Minuni în jurul lacului

Misiunea lui Isus se desfășura în cea mai mare parte în Galileea, în mod special în jurul Mării Galileei, un lac de aproximativ 20 de kilometri lungime și 13 kilometri lățime. Este cea mai mare întindere de apă din zonă și era centrul vieții pentru locuitorii din regiune.

Marcu 4 se încheie cu Isus și ucenicii Săi traversând Marea Galileei. Are loc o furtună, pe care Isus o potolește prin vorbe adresate vânturilor și valurilor. Marcu 6 se încheie cu o scenă asemănătoare, dar de data aceasta cu Isus pășind pe apă spre ucenicii Săi, care se află în barcă. Între aceste două scene pe apă sunt numeroase minuni făcute de Isus pe uscat și prima activitate misionară a ucenicilor. Aceste relatări fac obiectul studiului din această săptămână.

Caracteristica generală a acestor episoade dramatice este că îi permit cititorului să vadă cine este Isus. El este Cel care poate să liniștească furtuna, să vindece un demonizat, să vindece o femeie care doar Îi atinge hainele, să învie o fetiță moartă, să predice în orașul Lui natal, să Își trimită ucenicii într-o misiune de predicare, să hrănească 5.000 de oameni cu câteva pâini și câțiva pești și să umble pe apă – manifestări incredibile ale puterii, care îi aduc pe ucenici mai aproape de înțelegerea faptului că El este Fiul lui Dumnezeu.

1. Citește Marcu 4:35-41. Ce se întâmplă în această relatare și ce lecţii putem extrage despre identitatea lui Isus?

La începutul capitolului 4 din Marcu, Isus urcă într-o corabie pentru a învăța oamenii care stăteau pe țărm. În Marcu 4:10-12 pare să fi coborât din corabie și le vorbește ucenicilor în privat. Acum, după o zi lungă de predicare, ucenicii Îl iau pe Isus în corabie „așa cum era” (Marcu 4:36), cu alte cuvinte, foarte obosit. El adoarme imediat aproape de cârmă, care ar fi pupa acesteia. Pe lac se stârnește o mare furtună, iar corabia este în pericolul să se scufunde, așa că ucenicii Îl trezesc. În mod dramatic, Isus le poruncește vântului și valurilor să se oprească. O liniște extraordinară cuprinde lacul. Este de înțeles că ucenicii sunt îngroziți de această manifestare a puterii divine.

2. Citește Psalmii 104:1-9. Prin ce se aseamănă imaginea lui Yahweh de aici cu cea a lui Hristos liniștind furtuna?

Relatarea din Marcu 4:35-41 urmează un tipar biblic des întâlnit, acela al unei „teofanii” – manifestarea vizibilă a lui Dumnezeu sau a unuia dintre îngerii Săi. Aceste evenimente au în comun cinci trăsături: (1) manifestarea puterii divine, (2) teama oamenilor, (3) porunca: „Nu te teme!”, (4) cuvintele revelației pentru care Dumnezeu sau îngerul s-a arătat, (5) reacția omului la respectiva revelație. Patru dintre cele cinci componente sunt prezente în această narațiune – potolirea furtunii este manifestarea puterii divine, frica ucenicilor este teama omului. Întrebarea: „Pentru ce sunteți așa de fricoși?” este un fel de a spune: „Nu te teme!” Întrebarea ucenicilor: „Cine este Acesta?” constituie reacția omului. Ceea ce lipsește sunt cuvintele revelației. Acest detaliu lipsă face parte din Motivul literar al Tainei/Revelației, prezent în întreaga carte, urmând ca adevărul despre Isus să iasă la iveală. Întrebarea ucenicilor: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar și vântul, și marea?” îl îndeamnă pe cititor să adauge singur cuvintele lipsă ale revelației – este Fiul lui Dumnezeu, Domnul Însuși.

Gândește-te la puterea lui Dumnezeu! Cum poţi învăţa să te bazezi pe această putere și să te încrezi în ea în toate circumstanţele din viaţa ta?

3. Citește Marcu 5:1-20. Din această extraordinară relatare ce învăţăm despre marea luptă și, din nou, despre puterea lui Isus?

Dacă noaptea petrecută pe lac fusese de neuitat, sosirea în ținutul gadarenilor din dimineața următoare n-a fost mai puțin impresionantă. Istoria omului îndrăcit este prezentată cu detalii sfâșietoare. În ciuda oricărei forme de constrângere, el trăia în morminte și se tăia cu pietre. „Nimeni nu-l putea domoli” (Marcu 5:4) – până L- a întâlnit pe Domnul.

Bărbatul a alergat la Isus – despre ucenici nu se spune nimic (probabil fugiseră). Când s-a apropiat de Isus, bărbatul a căzut cu fața la pământ înaintea Lui. Verbul grecesc folosit este proskyneō, tradus de obicei cu „a se închina” (Marcu 5:6). Pare că bărbatul și-a dat seama că Isus era o Persoană care îl putea ajuta. Dar când a deschis gura, demonii din el au strigat la Isus, care, dincolo de țipetele demonilor, putea auzi rugămintea șoptită a omului după ajutor. Când au cerut să fie trimiși în turma de porci, Isus le-a permis demonilor să intre în porci. Întreaga turmă, aproximativ 2.000 de suide, s-a repezit de pe râpă în apă și s-a înecat. A fost un dezastru financiar pentru proprietarii lor.

Ceea ce este incredibil este că demonii știau exact cine era Isus și erau totodată conștienți de neputința lor în fața Lui, motiv pentru care L-au „rugat” de două ori (Marcu 5:10,12) să facă ce Îi ceruseră. În mod evident știau că are putere asupra lor.

Această istorisire are două caracteristici principale. În primul rând, este plină de elemente de pângărire, de profanare ceremonială, potrivit legii din Vechiul Testament. Mormintele și cei morți erau necurați (Numeri 19:11,16). Sângerarea îl făcea pe cel în cauză necurat (Leviticul 15) . Porcii erau necurați (Leviticul 11:7).

Dar, în al doilea rând, în spatele acestei lungi liste de pângăriri se află lupta continuă între forțele binelui și cele ale răului. Isus scoate demonii (două puncte pentru Isus), demonii ucid porcii (două puncte pentru Satana). Oamenii din cetate îi cer lui Isus să plece (două puncte pentru Satana), dar Isus îl trimite înapoi pe omul vindecat ca martor al Său (trei puncte pentru Isus). Într-un fel, acest om era cel mai puțin probabil misionar, dar cu siguranță avea o poveste uimitoare de spus.

Ce speranţă poţi găsi în această relatare cu privire la puterea lui Isus de a te ajuta indiferent de situaţia cu care te lupţi?

4. Citește Marcu 5:21-24. Care sunt trăsăturile care ies în evidenţă la Iair?

Conducătorii religioși, precum Iair, nu erau de obicei prieteni cu Isus (vezi Marcu 1:22; 3:2,6; Luca 13:14). Așadar este posibil ca acesta să fi fost disperat. Disperarea este ilustrată de căderea lui Iair în genunchi înaintea lui Isus. Rugămintea lui este înțeleasă de orice părinte – fiica lui era pe moarte. Dar Iair are credință că Isus poate oferi ajutor. Fără a spune ceva, Domnul pleacă împreună cu tatăl spre casa acestuia.

5. Citește Marcu 5:25-34. Ce le întrerupe înaintarea spre casa lui Iair?

Relatarea trece brusc la o altă scenă care stârnește milă – o femeie care suferă de 12 ani de o boală cumplită. Această narațiune despre Iair și despre femeie constituie a doua povestire în ramă din Marcu (vezi pasajul din Marcu 3:20-35, discutat în Studiul 3). În cazul de față, personajele prezentate în contrast, Iair și femeia, vin la Isus după ajutor.

Femeia se apropie din spate de Isus și Îi atinge hainele. Imediat, se însănătoșește. Dar Isus Se oprește și întreabă: „Cine s-a atins de hainele Mele?”

Femeia, care fusese atât de bolnavă, este dintr-odată sănătoasă. Dar se teme că Isus e furios din cauza celor întâmplate. Este cuprinsă de tot felul de emoții. Însă Domnul voia să o vindece, nu numai fizic, ci și sufletește.

Apoi ne întoarcem la Iair (vezi Marcu 5:35-43). Și conducătorul sinagogii trecea printr-o gamă largă de emoții. Isus n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El și cu părinții, cu excepția lui Petru, Iacov și Ioan. Isus declară că fata nu este moartă, ci doarme. Îi dă afară pe toți cei care o jeleau și intră în camera în care fetița zăcea moartă. Luând-o de mână, spune: „Talita cumi.” Marcu traduce aceste cuvinte: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” De fapt, cuvântul talita înseamnă „miel”, fiind astfel un termen de alint pentru un copil de-al casei. Porunca de a ține secret acest lucru este parte din Motivul literar al Tainei/Revelației care apare în întreaga Evanghelie după Marcu și face trimitere la identitatea lui Isus și la faptul că, în cele din urmă, nu poate rămâne ascunsă.

6. Citește Marcu 6:1-6. De ce L-au respins pe Isus oamenii din orașul Său natal?

De obicei, când o persoană dintr-un oraș mic devine populară, oamenii din acel oraș se bucură de atenție. Nu și în Nazaret. Cetățenii Nazaretului erau jigniți și surprinși de succesul lui Isus ca învățător și vindecător. Trecerea Acestuia de la meseria de tâmplar la cea de învățător li s-a părut greu de acceptat. Este posibil să fi existat și o oarecare animozitate pentru că cele mai multe minuni le făcuse în Capernaum (vezi Luca 4:23). Și deja avusese o neînțelegere cu familia Sa (Marcu 3:31-35).

7. Citește Marcu 6:7-30. În ce fel misiunea celor 12 apostoli este în contrast cu decapitarea lui Ioan Botezătorul?

Aceasta este a treia povestire în ramă din Marcu (vezi Studiul 3). Misiunea celor 12 apostoli de a duce mesajul lui Isus în întreaga lume se află într-un puternic contrast cu întemnițarea și reducerea la tăcere a lui Ioan Botezătorul. Ucenicilor li se spune să călătorească fără prea multe lucruri și să depindă de ajutorul altora. Această strategie îi face pe misionari dependenți de fapt de cei cărora le slujesc, ceea ce contribuie la crearea unei legături cu aceia care au nevoie de mesajul lor.

Dar Ioan Botezătorul nu avea o astfel de legătură cu Irod și cu familia acestuia. Moartea lui Ioan este redată în detalii șocante ca urmare a complotului Irodiadei, care profită de ambivalența și pofta trupească a lui Irod. Fiica Irodiadei pare să amplifice planul scandalos, prin cererea macabră de a-i fi adus capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă.

Reducerea la tăcere a glasului răsunător al lui Ioan Botezătorul are loc în timp ce 12 apostoli proclamă pocăința, la fel cum făcuse Ioan. Moartea lui o prefigurează pe cea a lui Isus. Ioan este omorât, îngropat și declarat înviat din morți (Marcu 6:14-16,29), așa cum avea să fie Isus (Marcu 15 și 16). Aceste istorisiri paralele indică o criză viitoare pentru Isus și urmașii Săi.

Ai fost vreodată respins la fel ca Isus sau ai trecut printr-o criză greu de înţeles? Cum te va ajuta acea experienţă în viitor?

8. Citește Marcu 6:34-52. Care era problema cu care se confruntau Domnul Isus și ucenicii și cum a fost rezolvată?

După întoarcerea lor din misiune, ucenicii merg cu Domnul Isus într-o zonă izolată de pe țărmul de est al Mării Galileei, să se odihnească. Dar o mare mulțime, de 5.000 de oameni, ajunge la locul acela înaintea lor. Domnul vede că sunt ca oile fără păstor și îi învață întreaga zi.

Seara, ucenicii recomandă trimiterea mulțimii să își caute de mâncare, dar Isus le spune să o hrănească ei. Dialogul care urmează (Marcu 6:35-38) ilustrează faptul că ucenicii se gândesc în termeni omenești la o soluție. Însă în mod miraculos, Isus rezolvă problema hrănind acea mare mulțime cu doar cinci pâini și doi pești.

Elementele din acest episod sunt conforme concepției din acea vreme cu privire la Mesia. Așteptarea tuturor era ca Mesia să elibereze poporul Israel de dușmanii lui și să aducă neprihănirea și pacea. Existența unui număr mare de oameni adunați într-o zonă izolată sugera nuanțe militare de revoltă (compară cu Ioan 6:14,15; Faptele apostolilor 21:38). Această idee este întărită și de menționarea faptului că Isus îi vedea pe oameni ca pe „niște oi care n-aveau păstor”, un citat parțial din Numeri 27:17, unde Moise Îi cere lui Dumnezeu să numească un lider pentru Israel după el. Această sintagmă privitoare la un păstor pentru poporul lui Dumnezeu apare și în alte părți din Vechiul Testament, de obicei cu referire la lipsa unui conducător sau a unui rege în Israel (compară cu 1 Împărați 22:17; 2 Cronici 18:16; Ezechiel 34:5,6).

Cu toate acestea, Isus nu le împlinește falsele așteptări. Dimpotrivă, îi trimite pe ucenici în altă parte și lasă mulțimea să plece. Și, în loc să conducă o revoltă față de Roma, ce face? Se retrage pe un munte și Se roagă – nu aceasta așteptau oamenii.

În locul concepției populare despre Mesia ca împărat care eliberează poporul Israel, Isus vine să elibereze oamenii din robia păcatului. Umblarea Lui pe mare le arată ucenicilor că El este într-adevăr Domnul naturii. Dar El nu vine să domnească, ci să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți (Marcu 10:45).

Este importantă înţelegerea corectă a profeţiei? Dacă o concepţie falsă despre prima venire a lui Hristos i-a dus pe unii la dezastru, cu cât mai mult o înţelegere falsă despre a doua Sa venire ar putea avea aceleași consecinţe pentru unii?

Suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, cap. 35, 36

„Toți aceia care acceptă să fie instruiți de Dumnezeu trebuie să dea dovadă de o viață care nu e în armonie cu lumea, cu obiceiurile și practicile ei și fiecare om are nevoie de o experiență personală de dobândire a cunoașterii voii lui Dumnezeu. […] El ne îndeamnă: «Liniștiți-vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10, BTF). Numai aici poate fi găsită adevărata liniște. Și aceasta constituie eficienta pregătire pentru aceia care lucrează pentru Dumnezeu. În mijlocul mulțimii grăbite și în vâltoarea activității intense a vieții, sufletul astfel înviorat va fi înconjurat cu o atmosferă de lumină și pace. […]

Inimile lor nemulțumite se frământau de ce Isus, care era capabil să facă atâtea minuni cum văzuseră ei, nu putea să dea sănătate, forță și bogăție întregului Său popor, să-l elibereze de opresori și să-l înalțe în putere și onoare? Faptul că pretindea că este Trimisul lui Dumnezeu și refuza să fie împăratul lui Israel era o taină pe care ei n-o înțelegeau. Refuzul Lui era greșit interpretat. Mulți au ajuns la concluzia că nu îndrăznea să dea curs afirmațiilor pe care le făcea pentru că El Însuși Se îndoia de caracterul divin al misiunii Sale. În felul acesta își deschideau inima pentru necredință și semințele pe care le semănase Satana au rodit înțelegere greșită și necredință” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 363, 385).

Studiu zilnic

Biblia: Zaharia 9 – Maleahi 1;

Ce spunea profeția că va face Împăratul călare pe un măgar?

Ce se întâmplă când Domnul nu mai are milă de locuitorii țării?

Până și pe ce obiecte va fi scrisă expresia „Sfinți Domnului”?

Care este „poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna”?

Ellen G. White: Divina vindecare, cap. „Fals și adevărat în educaţie”, subcap. „Mituri și basme” și „Învăţătura lui Hristos”.

Cum răspundea Isus întrebărilor iscoditoare?