„Ce aș mai fi putut face?”

„Atunci un Împărat tot ești!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

Cu câțiva ani în urmă a apărut în revista Guide o povestire ingenioasă pentru copii despre un băiat pe nume Denis – un orfan care fusese adoptat de o familie din epoca medievală. Denis îl ura cu patimă pe regele țării sale pentru că, atunci când părinții lui s-au îmbolnăvit, soldații regelui l-au separat de ei și el nu i-a mai văzut niciodată. Numai după multă vreme Denis a aflat că regele îl luase de lângă părinți pentru a-i scuti pe cei vii de grozăviile ciumei negre. Adevărul despre rege l-a eliberat pe Denis de ura pe care o hrănise aproape întreaga viață. Regele acționase întotdeauna și în fiecare caz din iubire pentru poporul lui.

Mulți oameni de azi Îl percep pe Dumnezeu cam ca Denis pe rege. Răul la care au fost martori sau de care au avut parte îi face să Îl urască sau să Îl respingă pe Dumnezeu. Unde este Dumnezeu când există suferință? Dacă Dumnezeu este bun, de ce există atât de mult rău? Conflictul cosmic pune în lumină această problemă crucială, dar multe întrebări rămân. Totuși, atunci când toate încercările noastre de răspuns dau greș, putem privi la Domnul Isus răstignit și putem vedea în El că Dumnezeu este demn de încredere, în ciuda tuturor întrebărilor care rămân deocamdată fără răspuns.

Deși este activ un inamic pe care Hristos Însuși îl numește „stăpânitorul lumii acesteia” (prin uzurpare), adevăratul împărat al universului este Isus Hristos. Isus obține victoria în locul nostru și, prin El, putem ieși învingători, chiar și în mijlocul încercărilor și al suferinței. Categoric lucrarea lui Hristos se opune vrăjmașului la orice pas. Am văzut că Scriptura îl descrie pe diavolul ca:

1. înșelătorul întregii lumi de la început (Apocalipsa 12:9; Matei 4:3; Ioan 8:44; 2 Corinteni 11:3; 1 Ioan 3:8);
2. calomniatorul și acuzatorul la adresa lui Dumnezeu și a poporului Său, în cer (Apocalipsa 12:10; 13:6; Iov 1; 2; Zaharia 3:1,2; Iuda 9);
3. stăpânul prin uzurpare al acestei lumi (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Faptele 26:18; 2 Corinteni 4:4; Efeseni 2:2; 1 Ioan 5:19).

1. Ce îţi spune Ioan 18:37 despre lucrarea lui Hristos de a combate amăgirile vrăjmașului? Ce înseamnă faptul că Isus este Împărat?

În timp ce susține că Satana este cel mai mare amăgitor, calomniator, acuzator și uzurpator din această lume, Scriptura ne învață și că Domnul Isus îl înfrânge pe Satana în toate felurile.

1. Isus a „venit în lume ca să mărturise despre adevăr” (Ioan 18:37) ;
2. Prin jertfa de pe cruce, Isus a demonstrat la modul suprem dreptatea și iubirea desăvârșită a lui Dumnezeu (Romani 3:25,26; 5:8), infirmând astfel acuzațiile calomniatoare ale diavolului (Apocalipsa 12:10,11) ;
3. Domnul Isus va distruge în cele din urmă împărăția diavolului, care „știe că are puțină vreme” (Apocalipsa 12:12, compară cu Romani 16:20) și Hristos „va împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15).

În definitiv, orice ar face, Satana este un dușman deja învins, iar soluția pentru noi este să solicităm în dreptul nostru victoria lui Hristos, în fiecare zi, clipă de clipă, și în același timp să cerem și împlinirea promisiunilor pe care ni le-a oferit jertfa Domnului Isus.

În marea luptă, știm ce parte învinge. În ce fel alegerile noastre zilnice influenţează în ce tabără vom ajunge? Cum ne asigurăm că suntem în tabăra câștigătoare chiar și acum?

La fiecare pas, lucrarea lui Hristos anulează lucrarea diavolului. Și, conform cu 1 Ioan 3:8, Isus „S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8) și să îl „nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Cu toate acestea, înfrângerea totală a stăpânirii diavolului are loc în două etape. În primul rând, prin lucrarea de la Golgota, Hristos dovedește că sunt false acuzațiile calomniatoare ale lui Satana. Și, ulterior, Satana și împărăția lui vor avea parte de distrugere.

2. Cum combate Hristos acuzaţiile diavolului, potrivit cu Romani 3:23-26 și 5:8?

După cum am văzut, inamicul pretinde că Dumnezeu nu este pe deplin drept și iubitor. Dar Dumnezeu, prin Hristos, Și-a manifestat în mod suprem dreptatea și iubirea, făcând lucrul acesta prin cele întâmplate la Golgota. După moartea Domnului Isus, „Satana a văzut că masca i-a fost smulsă. Guvernarea lui fusese demascată înaintea îngerilor necăzuți și înaintea universului ceresc. El se dăduse de gol ca ucigaș. Vărsând sângele Fiului lui Dumnezeu, el se rupsese cu totul de afecțiunea ființelor cerești” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 761).

3. Citește Apocalipsa 12:10-12 în lumina textului din Geneza 3:15. Care a fost importanţa cosmică a biruinţei lui Hristos la cruce?

Istoria mântuirii ne oferă numeroase dovezi că putem avea încredere că Dumnezeu acționează întotdeauna spre binele final al tuturor celor implicați. Dumnezeul Scripturii face întotdeauna ceea ce este bine și de preferat, ținând cont de mijloacele pe care le are la dispoziție în marea luptă (Deuteronomul 32:4; 1 Samuel 3:8; Psalmii 145:17; Daniel 4:37; Habacuc 1:13; Apocalipsa 15:3; Geneza 18:25).

De ce este atât de importantă demonstrarea dreptăţii și iubirii lui Dumnezeu în conflictul cosmic? Când meditezi la răstignirea Domnului și la etapele planului de răscumpărare, ai încredere în iubirea Lui, chiar și în mijlocul încercărilor!

În moduri incredibile, Dumnezeu Și-a manifestat iubirea și dreptatea în cadrul conflictului cosmic. Cu toate acestea, unii s-ar putea întreba: Ar fi trebuit Dumnezeu să fi făcut mai multe decât a făcut pentru a preveni și/sau a înlătura răul? Am văzut planul general al conflictului cosmic care indică faptul că Dumnezeu a acționat astfel încât să respecte voința liberă necesară pentru dezvoltarea deplină a relației de iubire dintre El și omenire. Mai mult, El a acționat aparent în cadrul unor constrângeri morale, sau reguli de luptă, în contextul unei dispute cosmice cu privire la caracterul Său, dispută care poate fi soluționată numai prin demonstrarea iubirii Sale.

4. Cine vorbește și despre cine în Isaia 5:1-4? Pe cine reprezintă via și stăpânul viei? Ce înseamnă acţiunile stăpânului și care este rezultatul?

În aceste versete, Isaia cântă un cântec despre via Preaiubitului său. Stăpânul viei este Dumnezeu Însuși, iar via reprezintă poporul lui Dumnezeu (vezi, de exemplu, Isaia 1:8; Ieremia 2:21). Dar implicațiile de aici pot fi în același timp extinse în raport cu lucrarea mai amplă a lui Dumnezeu în această lume. Potrivit acestor versete, stăpânul viei (Dumnezeu) a făcut tot ce ar fi fost rezonabil de așteptat de la El pentru a asigura prosperarea viei Sale. Ea ar fi trebuit să producă struguri buni, dar a produs numai „struguri sălbatici”, pe care alte traduceri îi numesc „lipsiți de valoare”. Într-adevăr, expresia ebraică de aici ar putea fi tradusă literal cu „fruct puturos”. Via lui Dumnezeu produce struguri putreziți.

Isaia 5:3 trece la Dumnezeu Însuși, care vorbește, invitând poporul să „judece” între El și via Lui. Iar în Isaia 5:4, Dumnezeu Însuși pune cea mai importantă întrebare: „Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni?” Ce-ar mai fi putut face? Cât de fascinant este faptul că El le cere chiar și altora să judece ceea ce a făcut!

Când privești la Domnul Isus răstignit, când Dumnezeu S-a adus pe Sine Însuși jertfă pentru toate păcatele noastre, întrebarea – „Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut?” – capătă o semnificaţie cu totul uimitoare!

În parabola despre stăpânul viei, din Matei 21, Isus continuă de unde a rămas Isaia 5, făcând mai multă lumină asupra caracterului și acțiunilor Stăpânului viei pentru via Lui.

5. Citește Matei 21:33-39 având în minte în mod special întrebarea din Isaia 5:4. Ce ar mai fi putut face gospodarul viei și nu a făcut?

Prima parte a parabolei lui Hristos citează direct din cântarea din Isaia 5 despre stăpânul viei și via lui. Apoi Domnul Isus adaugă că stăpânul viei „a dat-o unor vieri și a plecat în altă țară” (Matei 21:33). Dar când Stăpânul viei Și-a trimis de două ori slujitorii (profeții) să adune recolta, cei care au arendat via de la El I-au bătut și ucis slujitorii (Matei 21:34-36). În cele din urmă Și-a trimis Fiul (Isus), spunând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu” (Matei 21:37). Dar ei L-au ucis și pe Fiul Lui, spunând: „«Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.» Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât” (Matei 21:38,39).

Ce-ar mai fi putut face? Tatăl ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său preaiubit (Ioan 3:16). Conflictul cosmic nu ar fi putut fi rezolvat prematur prin exercitarea puterii divine, ci necesita mai întâi o demonstrare publică a caracterului lui Dumnezeu. Această demonstrare s-a produs în cadrul lucrării lui Hristos (Romani 3:25,26; 5:8). Ce am putea cere mai mult decât ca Dumnezeu (prin Hristos) să Se dea pe Sine la moarte pentru noi, pentru a ne putea îndreptăți fără a-Și compromite în vreun fel dreptatea și dragostea desăvârșită?

Evenimentul crucii demonstrează că Dumnezeu a făcut tot ce se putea face pentru a diminua și elimina răul, dar fără a distruge mediul propice dezvoltării iubirii adevărate. Dacă ar fi avut la dispoziție vreo altă cale de preferat, Dumnezeu nu ar fi ales-o? Deși oamenii suferă profund în acest conflict cosmic, Dumnezeu Însuși suferă cel mai mult. Când privim la Calvar, putem într-adevăr vedea ce suferință I-a provocat păcatul lui Dumnezeu Însuși. Cu toate acestea, atât de sfântă era libertatea inerentă iubirii încât Hristos a fost dispus să îndure toate acestea pentru noi.

Citește Isaia 53:4. Ale cui „suferinţe” și „dureri” le-a purtat Hristos pe cruce? Ce a făcut Dumnezeu pentru tine și care a fost preţul plătit pentru salvarea ta?

În final, numele lui Dumnezeu este reabilitat în toate privințele. Prin lucrarea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt în planul de răscumpărare, dreptatea și iubirea desăvârșită a lui Dumnezeu se manifestă dincolo de orice îndoială rezonabilă (vezi Romani 3:25,26; 5:8).

6. Citește Romani 3:1-4 în relaţie cu Isaia 5:3,4. Cum este Dumnezeu Însuși dezvinovăţit în conflictul cosmic?

În Romani 3 și în Isaia 5 vedem că Dumnezeu (într-un sens limitat) invită mai multe ființe să Îi judece caracterul, deși nu avem niciun drept și nu suntem în poziția de a face lucrul acesta. La sfârșit, când se deschid toate „cărțile”, vom vedea dovada că Dumnezeu este pe deplin drept și neprihănit. Dumnezeu Se va dezvinovăți înaintea întregii creații inteligente.

7. Cum prezintă Apocalipsa 15:3 și 19:1-6 reabilitarea numelui lui Dumnezeu la final?

În întreaga Scriptură, Dumnezeu este preocupat de numele Său. De ce? Nu poți avea o relație profundă de iubire cu cineva al cărui caracter îl detești sau în care nu ai încredere. Dacă cineva i-ar spune partenerului tău de viață sau viitorului tău partener de viață niște minciuni oribile cu privire la caracterul tău, ai face tot posibilul să combați astfel de afirmații, pentru că, dacă ar fi crezute, aceste afirmații v-ar distruge relația de iubire.

Într-un final, Dumnezeu este dezvinovățit la cruce și prin întreg planul de răscumpărare. La judecata anterioară revenirii lui Isus (preadventă), Dumnezeu este reabilitat înaintea universului spectator. Apoi, la judecata de după revenirea lui Isus (postadventă), în timpul căreia cei răscumpărați vor „judeca pe îngeri” chiar (1 Corinteni 6:2,3), Dumnezeu este reabilitat pentru că cei răscumpărați au șansa de a revizui consemnările și a vedea singuri de ce Dumnezeu a acționat așa cum a acționat și că toate judecățile Lui au fost întotdeauna și întru totul drepte și iubitoare. Care dintre noi nu are o mulțime de întrebări care necesită răspuns? Înainte de sfârșitul tuturor lucrurilor, vom avea răspuns la acele întrebări (vezi 1 Corinteni 4:5).

În cele din urmă, orice genunchi se va pleca și orice limbă va da mărturie că Isus este Domnul (Filipeni 2:10,11). Toate acestea fac parte din procesul de dezvinovățire a caracterului lui Dumnezeu.

Suplimentar: Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, secţ. 8, „Răsplata efortului stăruitor”

„Tot ceea ce ne-a nedumerit din acțiunile providențiale va fi lămurit în lumea viitoare. Lucrurile greu de înțeles își vor găsi atunci explicația. Tainele harului se vor desfășura înaintea noastră. Acolo unde mintea noastră limitată nu a văzut decât confuzie și promisiuni încălcate, vom vedea cea mai desăvârșită și mai frumoasă armonie. Vom ști atunci că dragostea infinită a hotărât acele experiențe care păreau cel mai greu de îndurat. Când ne vom da seama de grija plină de duioșie a Aceluia care face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele nostru, ne vom bucura cu o bucurie negrăită și plină de slavă” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 286).

Zilnic: Evrei 11 – Iacov 4; Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. 11

1. Ce a disprețuit Domnul Isus?
2. Ce sfat dădea apostolul privind relația cu „mai-marii voștri”?
3. Cine a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”?
4. Ce fel de laudă este rea?
5. Ce i s-a încredinţat oricui a primit Evanghelia?