Evenimentele finale

Gândul central: Realitatea revenirii lui Hristos ne Îndeamnă să fim tot timpul pregătiţi.

Subiectul pasajului studiat săptămâna aceasta este tot a doua venire a
Domnului Isus, dar accentul cade pe un alt aspect. Pavel nu se mai ocupă
de detaliile revenirii, ci de nevoia noastră de a fi permanent pregătiţi, în
lumina revenirii Sale (şi a judecăţii care o Însoţeşte). Pasajul anterior a
fost încurajator pentru tesaloniceni pentru că sfârşitul avea să le aducă
o stare a lucrurilor mult mai bună decât se aşteptau. Şi fiindcă au înţeles
mai bine cum avea să fie la revenirea Sa, întrebarea era cum puteau să se
pregătească.

Se pare că în biserică circula o teologie care proclama „pace şi linişte”,
în timp ce unii membri calculau data revenirii lui Isus. Prin profeţie, tesa­-
lonicenii sperau să poată prezice data la care aveau să se petreacă eveni­-
mentele finale şi să ştie În felul acesta când să se pregătească. Şi, probabil
că din cauza aceasta, unii trăiau fără un simţământ al urgenţei.

Ne regăsim şi noi în situaţia aceasta? Cu cât timpul şederii noastre
aici se prelungeşte, cu atât ne este mai uşor să pierdem acest simţământ
al urgenţei. Tocmai de aceea avem nevoie de cuvintele lui Pavel din acest
pasaj.

1.Citeşte Geneza 3:15-24. Identifică dimensiunea pozitivă şi cea negativă a judecăţii pe care o face Dumnezeu În acest caz.

Cuvântul judecată nu se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:1-11, dar tema
acestui pasaj este strâns legată de judecată. Dorinţa lui Pavel este ca tesa-­
lonicenii să fie conştienţi că judecata lui Dumnezeu nu ţine doar de ceea
ce se întâmplă în, cer la sfârşitul timpului, ci are consecinţe reale pentru
viata lor zilnică. In general, oamenii nu se simt confortabil când aud de
judecată. Ei o percep ca pe ceva negativ şi ameninţător. Însă În Biblie,
conceptul de judecată nu cuprinde doar ameninţarea, condamnarea şi
executarea pedepsei. Există şi o dimensiune pozitivă a judecăţii. Faptele
simple de milă si de bunătate nu rămân neobservate si nerăsplătite (Matei
10:42). Dumnezeu ştie tot ce facem, fie bun, fie rău. In final, toate faptele
noastre capătă valoare în tabloul general al evenimentelor.

Aceste două dimensiuni ale judecăţii pot fi observate foarte clar încă
din primele relatări biblice. În Grădina Eden, judecata rostită în dreptul
păcatului lui Adam şi al Evei este una negativă. Consecinţele păcatului
aveau să fie legate de naşterea copiilor, de lucrul câmpului şi de locul
unde aveau să trăiască. In acelaşi timp, judecata este pozitivă: Dumnezeu
pune vrăjmăşie între ei şi Satana şi, în mila Sa, îi îmbracă în haine din piele
ca să nu sufere din cauza schimbării mediului. Hainele acelea din piele
reprezentau neprihănirea lui Isus care le acoperea totodată păcatul.

În Geneza 4, judecata lui Cain este negativă pentru că Dumnezeu îl
izgoneşte. Dar există şi un aspect pozitiv: Dumnezeu stabileşte un semn ca
nimeni să nu îl ucidă. La potop, judecata omenirii este negativă pentru că
pământul este distrus prin potop, dar este şi pozitivă, pentru că Dumnezeu
le pune la dispoziţie ca mijloc de scăpare o arcă (Geneza 6 – 9:17).

În Geneza 11, Dumnezeu încurcă limba oamenilor şi îi împrăştie pe tot
pământul (dimensiunea negativă). Dar unde este dimensiune a pozitivă?
Ea se găseşte în chemarea lui Avraam de a fi o binecuvântare pentru
„toate familiile pământului” (Geneza 12:3), pentru oamenii care fuseseră
împrăştiaţi din Babel cu câţiva ani mai înainte (cap. 11:9).

Care este pentru noi dimensiunea pozitivă a judecăţii lui Dumnezeu? Cât de important este să nu uităm că Hristos este înlocuitorul nostru la judecată şi de ce este acest adevăr atât de important?

2.Ce Înseamnă expresia „vremuri şi soroace”? 1 Tesaloniceni 5:1-3; Fap­tele 1:6.7.

Expresia „ziua Domnului” este frecvent întâlnită în pasajele despre
judecată din Vechiul Testament. Ea indică o intervenţie categorică din
partea lui Dumnezeu în „vremea sfârşitului”, accentul căzând pe conse­-
cinţele negative ale neascultării (Isaia 13:6-9; Ieremia 46:10; Ezechiel
30:2-12). În acest pasaj, Pavel combină acest concept mai vechi cu analo­-
gia cu hoţul folosită pentru prima dată de Isus (Mat. 24:43, Luca 12:39).

Impletirea celor trei imagini (ziua Domnului, hoţul care vine noaptea
şi durerile naşterii) ne transmite o singură idee: a doua venire a lui Isus va
fi bruscă, neaşteptată şi inevitabilă pentru cei nelegiuiţi. Timpul sfârşitului
nu este timpul în care să ne pregătim. Timpul de pregătire este acum. Pe
de altă parte, Pavel nu îi mustră pe tesaloniceni pentru că ei ştiu că ziua
Domnului va veni ca un hot noaptea, ci îi mustră pe cei care striză pace si
liniste şi care vor fi luaţi prin, surprindere de dezastrul iminent.

In Faptele 1:6,7, ucenicii Il întreabă pe Isus când vor avea loc eveni­-
mentele finale ale istoriei pământului. Dar El nu le satisface curiozitatea.
Ei nu aveau nevoie să ştie data exactă a sfârsitului lumii. Expresia „vre­
muri şi soroace” se leagă de încercările de a calcula această dată. Cal­
culele de acest gen sunt tentante, dar, din punct de vedere spiritual, sunt
contraproductive. Dacă data stabilită trece, apare dezamăgirea, iar dacă
este prea îndepărtată, pregătirea este amânată.

3. Ce asemănări există Între Luca 21:34-36 şi 1 Tesaloniceni 5:1-11?

Mulţi oameni recurg la consumul de alcool şi la distracţii pentru a
uita de răspunderea de a se pregăti pentru sfârşitul lumii. Alţii poate că
vor să se pregătească spiritual, dar atenţia le este distrasă de grijile şi de
frărnântările vieţii. Textul arată că va veni un timp când nu va mai exista
nicio cale de scăpare pentru cei preocupaţi de alte lucruri şi pentru cei
care se complac cu situaţia în care se găsesc, ci scăpare există numai pen­
tru cei care veghează.

Cum putem păstra viu simtământul urgentei, constiinta iminentei revenirii lui Hristos jără a cădea fanatism şi extremism?”

În cuvintele introductive ale capitolului 5, Pavel se adresează celor care,
din diferite motive, nu sunt pregătiţi. Tesalonicenii ştiu deja că revenirea
Domnului este o realitate sigură, doar data exactă nu este cunoscută. Pentru
cei nepregătiţi, evenimentul acesta este o catastrofă. Unii sunt nepregătiţi
pentru că nu cred; alţii pentru că trăiesc cu impresia că pot amâna pregătirea
până când vor apărea semnele care anunţă că sfârşitul e aproape.

Era spre sfârsitul anilor 1950. Un tânăr l-a auzit pe un predicator
spunând că Isus avea să vină în 1964 şi că biserica trebuie să se pregătească.
Tânărul s-a gândit că, dacă tot mai erau ceva ani până atunci, putea să
amâne pregătirea până prin 1962. Astfel, în loc să-i trezească simţământul
urgentei, vestea aceasta a avut exact efectul opus. Este riscant să amânăm
pregătirea, deoarece nu ştim dacă vom mai apuca ziua de mâine. Vestea
bună este că nu avem nevoie să ştim ziua revenirii lui Isus pentru a ne
putea pregăti acum.

4.Ce înseamnă din punct de vedere spiritual lumina şi ziua, întunericul şi noaptea? Care aspecte ale vieţii tale ţin de domeniul „luminii” şi care de domeniul „întunericului”? Ce implicaţii are răspunsul tău? 1 Tesaloniceni 5:4,5

În aceste versete, Pavel realizează o serie de contraste Între zi/noapte
si întuneric/lumină (în vers. 3 apare şi contrastul scăpare/prăpădenie).
Necredinciosii vor fi luaţi prin surprindere de evenimentele sfârşitului,
dar credinciosii, nu. De ce? Pentru că ei trăiesc în lumină. Biblia este „o
candelă pentru picioarele şi o lumină pe cărarea ” (Ps.
119:105). Profeţia ne-a fost dată ca să avem suficiente informaţii în ve­
derea pregătirii spirituale pentru orice ne aşteaptă.

Pregătirea pentru a doua venire a lui Isus Înseamnă să investim timp
considerabil în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Ea Înseamnă să ne
strângem comori sus, În cer. Ea Înseamnă să ne predăm Domnului zilnic.

În lumea contemporană, există o mulţime de lucruri care ne pot dis­
trage atenţia, de la locul de muncă şi mesajele pe e-mail şi până Ia distracţie,
droguri şi alte stimulente. Apelul lui Pavel străbate secolele pana la noi:

Lăsaţi distracţiile deoparte. Aşezaţi Cuvântul lui Dumnezeu pe primul loc în viaţa voastră şi atunci evenimentele nu vă vor lua prin surprindere, chiar dacă vin pe neaşteptate.

5.Cum ne ajută contrastul dintre starea unui om beat şi cea a unui om cu mintea limpede („se îmbată”/„să fim treji”) să înţelegem mai bine în ce constă pregătirea pentru revenirea lui Isus? 1 Tesaloniceni 5:6-8

Pavel începe versetul 6 prin cuvintele „de aceea”. După ce a spus că
adevăratii urmasi ai lui Isus sunt fii ai luminii si fii ai zilei, el continuă
metafora cu scopul de a-i îndemna să se pregătească neîncetat pentru
revenirea lui Isus. Versetul 7 este o scurtă paranteză, dar versetele 6 şi 8 îi
încurajează pe tesaloniceni să fie treji, să vegheze şi să fie înarmaţi pentru luptele care îi aşteaptă.

Pavel porneşte de la contrastul stare de somn/stare de veghe. Intrucât
sunt fii ai zilei” credinciosii nu trebuie să doarmă, fiindcă noaptea este
timpul de somn.’ Pavel vorbeşte metaforic. Aici somnul este o metaforă
pentru lenevia spirituală sau pentru lipsa de preocupare (în versetul 10
este o metaforă pentru moarte). Îndemnul „să nu dormim” are în original
sensul să nu ne lăsăm cuprinsi de somn”. Pavel este convins că tesaloni­-
cenii sunt deja treji, dar îi încurajează să fie vigilenţi tot timpul.

După aceea, el îi îndeamnă să fie treji, şi nu beţi. In lumea antică, starea
de luciditate era un simbol al gândirii raţionale. Dorinţa lui Pavel este ca
tesalonicenii să aibă mintea limpede pentru a înţelege Scriptura. Unii fo­-
losesc Biblia pentru a fixa date şi pentru a face speculaţii. Dar credincioşii
trebuie să caute să afle ce le spune Scriptura cu privire la pregătirea lor
spirituală. Contrastul treaz/beat poate fi şi o aluzie la restricţiile de ordin
moral din 1 Tesaloniceni 4: 1-12.

Ziua este asociată cu starea de veghe şi cu starea de luciditate. Noap­
tea oamenii dorm si de obicei, noaptea se îmbată. Dar în versetul 8, Pavel
adaugă şi imaginea gărzii militare. Soldatul de pază trebuie să fie treaz şi
lucid tot timpul, fie zi, fie noapte. EI trebuie să fie mai mult decât vigilent.
Tot la fel, asteptarea lui Pavel este ca tesalonicenii să fie mai mult decât
pregătiţi pentru revenirea Domnului Isus. Şi, tot la fel ca soldaţii, creştinii
ar trebui să se echipeze complet înainte de a-şi ocupa posturile.

Citeste cuvintele lui Pavel ca pe un îndemn pe care ţi-l adresează personal. Cum ai transpune în practică sfaturile lui? Ce schimbări trebuie să faci pentru a asculta de cuvintele lui?

În 1 Tesaloniceni 5:1-11, Pavel realizează o serie de contraste pentru
a ilustra cele două dimensiuni ale judecătii care va avea loc la revenirea
lui Isus. În pasajul de astăzi, Pavel realizează contrastul dintre mânie şi
mântuire. Credincioşii nu au motive să se teamă de sfârşitul lumii, pentru
că au asigurarea, prin Hristos, că sunt fii ai luminii.

6.Care este mesajul principal al versetelor 8-11? Despre ce speranţă vorbeşte Pavel şi de ce putem să ne-o insuşim personal? Ce referire se face aici la Evanghelie?

În opinia multora, conceptul biblic de „mânia lui Dumnezeu” reflectă
mai degrabă cultura specifică vremurilor biblice decât adevărul despre El,
însă este o interpretare greşită. Este adevărat că, în Biblie, Dumnezeu a
transmis adevărul prin limbajul omenesc limitat. Dar conceptul de „mânie
a lui Dumnezeu” nu apare doar în Vechiul Testament; el este des întâlnit
şi în Noul Testament, inclusiv în afirmaţiile Domnului Isus (Luca 21:23;
Ioan 3:36), în afirmaţiile lui Pavel (Romani 1:18; 1 Tesaloniceni 1:10) şi în
viziunile din Apocalipsa (6:16,17; 15:1). Prin urmare, nu îl putem ignora
întrucât pare a fi foarte important pentru Dumnezeu şi pentru Planul de
Mântuire.

Spaţiul nu ne permite să intrăm în detalii, dar trebuie să ştim că mânia
lui Dumnezeu nu este o manifestare iraţională, impulsivă a mâniei. Căile
Domnului nu sunt căile noastre (Isaia 55:8,9). Conceptul biblic de „mânie
a lui Dumnezeu” seamănă mai degrabă cu nevoia unei naţiuni de a ve­-
dea dreptatea împlinită în dreptul călcătorilor de lege care abuzează şi îi
opri mă pe alţii. Cei care persistă în nelegiuire vor fi pedepsiţi şi nimiciţi.
Noi toţi am călcat Legea lui Dumnezeu şi ar fi trebuit să suferim pedeapsa
meritată dacă nu ar fi suferit-o în locul nostru Domnul Hristos.

Vestea aceasta bună despre mânia lui Dumnezeu străbate întregul
pasaj. Destinul stabilit de Dumnezeu pentru noi nu este mânia Lui sau
condamnarea, ci harul şi mântuirea. Prin Domnul Hristos, El ne oferă
ocrotire pentru ca la judecată să nu fim nimiciţi. De aceea Pavel credea că
mânia lui Dumnezeu, dacă era corect înţeleasă, era un motiv de încura­
jare, nu de teamă (1 Tesaloniceni 5:11). Prin Hristos, nu mai trebuie să
suferim mânia lui Dumnezeu, pentru că El a suferit-o în locul nostru pe
cruce.

Aceasta este cu adevărat o veste bună!

„Este nevoie de veghere. Inimile noastre sunt înşelătoare; suntem încon-­
juraţi de slăbiciunile şi păcatele neamului omenesc şi Satana urmăreşte să
distrugă. Noi poate că nu veghem, dar adversarul nostru nu este niciodată
leneş. Cunoscând această neobosită vigilenţă, să nu dormim, aşa cum fac
alţii, ci «fiţi înţelepţi şi vegheaţi».” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, pag. 409

„Unii au impresia că trebuie să fie puşi la probă şi să-I dovedească
Domnului că s-au schimbat înainte de a putea cere binecuvântarea Sa.
Dar [ … ] lui Isus îi place foarte mult să venim la El exact aşa cum suntem:
păcătoşi, neputincioşi şi dependenţi. Noi declarăm că suntem fii ai luminii,
şi nu ai nopţii sau ai întunericului: ce drept avem să fim necredincioşi?” ­
Idem, Solii alese, cartea 3, pag. 150

„Mulţimea celor care sunt creştini doar cu numele [ … ] trăieşte pentru
lume. Credinţa lor are o influenţă foarte puţin restrictivă asupra plăcerilor
lor; în timp ce declară că sunt copii ai luminii, ei umblă în întuneric şi sunt
copii ai nopţii şi ai întunericului.” – Idem, Mărturii, voI. 1, pag. 404

„Lumea, care se poartă ca şi când nu ar exista Dumnezeu, fiind
absorbită în căutări egoiste, va suferi curând o nimicire iminentă si nu va
scăpa. [ … ] În timp ce dansează şi chefuiesc, beau şi fumează, îngăduind u -şi
patimile animalice, oamenii sunt ca un bou care merge la tăiere.” – Idem,
Evanghelizare, pag. 26

Întrebări pentru discuţie

1.Dacă Domnul Hristos ar reveni mâine, am fi noi pregătiţi?

2.Prezentaţi răspunsurile la întrebarea finală de luni. Cum putem păstra viu
sentimentul urgenţei şi totodată să ducem o viaţă „normaIă” în societate?

3.Cum a fost influenţată viaţa ta, pozitiv sau negativ, de accentul pus
de Biserica Adventistă pe sfârşitul timpului? S-a mai schimbat în timp
concepţia ta despre sfârşit? De ce este importantă înţelegerea Planului
de Mântuire şi a îndreptăţirii prin credinţă pentru înţelegerea clară a
evenimentelor finale?

Rezumat: În 1 Tesaloniceni 5:1-11, Pavel face apel la o implicare totală
în pregătirea pentru a doua venire a lui Isus. Când primim Evanghelia,
noi devenim fii ai luminii. Când trăim Evanghelia prin credinţă, speranţă
şi dragoste, devenim tot mai asemănători cu Isus. Dacă suntem pregătiţi
să murim pentru Hristos astăzi, atunci suntem pregătiţi să-L întâmpinăm
dacă El ar veni astăzi.