Ceasul judecăţii Lui

STUDIUL 6 » 29 APRILIE – 5 MAI

De memorat: „Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” (Romani 13:11,12)

Play / pause

0:00

volume

Ceasul judecăţii Lui

Sabat după-amiază

În urmă cu câțiva ani, revista National Geographic a scris despre un incendiu de pădure în Parcul Național Yellowstone din Statele Unite. După ce acesta s-a stins, pădurarii au traversat muntele pentru a evalua pagubele. Un pădurar a găsit o pasăre care fusese efectiv transformată în cenușă la baza unui copac. Oarecum dezgustat de priveliștea sinistră, a mișcat pasărea cu un băț.

Când a lovit-o, trei puișori au ieșit de sub aripile mamei lor moarte. Mama iubitoare, pe deplin conștientă de dezastrul iminent, își adunase odraslele la baza copacului și le protejase cu aripile ei. Ar fi putut zbura undeva unde să fie în siguranță, dar refuzase să își părăsească puișorii. Ce imagine a credinciosului care este în siguranță în Hristos!

Flăcările judecății lui Dumnezeu s-au năpustit și s-au stins asupra Lui, la Calvar, și toți cei care sunt în Hristos sunt în siguranță pentru totdeauna sub aripile Lui. La cruce, Hristos a fost judecat ca un păcătos condamnat, pentru ca noi să putem fi judecați ca niște cetățeni neprihăniți ai Împărăției cerești. El a fost judecat ca un criminal pentru ca noi să fim eliberați de focurile nimicitoare ale pieirii veșnice, atât în sens figurat cât și în sens literal.

Duminică, 30 aprilie

Curăţirea sanctuarului

După cum am văzut deja, trebuie să aibă loc o judecată înainte de venirea lui Hristos. Îngerul anunță cu voce tare că „a venit ceasul judecății Lui” (Apocalipsa 14:7). Cartea lui Daniel ne spune când începe această judecată.

1. Citește Daniel 8:14. Ce cronologie specifică ne oferă Daniel în ceea ce privește curăţirea sanctuarului?

Fiecare evreu înțelegea clar semnificația curățirii sanctuarului pământesc. Aceasta avea loc în Ziua Ispășirii, care era ziua judecății. Deși Daniel înțelegea conceptul curățirii sanctuarului și al judecății, era confuz cu privire la cele 2.300 de zile.

2. Citește Daniel 8:27 și 9:21,22. Care a fost răspunsul lui Daniel la viziunea cu cele 2.300 de zile și cum i-a răspuns Dumnezeu?

La sfârșitul capitolului 8 din Daniel, Daniel leșină și exclamă: „Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa” (Daniel 8:27). Este vorba despre viziunea celor 2.300 de zile (restul viziunii fusese deja explicat; vezi Daniel 8:19-22). Capitolul următor, Daniel 9, vorbește despre îngerul Gabriel, care vine să îi explice lui Daniel profeția celor 2.300 de zile. „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea” (Daniel 9:22).

Gabriel îl uimește pe Daniel când îi descoperă un răspuns la rugăciunea lui mult mai exhaustiv decât ar fi visat el vreodată. Îngerul Gabriel l-a luat pe Daniel într-o călătorie în timp și i-a arătat adevărul despre Mesia care avea să vină, oferindu-i datele exacte ale începutului lucrării Lui și ale morții Lui dureroase, evenimente legate direct de curățirea Templului, din Daniel 8. Cu alte cuvinte, moartea lui Hristos și judecata sunt inseparabile.

De ce este important că moartea lui Isus, așa cum este descoperită în Daniel 9:24-27, este direct legată de judecata din Daniel 8:14? Ce adevăr măreţ ne este arătat prin această legătură?

Luni, 1 mai

Cele 2.300 de zile şi sfârşitul timpului

3. Citește Daniel 8:17,19,26. Cărei perioade declară îngerul că se aplică viziunea celor 2.300 de zile din Daniel 8 și de ce este atât de important să o înţelegem?

Unii afirmă că cele 2.300 de zile sunt zile literale. Ei mai cred și că acest corn mic din Daniel 8 îl reprezintă pe liderul armatei seleucizilor, Antioh Epifanul (216 î.Hr.–164 î.Hr.), care a atacat Ierusalimul și a pângărit templul evreiesc, chiar dacă cele 2.300 de zile nu se încadrează perfect în această perioadă. Însă această interpretare este contrară indicațiilor clare ale îngerului că viziunea se aplică „vremii sfârșitului”. Cu siguranță, Antioh nu a trăit în vremea sfârșitului.

În Daniel 8, Gabriel începe să explice profeția celor 2.300 de seri și dimineți. Identifică berbecul cu Medo-Persia și țapul, cu Grecia (Daniel 8:20,21). Deși nu este numit, la fel ca puterile dinaintea lui, cornul cel mic este, în mod evident, Roma (Daniel 8:9,23,24). Îngerul descrie apoi un fel de fază religio-politică a Romei, în care aceasta avea să arunce „adevărul la pământ” (Daniel 8:10-12,25) și să intre în conflict cu lucrarea lui Isus din ceruri (Daniel 8:10-12). Curățirea sanctuarului din Daniel 8:14, punctul culminant al capitolului, este răspunsul lui Dumnezeu la provocarea puterilor pământești și religioase care au încercat să uzurpe autoritatea lui Dumnezeu. Este parte din soluția divină a lui Dumnezeu la problema păcatului.

Gabriel este gata să explice detaliile din cronologia profetică a lui Dumnezeu. La sfârșitul capitolului 8, putem vedea clar că Daniel nu a înțeles partea despre viziunea celor 2.300 de zile (Daniel 8:27). Partea de dinainte, despre berbec, țap și cornul cel mic, fusese explicată în totalitate, inclusiv prin numirea directă a primelor două puteri (Daniel 8:20,21). Însă curățirea sanctuarului nu fusese explicată.

Îngerul Gabriel, care a apărut în Daniel 8, apare acum în Daniel 9 și îi spune: „Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia!” (Daniel 9:23). Ce vedenie? După cum o să vedem mâine, viziunea celor 2.300 de zile, singura parte din viziunea anterioară, din Daniel 8, care nu îi fusese încă explicată lui Daniel.

Gabriel l-a numit pe Daniel „preaiubit și scump”. Ce ne spune lucrul acesta despre legătura profundă dintre cer și pământ?

Marţi, 2 mai

Instrucţiunile îngerului pentru Daniel

4. Citește Daniel 9:23. Ce instrucţiuni specifice îi oferă îngerul lui Daniel? De ce este lucrul acesta important în înţelegerea semnificaţiei curăţirii sanctuarului, din Daniel 8:14?

Îngerul i-a spus clar lui Daniel: „Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia” (Daniel 9:23). Ce cuvânt și ce vedenie? Pentru că în Daniel 9 nu apare nicio vedenie, îngerul Gabriel trebuie să fi vorbit despre acea parte din viziunea din Daniel 8 pe care profetul nu o înțelesese – viziunea celor 2.300 de zile (Daniel 8:27).

5. Gabriel continuă în Daniel 9:24-27. Despre ce evenimente din viaţa și din lucrarea lui Isus vorbește aici?

Prima parte a acestei profeții are legătură cu poporul lui Dumnezeu, cu evreii. „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău” – poporul evreu (Daniel 9:24). În profeția biblică, o zi profetică este echivalentă cu un an literal (Ezechiel 4:6; Numeri 14:34). În Daniel și în Apocalipsa, atunci când apar imagini simbolice, de obicei avem și un timp profetic simbolic. Unul dintre modurile în care putem fi siguri că aici se aplică principiul profetic de o zi pentru un an este faptul că, atunci când îl folosim în profeția lui Daniel, fiecare eveniment de pe axa timpului se potrivește perfect (vezi lecția de mâine). Dacă aplicăm acest principiu, șaptezeci de săptămâni sunt alcătuite din 490 de zile. Pentru că o zi profetică este echivalentul unui an literal, 490 de zile sunt 490 de ani literali.

Gabriel îi spune lui Daniel că 490 de ani sunt „tăiați” (sensul literal al cuvântului evreiesc chathak, tradus de D. Cornilescu prin „hotărât”). Tăiați din ce? Ar putea fi numai din singura profeție legată de timp amintită aici, cele 2.300 de zile din Daniel 8:14. Acești 490 de ani, o profeție temporală, sunt direct legați de profeția temporală din Daniel 8:14, singura parte din viziune rămasă neexplicată în Daniel 8 și singura profeție legată de timp din Daniel 8. Astfel, putem vedea că, prin această profeție, Gabriel vine în ajutorul lui Daniel pentru ca acesta să înțeleagă capitolul anterior: cele 2.300 de zile.

Miercuri, 3 mai

Mesia „stârpit”

Gabriel a început explicarea profeției de 490 de ani cu un eveniment extrem de important pentru Daniel și pentru evrei – porunca de reconstruire a Ierusalimului. Deși au fost date diferite decrete cu privire la Ierusalim, în Ezra 7, descoperim că decretul dat în 457 î.Hr. le-a permis evreilor nu numai să se întoarcă în țara lor natală, ci și să se organizeze ca o comunitate religioasă (vezi Ezra 7:13,27).

Este important să notăm că decretul lui Artaxerxes a fost dat în toamna anului 457 î.Hr. De la acest decret, din 457 î.Hr., și până la Mesia, potrivit lui Daniel aveau să treacă 69 de săptămâni, sau 483 de ani (69 x 7). Dacă începem cu anul 457 î.Hr. și ne deplasăm în timp după cronologia istorică, ajungem la anul 27 d.Hr.

Cuvântul Mesia înseamnă „Cel Uns”. În 27 d.Hr, Isus Hristos, Mesia, a fost botezat (vezi Matei 3:13-17). Daniel a prezis cu sute de ani înainte anul exact al botezului lui Hristos, vremea când Isus avea să Își înceapă cei trei ani și jumătate de lucrare.

6. Citește Romani 5:6-9 și Daniel 9:26. Ce adevăruri ne sunt descoperite aici?

„După aceste șaizeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic” (în KJV, „dar nu pentru Sine”) (Daniel 9:26). Unsul avea să fie „stârpit” sau crucificat. Versetul adaugă „dar nu pentru Sine”. Cu alte cuvinte, moartea lui Hristos pe crucea Calvarului a fost pentru noi, nu pentru El, de aceea Pavel a putut scrie: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8).

În Daniel 9:27 citim că, în mijlocul ultimei săptămâni, al ultimilor șapte ani, Hristos avea să facă „să înceteze jertfa și darul de mâncare”. În mijlocul acestei ultime săptămâni, în anul 31 d.Hr., Hristos a confirmat legământul veșnic prin sângele Său, murind pe cruce, iar sistemul jertfelor și-a pierdut întreaga semnificație profetică.

Aceste profeții descoperă că Hristos, Mesia, avea să fie crucificat și să pună capăt, astfel, semnificației profetice a sistemului jertfelor în primăvara anului 31 d.Hr. Aceste preziceri s-au împlinit în detaliu. Exact în ziua de Paște, când preotul jertfea mielul de Paște, Hristos, adevăratul Miel, a fost sacrificat pentru noi.

Având în minte cele scrise mai sus, citește Marcu 15:38 și Matei 3:15,16. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem profeţia din Daniel 9:24-27?

Joi, 4 mai

Anul 1844

Primii 490 de ani din profeția de 2.300 de ani erau destinați în mod special poporului evreu din vechime și venirii lui Mesia. Ultima parte a celor 2.300 de ani are de-a face cu poporul lui Dumnezeu, atât evrei, cât și neamuri, incluzând curățirea sanctuarului ceresc și, în cele din urmă, a doua venire a lui Hristos.

Primii 490 de ani se aplică primei veniri a lui Mesia și s-au încheiat în anul 34 d.Hr. Dacă scădem 490 de ani din cei 2.300, rămânem cu 1.810 ani. Acești 1.810 ani se aplică poporului lui Dumnezeu. Dacă începem cu anul 34 d.Hr. și adăugăm 1.810 ani, ajungem la anul 1844 d.Hr.

În lumina curățirii sau restabilirii adevărului cu privire la sanctuar și la judecata cerească de la sfârșitul timpului, Dumnezeu face un apel final către întreaga omenire, în Apocalipsa 14:6,7, ca aceasta să răspundă iubirii Sale, să accepte harul Său și să trăiască în ascultare și în evlavie.

7. Citește Leviticul 16:16. Care era motivul curăţirii sanctuarului și ce ne învaţă lucrul acesta despre Evanghelie?

Din cauza păcatelor și a nelegiuirilor poporului, sanctuarul trebuia curățit, lucru care se făcea numai prin sângele animalelor. Același lucru se întâmplă și în cazul nostru. Avem nevoie de un Mântuitor, a cărui viață este simbolizată de animalele jertfite în Ziua Ispășirii ca singur mod de a trece de judecată.

8. Citește Leviticul 23:26-29. Ce a poruncit Dumnezeu poporului Său să facă în acea zi a judecăţii și ce ar trebui să însemne lucrul acesta pentru noi astăzi?

Israeliții trebuiau să își smerească sufletele. Această expresie indică faptul că trebuiau să fie umili și să își cerceteze inimile, să își mărturisească păcatele, să se pocăiască și să Îi ceară lui Dumnezeu să îi curețe, la fel cum marele-preot curăța sanctuarul pământesc.

Capitolele profetice Daniel 7–9 și Apocalipsa 14 se concentrează în mod special pe apelurile urgente de a ne pregăti pentru ceasul judecăţii. Începând cu anul 1844, trăim în ceasul judecăţii, iar prima solie îngerească din Apocalipsa proclamă: „A venit ceasul judecăţii Lui” (Apocalipsa 14:7). Cum putem atunci să ne smerim sufletele astăzi?

Vineri, 5 mai

Un gând de încheiere

Iată o modalitate ușoară de a înțelege profeția celor 70 de săptămâni din Daniel 9:24-27: Prima dată, 70 de săptămâni (Daniel 9:24). Apoi, cele 7 săptămâni + 62 de săptămâni, adică 69 de săptămâni (Daniel 9:25) din cele 70. Mai avem ultima săptămână, cea de-a șaptezecea (Daniel 9:27). Și, în cele din urmă, acea ultimă săptămână este împărțită – „la jumătatea săptămânii” (Daniel 9:27) – în două secțiuni de câte trei ani și jumătate.

Șaptezeci de săptămâni, care sunt alcătuite din șaizeci și nouă de săptămâni și încă o săptămână. Iar acea ultimă săptămână este împărțită în două. Trebuie numai să introducem data, 457 î.Hr., și, prin simplă matematică, ajungem la anul 1844.

De asemenea, vorbind despre cei 2.300 de ani, Daniel 8 nu menționează niciodată începutul acestora. „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit” (Daniel 8:14).

Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți – de când începem să numărăm? De ce nu de când Daniel a primit viziunea, „anul al treilea al domniei împăratului Belșațar” (Daniel 8:1)?

Viziunea din Daniel 8 nu include Babilonul. Începe cu evenimente de după acesta până la „vremea sfârșitului”. De ce să începi datarea unui eveniment, curățirea sanctuarului, care apare în viziune, pornind de la un eveniment, Babilonul, care nu apare? Începutul datei pentru punctul culminant al viziunii ar trebui să se găsească în viziune, dar nu ne este dat în Daniel 8, ci în Daniel 9.