Interpretarea scrierilor profeticeInterpretarea scrierilor profetice

După răstignire și înviere, Hristos S-a arătat la doi ucenici descurajați, care au mărturisit: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21). Ucenicii așteptau un Mesia care să-i elibereze pe iudei de ocupația romană. Această așteptare greșită și dezamăgirea care a urmat se trăgeau dintr-o interpretare părtinitoare, limitată, a profețiilor mesianice din Vechiul Testament.

Domnul Hristos le-a corectat înțelegerea greșită, explicându-le Scripturile dintr-o perspectivă mai largă (Luca 24:25-27). Interpretarea Scripturii oferită de El le-a deschis ochii și le-a aprins un foc în inimă (Luca 24:31,32). Apoi Domnul Isus S-a arătat și unui grup mai mare de ucenici, în Ierusalim, și „le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile” (Luca 24:45; vezi și 24:33,36,44-49).

Aceste experiențe evidențiază rezultatele pozitive ale unei înțelegeri corecte a scrierilor profetice. O înțelegere greșită a profeției poate duce la dezastru spiritual.

Modul în care interpretăm Scriptura este influențat în mare măsură de preconcepțiile noastre. Cei care consideră Biblia doar o colecție de documente antice nu reușesc să vadă unitatea dintre cărțile ei. Însă, luând în considerare principiul fundamental că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos” (2 Timotei 3:16), putem aprecia unitatea care stă la baza ei și o putem lăsa să fie propriul ei interpret.

1. Cum explică Domnul Isus, în Matei 5:17-48, învățăturile Vechiului Testament menționate în acest pasaj?

O citire superficială a pasajului din Matei 5:17-48 poate crea impresia că Domnul Isus înlocuia învățăturile Vechiului Testament cu unele noi, proprii. Însă o lectură mai atentă arată clar că Isus explica dimensiunile profunde, spirituale ale Vechiului Testament. În acest sens El împlinea făgăduința din Ieremia 31:31-33, potrivit căreia, în cadrul noului legământ, legea lui Dumnezeu avea să fie pusă în mintea poporului Său și avea să-i fie scrisă în inimă (compară cu Evrei 8:8-10; 10:16).

Uneori interpretarea unui anumit pasaj apare chiar în cartea în care apare pasajul respectiv. De exemplu, în Daniel 2 găsim descrierea visului misterios al împăratului Nebucadnețar (Daniel 2:31-35), urmată de interpretarea visului (Daniel 2:36-45). În mod similar, în Matei 13 avem parabola semănătorului (Matei 13:1-9), iar apoi interpretarea ei (Matei 13:18-23). Alteori interpretarea unui mesaj este oferită ulterior de un profet. De pildă, 2 Cronici 36:22,23 confirmă împlinirea profeției despre cei 70 de ani, așa cum fuseseră preziși în Ieremia 25:11,12 și 29:10. În același timp multe simboluri din Vechiul Testament s-au împlinit prin Hristos și numeroase pasaje din Vechiul Testament sunt interpretate în Noul Testament.

„Vechiul Testament este Evanghelia prezentată în imagini şi în simboluri. Noul Testament este substanţa. Fiecare este esențial pentru celălalt” (Ellen G. White, Solii alese, vol. 2, p. 104). Fără îndoială, Noul Testament este interpretul inspirat al Vechiului Testament.

De ce este esențial să fim conștienți de supozițiile noastre atunci când studiem Biblia? De ce trebuie ca cea mai importantă ipoteză a noastră să fie aceea că avem încredere în Biblie în calitate de Cuvânt al lui Dumnezeu și că Biblia ne judecă pe noi, nu noi pe ea?

2. Ce înseamnă, în Isaia 65:17-20, că în cerurile noi și pe pământul nou „cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr”?

Dacă scoatem Isaia 65:20 din contextul său istoric, am putea presupune cu ușurință existența morții și a păcătoșilor în cerurile noi și pe pământul nou. Însă această idee contrazice promisiunile din Isaia potrivit cărora morții cei drepți vor învia (Isaia 26:19) și moartea și întristarea vor înceta definitiv să mai existe (Isaia 25:8; 65:19).

Isaia 65:20 conține în mod evident un limbaj simbolic. Ce tânăr are 100 de ani? În schimb, când citim Isaia 65:17-20 în contextul său istoric, putem recunoaște că versetul se referea poetic la binecuvântarea pe care cei din poporul Israel urmau să o primească, dar numai dacă rămâneau credincioși stipulațiilor legământului (compară cu Deuteronomul 28). La fel cum a făcut Domnul Isus în Matei 24, legând evenimente iminente de unele ulterioare, Isaia arată că ceea ce urma să se întâmple atunci imediat avea să preceadă cerurile noi și pământul nou.

În Isaia, noua creație nu este în întregime plasată în viitor. Ea pătrunde deja în prezent prin lucrarea glorioasă a lui Dumnezeu de răscumpărare și de iertare. Versetul anunță că deja de pe acum, în existența prezentă a poporului Israel, Dumnezeu învinge deja moartea. Această idee este exprimată prin promisiunea longevității și a eliminării mortalității infantile (Isaia 65:20). Toate acestea doar prefigurau ceea ce avea să vină în cele din urmă.

3. Cum se aplică 1 Corinteni 16:20 la timpul nostru prezent și la cultura noastră actuală?

În cultura greacă din vremea Noului Testament, un salut între rude și prieteni apropiați era însoțit de un sărut. Pavel dă indicații în privința acestui salut cald și afectuos între credincioșii creștini, în Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12 și 1 Tesaloniceni 5:26. Din context putem extrage principiul biblic al întâmpinării credincioșilor cu căldură și al ajutării lor să se simtă parte din familia lui Dumnezeu. În unele culturi, sărutul ar fi nepotrivit, dar mai acceptabile din punct de vedere cultural ar fi o strângere de mână, o îmbrățișare sau o plecăciune. Indiferent de forma de exprimare culturală deci, Pavel ne încurajează să îi facem pe oameni să se simtă acceptați și iubiți în adunările bisericii.

Într-o ilustrație frecvent folosită de predicatori se povestește despre un om care se confrunta cu probleme serioase și voia să cunoască voia lui Dumnezeu pentru el. A deschis Biblia și și-a pus degetul la întâmplare. S-a nimerit să fie Matei 27:5, unde se spune: „Iuda […] s-a dus de s-a spânzurat” (Matei 27:5). Surprins de acest verset, a repetat aceeași procedură, încercând să găsească un mesaj mai încurajator. De data aceasta, degetul i-a indicat Luca 10:37 – „«Du-te de fă şi tu la fel», i-a zis Isus” (Luca 10:37). Ambele sunt versete adevărate din Scriptură, dar trebuie înțelese în context. Categoric, multe denaturări ale mesajului biblic provin din practica frecventă de a izola pasaje de contextul lor literar. Această abordare expune Scriptura la tot felul de interpretări artificiale.

4. Studiază Geneza 3:1-5 și Matei 4:1-11! Cum a denaturat Satana cuvintele lui Dumnezeu prin aplicarea lor în afara contextului?

Unii oameni denaturează mesajul Bibliei cu sinceritate, din cauza lipsei de cunoaștere. Alții însă o fac intenționat, așa cum a făcut Satana în cele două situații menționate mai sus. Indiferent de motivație, rezultatul este întotdeauna dăunător.

În grădina Eden (Geneza 3:1-5; compară cu Apocalipsa 12:9), Satana i-a apărut Evei sub forma unui șarpe atrăgător și bizar, capabil să vorbească limbajul omenesc. Smulgând cuvintele lui Dumnezeu din contextul lor original, Satana le-a generalizat mai întâi, apoi a oferit propria interpretare înșelătoare.

Când Domnul Isus a fost dus de Duhul Sfânt în locul pustiu (Matei 4:1-11; Luca 4:1-13), „Satana a venit ca un înger de lumină în pustiul ispitei, pentru a-L înșela pe Hristos” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 18 decembrie 1888). În dialogul său cu Hristos, Satana a citat greșit versetele 11 și 12 din Psalmul 91, pentru a sugera că Dumnezeu i-ar proteja chiar și pe cei care se expun intenționat unor situații periculoase.

Experiențele ispitirii din Eden și din pustiu confirmă existența marii lupte, care include interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu, atât cel rostit, cât și cel scris. Aceste exemple ar trebui să ne ajute să conștientizăm că este important să înțelegem pasajele biblice într-un mod fidel contextului lor.

De ce trebuie să evităm ispita de a scoate textele din context pentru a ne susține punctele de vedere, indiferent cât de corecte ni se par acestea?

Toți creștinii ar trebui să înțeleagă personal Biblia. Biblia este suficient de clară pentru ca toți oamenii să poată înțelege calea mântuirii, dar suficient de profundă cât să provoace constant chiar și cele mai strălucite minți. Scriptura este o comoară nesfârșită de cunoaștere salvatoare, care nu poate fi epuizată.

5. Studiază Luca 10:25-28! Unii oameni susțin că Biblia nu are nevoie să fie interpretată. Dacă este așa, de ce îl întreabă atunci Domnul Isus pe învățătorul Legii: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” (Luca 10:26)?

Pentru a înțelege sensul unui text, trebuie ca mai întâi să înțelegem cuvintele folosite, apoi, în măsura în care putem, să le înțelegem sensul în contextul literar imediat și în contextul biblic general, precum și cadrul lor istoric și cultural. În final, concluziile ar trebui să fie în deplină armonie cu învățăturile mai generale ale Scripturii. Compararea pasajelor paralele – așa cum se face adesea în cele patru evanghelii – ne poate îmbogăți înțelegerea.

6. Compară Matei 5:43-48 cu Luca 6:27-36! Cum ne ajută contextul din Matei 5:43-48 și textul paralel din Luca 6:36 să înțelegem mai bine sensul cuvântului „desăvârșit” din Matei 5:48?

Printre cele mai importante trăsături ale unui interpret fidel al Scrip­turii se numără combinația dintre minuțiozitate și umilință. Să nu uităm că niciunul dintre noi nu deține adevărul! Toți vedem „ca într-o oglindă, în chip întunecos”.

Ar trebui să căutăm întotdeauna o doctrină sănătoasă (2 Timotei 4:1‑5). Un principiu esențial de urmat este să ne concentrăm pe ceea ce înțe legem, pe ceea ce este clar și să construim pornind de acolo. În multe cazuri, aceasta ne va ajuta, cu timpul, să înțelegem lucruri care acum nu sunt clare. Înainte de veșnicie, vor exista întotdeauna întrebări fără răspuns.

Gândește-te la un moment în care nu ai înțeles ceva care te-a frământat profund, dar ulterior ai primit explicația! Cum te ajută acea experiență să ai încredere în Dumnezeu în privința lucrurilor din Cuvântul Său pe care deocamdată încă nu le înțelegi?

Atunci când studiem Biblia ar trebui să ne concentrăm pe două scopuri principale: creșterea spirituală personală și conducerea altora la o relație mântuitoare cu Domnul Isus. Hristos l-a definit pe adevăratul creștin drept acela care este călăuzit de Duhul Sfânt „în tot adevărul” (Ioan 16:13), care trăiește „cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4) și care îi învață pe alții „tot” ce a poruncit El (Matei 28:20).

7. Ce putem învăța din modul în care Hristos a explicat Scripturile în Luca 4:16-30 și Luca 24:25-27,44-49?

Isus Hristos a fost, este și va fi întotdeauna „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6). Chiar și așa, predicarea Sa a fost profund ancorată în Scripturi. De exemplu, Marcu 1:14,15 spune: „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: «S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă şi credeţi în Evanghelie.»” Timpul indicat făcea trimitere clară la Daniel 9:24-27. În Predica de pe Munte (Matei 5 – 7), El a citat Exodul 20:13,14 (Matei 5:21,27). În Luca 4, a citat Isaia 61:1,2. Domnul Isus a fost un predicator profund biblic.

Un alt exemplu este capitolul 8 din Faptele apostolilor. Aici ni se spune că famenul etiopian a „venit la Ierusalim ca să se închine” (Faptele apostolilor 8:27), ceea ce înseamnă că era familiarizat cu religia iudaică și cel puțin cu unele dintre ceremoniile ei. El deținea chiar un exemplar al cărții Isaia, pe care o citea cu ardoare în drumul spre casă. Totuși nu putea înțelege profeția despre Robul purtător de păcat și de aceea a căutat pe cineva care să i-o explice.

Această experiență ne învață câteva lecții importante. În primul rând, simpla citire a unui pasaj din Scriptură nu duce întotdeauna la o înțelegere profundă a textului. În al doilea rând, în studiul Scripturii putem, și ar trebui, să învățăm unii de la alții. În al treilea rând, avem o responsabilitate personală să le împărtășim altora mesaje biblice sănătoase.

Explicațiile date de Filip pe marginea cărții Isaia și a altor pasaje din Vechiul Testament l-au condus pe famen la botez (Faptele apostolilor 8:35-39; compară cu Psalmii 51:12). Prezentările pe care le facem și noi pe baza Scripturii ar trebui să aibă același scop (vezi Ioan 17:17).

Chiar dacă uneori avem nevoie de ajutor pentru a înțelege textele, crezi că este bine să fim ferm convinși de ceea ce credem?

Iată câteva îndrumări pentru a înțelege și aplica corect scrierile lui Ellen White! Începe cu rugăciune, cu o atitudine pozitivă și cu o minte deschisă, nu cu un spirit de îndoială!

(I) Mentalitatea este o lentilă care colorează tot ce auzim, citim și vedem. Avem nevoie ca Duhul Sfânt să ne îndrume gândirea. După cum a remarcat chiar Ellen White, „dacă vei cerceta Scripturile pentru a-ți justifica părerile proprii, nu vei descoperi niciodată adevărul. Cercetează cu scopul de a afla ce spune Domnul!” (Parabolele Domnului Hristos, p. 112). Același lucru este valabil și în ce privește scrierile ei.

(II) Ține seama de contextul a ceea ce citești! Oamenii și-au bazat adesea înțelegerea asupra scrierilor lui Ellen White pe o afirmație izolată sau pe un fragment de paragraf scos din contextul istoric sau literar original. Ellen White a scris că „trebuie luat în considerare timpul şi locul” (Solii alese, vol. 1, p. 57). Această nefericită practică de a ignora contextul a cauzat și continuă să cauzeze ne­nu­mă­rate probleme pentru unii membri ai bisericii.

(III) Concentrează-te asupra principiilor! Care este ideea principală (sau ideile principale) pe care autoarea o evidențiază într-un anumit pasaj? De exemplu, în 1894, Ellen White le-a scris membrilor bisericii din Battle Creek condamnând cumpărarea de biciclete (vezi Mărturii pentru biserică, vol. 8, p. 50-53). Principiul pe care Ellen White urmărea să-l promoveze era administrarea corectă a resurselor oferite de Dumnezeu, cum ar fi banii (pe atunci, bicicletele erau foarte scumpe).

(IV) Studiază tot ceea ce a scris Ellen White pe o anumită temă! Analizează afirmațiile mai greu de înțeles în contextul învățăturii ei generale pe subiectul respectiv! Ea a deplâns folosirea greșită a scrierilor ei: „Mult din ceea ce este prezentat drept o solie din partea sorei White slujeşte scopului de a răstălmăci cuvintele sorei White, în aşa fel încât să fie o mărturie în favoarea unor lucruri care nu sunt în concordanţă cu intenţia şi gândirea ei” (Solii alese, vol. 1, p. 44).

(V) Asigură-te că Ellen White a spus cu adevărat lucrul respectiv! Există numeroase afirmații atribuite ei în mod fals. Cea mai sigură cale de a verifica dacă o afirmație îi aparține este să o căutăm la sursă. După ce am verificat unde se găsește, o putem examina folosind principiile corecte.

Ni s-a oferit un dar minunat prin scrierile profetice ale lui Ellen White. Este foarte important să citim corect aceste scrieri, care pot fi – și sunt – o binecuvântare pentru milioane de oameni. Este tragic când ele sunt folosite greșit și aplicate eronat.

Studiu zilnic:

Psalmii 93 – 99; Ellen G. White, Educație, cap. 12 și 13

1. Care este podoaba Casei Domnului pentru tot timpul?
2. Ce a jurat Dumnezeu în mânia Lui?
3. Ce anume formează temelia scaunului de domnie al lui Dumnezeu?
4. Cine au fost cei care au chemat pe Domnul și au fost ascultați?
5. Prin ce anume stârnește Biblia interesul fiecărei minți și face apel la fiecare inimă?