești care sfidează legea lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, p. 591).