Toate lucrurile noi

Scriptura ne oferă următorul motiv de speranţă: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). Unora, totuşi, promisiunea unui „cer nou şi pământ nou” (Apocalipsa 21:1) li se pare o fantezie, o poveste spusă de cei de la putere pentru a controla masele, folosindu-se de speranţa unei vieţi după moarte. Adică ceva de genul: Deşi îţi este greu în prezent, într-o zi îţi vei primi răsplata în cer. Deşi unii au folosit în felul acesta speranţa prezentată de Biblie, abuzul lor nu a schimbat adevărul făgăduinţelor pe care le avem cu privire la cerul nou şi la pământul cel nou.

În zilele finale, denigratorii vor lua în râs fericita noastră nădejde (2 Petru 3:3-7). Dar batjocura lor, aşa cum a fost prezis, ar putea fi văzută ca o dovadă în plus că ceea ce spune Biblia este adevărat.

De înţeles: Glorioasa făgăduinţă despre un cer nou şi un pământ nou, inclusiv despre templul ceresc, prezenţa lui Dumnezeu, sfârşitul morţii şi al lacrimilor – şi, în final, triumful suprem al iubirii lui Dumnezeu.

Pentru unii adepţi ai filozofiei greceşti, este ceva rău ca o entitate să fie de natură fizică. Din acest motiv este de neconceput pentru ei un cer real cu persoane reale, în viitor. Conform acestei gândiri, ca să fie cer şi să fie bun, cerul trebuie să fie de natură pur spirituală, eliberat de imperfecţiunile care se găsesc în lumea fizică de aici. Dacă ceva este material, susţin ei, nu poate fi spiritual şi, dacă ceva este spiritual, nu poate fi material. În schimb, Biblia vorbeşte despre cer în termeni concreţi, dar fără limitările impuse de prezenţa păcatului.

1. Citeşte Isaia 65:17-25; 66:22,23; 2 Petru 3:13 şi Apocalipsa 21:1-5. Care este mesajul de bază din aceste pasaje?

Cartea Isaia oferă nişte indicii interesante despre cum ar fi fost pământul dacă poporul Israel ca naţiune ar fi rămas credincios legământului cu Dumnezeu (Isaia 65:17-25; 66:22-23; compară cu Deut. 28). Mediul înconjurător în ansamblul lui, cu diferitele sale manifestări ale vieţii, avea să se îndrepte tot mai mult spre planul iniţial al lui Dumnezeu, şi anume spre realitatea de dinaintea apariţiei păcatului. Dar planul nu s-a concretizat conform aşteptărilor. Apoi a fost conceput un alt plan, de data aceasta cu biserica, alcătuită din evrei şi neevrei din toate popoarele (Matei 28:18-20; 1 Petru 2:9). Prin urmare, profeţiile lui Isaia trebuie reinterpretate din perspectiva bisericii (2 Petru 3:13; Apoc. 21:1-5).

„În Biblie, moştenirea celor mântuiţi este numită «patrie» (Evrei 11:14-16). Acolo, Păstorul ceresc Îşi conduce turma la izvoarele apelor vieţii. Pomul vieţii îşi dă roadele în fiecare lună, iar frunzele lui servesc la vindecarea oamenilor. Acolo sunt izvoare care curg continuu, limpezi ca cristalul […]. Câmpii întinse sunt mărginite de dealuri frumoase, iar munţii lui Dumnezeu îşi înalţă piscurile grandioase. Pe acele câmpii paşnice şi lângă acele izvoare vii, copiii lui Dumnezeu, care au fost atât de mult timp străini şi călători, vor fi acasă” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 675).

Mulţi scriitori seculari, care nu au speranţa biblică a veşniciei, au deplâns lipsa de sens a existenţei umane. Deşi se înşală cu privire la viitor, de ce este greu să le contrazici punctul de vedere despre zădărnicia vieţii fără speranţa vieţii veşnice? Prezintă-ţi răspunsul în cadrul grupei de la Şcoala de Sabat.

Unii oameni vorbesc despre cer ca despre sanctuarul lui Dumnezeu. Dar cartea Apocalipsa face referire la un anumit templu din cer, în care se află tronul lui Dumnezeu şi marea de sticlă (Apocalipsa 4:2-6; 7:915; 15:5-8). Acolo, marea gloată a sfinţilor din orice neam, din orice seminţie şi de orice limbă se vor închina lui Dumnezeu pentru totdeauna (Apocalipsa 7:9-17).

2. Compară Apocalipsa 7:9-15 cu Apocalipsa 21:3,22. Cum putem armoniza descrierea marii gloate a celor răscumpăraţi care Îi slujesc lui Dumnezeu „zi şi noapte în Templul Lui” (Apocalipsa 7:15) cu afirmaţia lui Ioan că „n- văzut niciun Templu” în Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:22)?

Templul ceresc a fost întotdeauna locul unde oştile cereşti I s-au închinat lui Dumnezeu. Dar, odată cu apariţia păcatului, sanctuarul a devenit şi locul de unde îi este oferită lumii salvarea. „Când problema păcatului va fi rezolvată, sanctuarul ceresc îşi va recăpăta funcţia de la început. În Apocalipsa 21:22, Ioan ne informează că nu a mai văzut niciun templu în cetate fiindcă Domnul Dumnezeul cel atotputernic şi Mielul sunt templul ei. Dar înseamnă aceasta că nu mai există o casă a Domnului în care creaturile Lui să poată veni şi avea o părtăşie specială cu El? În niciun caz!” (Richard M. Davidson, „The Sanctuary: To Behold the Beauty of the Lord”, în Arthur Stele, ed., The Word: Searching, Living, Teaching, vol. 1, 2015, p. 31).

Cartea Apocalipsa acordă o atenţie deosebită Aceluia căruia I se oferă închinarea şi acelora care I se închină. Această închinare cerească este centrată pe Dumnezeu şi pe Miel (Apoc. 5:13; 7:10). Ca întotdeauna, şi aşa cum ar trebui să fie, Hristos este centrul închinării. Închinătorii sunt cei care „şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului” (Apoc. 7:14). Ei sunt martori vii ai răscumpărării şi ai puterii transformatoare a lui Dumnezeu. Ei cântă cântece de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru cine este El şi pentru ce a făcut pentru ei.

Citeşte Apocalipsa 21:3. Acest verset reflectă alte pasaje (Ieremia 32:38; Ezechiel 37:27; Zaharia 8:8; Evrei 8:10). Ce înseamnă acum pentru noi, care suntem încă pe pământ, că Dumnezeu va fi Dumnezeul nostru şi noi vom fi poporul Lui?

Biblia spune că Dumnezeu „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii” (1 Timotei 6:16) şi că „nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1:18; 1 Ioan 4:12). Să însemne oare că sfinţii din cer nu Îl vor vedea niciodată pe Dumnezeu Tatăl? Nicidecum. Este destul de clar că expresia „a nu-L vedea pe Dumnezeu” se referă la fiinţele umane de după cădere, fiindcă Scriptura precizează de multe ori că sfinţii Îl vor vedea de fapt în ceruri.

3. Ce aflăm din Matei 5:8; 1 Ioan 3:2,3 şi Apocalipsa 22:3,4 despre privilegiul suprem de a-L vedea pe Dumnezeu?

Ioan afirmă că „nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1:18; 1 Ioan 4:12), dar declară şi că „Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2,3) şi că vom „vedea faţa Lui” (Apocalipsa 22:3,4). Poate fi discutabil dacă aceste pasaje se referă la Dumnezeu Tatăl sau la Domnul Hristos. Dar toate dubiile se risipesc în lumina afirmaţiei lui Isus: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8). Ce privilegiu vor avea cei răscumpăraţi să se închine lui Dumnezeu în templul Lui! Dar privilegiul suprem al tuturor va fi acela că Îi vor vedea faţa. „Poporul lui Dumnezeu are privilegiul să comunice deschis cu Tatăl şi cu Fiul. «Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos» (1 Corinteni 13:12). Noi vedem chipul lui Dumnezeu reflectat ca într-o oglindă în natură şi în modul în care procedează cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea faţă în faţă, fără să fim separaţi de un văl întunecos. Vom sta în prezenţa Sa şi vom privi slava feţei Sale” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 676, 677).

Este de notat în unele versete din secţiunea de astăzi legătura dintre curăţie şi faptul de a-L vedea pe Dumnezeu. Cei „cu inima curată” vor vedea pe Dumnezeu; cel care Îl va vedea pe Dumnezeu „se curăţeşte, după cum El este curat” (1 Ioan 3:3). Aceste versete transmit că Dumnezeu trebuie să facă o intervenţie în noi care să ne pregătească pentru cer. Deşi, în final, dreptul nostru la cer a fost asigurat prin moartea lui Isus, noi vom trece printr-un proces de curăţare aici şi acum care ne va ajuta să ne pregătim pentru casa noastră cea veşnică. Şi un aspect esenţial al procesului de curăţare este ascultarea de Cuvântul Său.

Citeşte 1 Petru 1:22. Cum ne transmite acest text legătura dintre ascultare şi curăţare? Cum anume ne curăţă ascultarea? Cum spune Petru, mai precis, că se va manifesta ascultarea noastră?

Teoria despre un suflet nemuritor care suferă veşnic în văpăile iadului este în contradicţie cu învăţătura Bibliei. Citeşte ce spune Biblia în Apocalipsa 21:4. Dacă ideea despre un iad arzând ar fi adevărată, atunci „moartea a doua” nu ar eradica păcatul şi păcătoşii din univers, ci doar i-ar izola într-un iad veşnic de durere şi ţipete. Mai mult, în acest caz, universul nu ar fi niciodată pe deplin restaurat la perfecţiunea lui de la început. Dar, slavă Domnului, Biblia prezintă un tablou cu totul diferit!

4. Citeşte Isaia 25:8; Apocalipsa 7:17 şi 21:4. Ce mângâiere şi speranţă ne oferă aceste pasaje în mijlocul încercărilor şi suferinţelor din lume?

Viaţa poate fi foarte grea, nedreaptă şi dură. Unii oameni, foarte dragi nouă, sunt smulşi brutal de lângă noi de gheara rece a morţii. Sau alţii intră subtil în viaţa noastră, ne fură sentimentele şi apoi se îndepărtează ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce groaznic să fim trădaţi de cineva pe care l-am iubit şi în care am avut încredere! Există momente când, cu inima frântă, ajungem să ne întrebăm dacă viaţa chiar merită trăită. Totuşi, indiferent de durerile noastre, Dumnezeu este întotdeauna doritor să ne şteargă de pe obraji cât mai multe lacrimi posibil. Dar unele dintre cele mai grele lacrimi vor continua să ne umple ochii până în acea zi glorioasă când moartea, durerea şi ţipetele vor înceta să mai existe (Apocalipsa 21:1-5).

Putem avea încredere că la judecata finală Dumnezeu va trata fiecare om în parte cu dreptate şi dragoste. Toţi cei dragi ai noştri care au murit în Hristos se vor ridica din morţi ca să fie cu noi de-a lungul veşniciei. Cei nedemni de viaţa veşnică vor înceta în cele din urmă să mai existe, fără să fie nevoiţi să trăiască într-un cer „neplăcut” sau într-un iad care arde veşnic. Mângâierea noastră cea mai mare vine din modul corect în care Dumnezeu îi tratează pe toţi. Citeşte în 1 Corinteni 15:54,55 ce vor spune cei răscumpăraţi, iar în Isaia 65:17 cum va fi în cerul şi pe pământul recreat de Dumnezeu. Nu, cerul nu va fi un loc al amneziei, ci un loc în care trecutul nu va submina bucuria eternă.

Cine nu a simţit ravagiile nedrepte ale existenţei umane de pe pământ? Mai ales în acele momente grele, cum putem învăţa să ne încredem şi, pe cât posibil, să ne bucurăm de bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu?

5. Citeşte Apocalipsa 22:3-5. Cum putem fi siguri că vom fi printre cei care vor avea numele lui Dumnezeu scris pe frunte? Putem avea această siguranţă sau nu?

După răzvrătirea lui Lucifer şi căderea lui Adam şi a Evei, Dumnezeu i-ar fi putut distruge pe cei doi păcătoşi. Dar, ca o expresie a iubirii necondiţionate pentru fiinţele create de El, Dumnezeu, în mila Sa, a instituit un plan pentru a-i salva pe cei care acceptă ceea ce El oferă. Este vorba de „planul de mântuire”, care, deşi există de dinainte de crearea pământului (Efeseni 1:3,4; 2 Timotei 1:9; Tit 1:2; Apocalipsa 13:8), a fost prezentat omenirii pentru prima dată în Eden, imediat după cădere. Ulterior a fost transmis prin simbolurile şi tipologia serviciului de la sanctuarul evreiesc (Exodul 25), după care a fost exprimat plenar prin viaţa, moartea şi învierea lui Isus (vezi Romani 5).

În centrul planului de mântuire se află făgăduinţa vieţii veşnice, bazată pe meritele lui Isus, pentru toţi cei care acceptă, prin credinţă, marea realizare de la cruce. Şi înainte de cruce, şi după cruce, mântuirea a fost mereu prin credinţă, şi niciodată prin fapte, indiferent cât de mult sunt faptele o expresie a mântuirii noastre.

6. Pavel a scris despre Avraam, care a trăit cu mult înainte de venirea lui Hristos, ca despre un exemplu de mântuire prin credinţă. Citeşte Romani 4:2,3. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem ce este mântuirea prin credinţă?

Aşadar, putem avea siguranţa mântuirii dacă L-am acceptat pe Isus, dacă ne-am predat Lui, dacă am cerut împlinirea promisiunilor Lui, inclusiv a celor despre o nouă viaţă acum în El, precum şi dacă ne bazăm în totalitate pe meritele Sale şi pe nimic altceva. Avraam a crezut, şi aceasta i s-a considerat neprihănire; la fel stau lucrurile şi în dreptul nostru.

Iată deci ce înseamnă a avea numele Lui scris pe fruntea noastră! Dacă Îl avem scris pe frunte în prezent şi nu Îi întoarcem spatele, ne va fi scris pe frunte şi atunci, în cerul cel nou şi pe pământul cel nou.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, capitolul 42

„Crucea lui Hristos va constitui obiectul de studiu şi subiectul imnurilor celor mântuiţi în toată veşnicia. În Hristos cel glorios, ei Îl vor vedea pe Hristos cel răstignit. Nu vor uita niciodată că El, a cărui putere a creat şi a susţinut lumile nenumărate din spaţiul infinit, iubitul Fiu al lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii şi serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută. De asemenea, nu vor uita că Isus a suferit vina şi ruşinea pentru păcat şi că a trebuit să suporte gândul că Tatăl Său Şi-a întors faţa de la El, până când suferinţele unei lumi pierdute I-au sfâşiat inima şi I-au zdrobit viaţa pe crucea de pe Calvar” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 651).

„Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la Acela care a creat toate lucrurile se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin toate domeniile spaţiului infinit. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire” (Ibidem, p. 678).

STUDIU ZILNIC – BIBLIA ŞI CARTEA RUGĂCIUNEA

Biblia: 1 Cronici 1 – 7;
1. Câţi copii a avut Isai, tatăl lui David?
2. Cine a primit drept de întâi născut, dar n-a fost scris ca întâi născut?
3. Cum se numea nepotul profetului Samuel şi ce slujbă îndeplinea la templu?
4. Din ce cauză au murit unii din copiii lui Efraim?

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 13 (până la MOISE)
5. Cum se obţin cele mai mari biruinţe ale bisericii şi ale creştinului?

Aici puteţi citi cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
Aici puteţi asculta cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Rugăciunea.pdf

De asemenea, puteţi descărca studiul complet.

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!