Mântuirea, singura solutie

Gândul central: Problema pacatului este foarte mare; cât de recunoscatori ar trebui sa fim ca solutia a fost suficient de mare pentru a o rezolva definitiv!

„Problema pacatului” se refera la criza produsa de caderea în pacat a lui Adam si a Evei în Gradina Edenului, cadere care a adus pe pamânt marea lupta dintre bine si rau. Dumnezeu S-a implicat în aceasta lup-ta pentru a pune capat pacatului si, în cele din urma, pentru a înlatura efectele sale distrugatoare de pe Pamânt si din univers. Actiunea Sa de salvare de consecintele distructive ale pacatului formeaza doctrina mân-tuirii. Desi lupta dintre bine si rau se desfasoara aici, pe planeta Pamânt (întrucât oamenii au nevoie de mântuire), tema marii lupte ne-a dovedit ca problemele sunt, de fapt, universale.

Doctrina mântuirii se refera în primul rând la lucrarea pe care o face Dumnezeu pentru a ne mântui. Totusi omul are si el un rol important. Da, este adevarat ca Dumnezeu a oferit o solutie uimitoare pentru salvarea rasei umane. Dar rolul nostru crucial reiese din raspunsul la urmatoarea întrebare: Care va fi raspunsul nostru la solutia oferita de El. Destinul vesnic al oamenilor depinde de acest raspuns.

Dat fiind faptul ca mântuirea este solutia lui Dumnezeu la problema generata de pacat, extinderea daunelor produse de pacat determina am-ploarea solutiei. Daca solutia nu rezolva problema, înseamna ca, de fapt, nu este o solutie.

1. Ce ne spun urmatoarele versete despre amploarea problemei pacatului. Ai avut experiente prin care ai cunoscut personal realitatea acestor texte.

Ioan 2:25
Psalmii 59:2
Ieremia 17:9
Romani 5:12
Iacov 5:1-7
Isaia 5:23
2 Tesaloniceni 2:10

Exista oare vreun om care sa nu fi cunoscut personal cât de rau si de dureros este pacatul. Fiecare dintre noi se confrunta clipa de clipa cu realitatea pacatului si cu efectele lui. Fiecare aspect al existentei umane pe planeta aceasta este afectat într-o mare masura de realitatea pacatului. Pacatul s-a raspândit ca o boala contagioasa în toate domeniile vietii, de la politica si pâna la cele mai ascunse unghere ale inimii omenesti. Daca Dumnezeu nu ar fi oferit o solutie, noi nu am fi avut nicio cale de scapare. Cât de recunoscatori ar trebui sa fim ca El ne-a oferit o solutie! Solutia aceasta se numeste „Planul de Mântuire”, iar scopul lui este rezolvarea problemei pacatului.

Efectele pacatului nu au aparut dupa o „perioada de gratie”, ci s-au manifestat imediat si era nevoie de atentie imediata. De aceea, a fost necesar sa se ia masuri imediate, înca din momentul aparitiei lui. Ellen White afirma urmatoarele: „Imediat ce a aparut pacatul, a existat si un Mântuitor. Desi a stiut ca trebuia sa sufere, Hristos S-a facut înlocuitorul omului. Imediat ce Adam a pacatuit, Fiul lui Dumnezeu S-a înfatisat înaintea lui Dumnezeu ca garant al rasei umane, cu o putere exact la fel de mare de a înlatura condamnarea pronuntata în dreptul celor vinovati ca si atunci când a murit pe crucea de pe Calvar.” (Comentariile Ellen G. White în Comentariul biblic AZS, vol. 1, pag. 1084)

2. Ce ne spun textele urmatoare despre Planul de Mântuire si despre mo-mentul conceperii lui. Ce speranta si ce fagaduinta putem desprinde de aici pentru viata noastra.

Tit 1:1,2
Efeseni 1:3-5
2 Tesaloniceni 2:13,14
Apocalipsa 13:8

Gândeste-te la implicatiile acestor versete. Ce ne spun ele. În principiu, ne spun ca Dumnezeu a luat masuri din vesnicie pentru problema pacatului. El nu a prestabilit aparitia pacatului (daca ar fi prestabilit aparitia lui, atunci El ar fi raspunzator pentru pacat, o idee oribila si defaimatoare), dar a stiut ca va aparea si a luat masuri din vesnicie pentru eradicarea lui.

Aceasta este predestinarea biblica. Ea este radical diferita de modul în care oamenii înteleg în general „predestinarea”. Planul lui Dumnezeu din vesnicie este ca toti oamenii sa primeasca mântuirea prin Isus. Faptul ca cineva respinge mântuirea nu anuleaza puterea sau amploarea solutiei, ci îi sporeste durerea de a fi pierdut-o în conditiile în care a avut totul la dispozitie.

Mediteaza la adevarul uimitor ca Dumnezeu a conceput Planul de Mân-tuire din vesnicie pentru ca tu sa ai mântuirea. Gândeste-te la semnificatia acestui fapt. Ce efecte ar trebui sa aiba acest adevar asupra vietii tale.

Istoria mântuirii, începând cu marea fagaduinta a Evangheliei (Gene-za 3:15) si cu primul sistem de jertfe (Geneza 4:4) si continuând cu legamântul lui Avraam (Geneza 12:1-3) si cu slujbele din sanctuarul israelit (Exodul 25:8), trebuia sa prefigureze viata, moartea, învierea si slujirea din cer a Domnului Isus Hristos, masura finala luata de Dumnezeu pentru rezolvarea problemei pacatului.

Putem întelege cel mai bine gravitatea problemei pacatului numai atunci când întelegem care a fost pretul (crucea) necesar pentru rezolvarea ei. Crucea este dovada ca omul nu poate rezolva singur aceasta problema. Situatia extrema în care el a ajuns a impus gasirea unei solutii extreme. Moartea lui Hristos, faptul ca Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa pacatele noastre, este o masura cu adevarat extrema.

3. Scriptura ne arata ca Hristos a facut ispasire pentru pacat prin moartea Sa; altfel spus, moartea Sa este mijlocul prin care problema pacatului, în toate aspectele ei, a fost rezolvata complet. Cum rezolva moartea lui Hristos nevoia omului de a fi mântuit. Studiaza aceasta întrebare din urmatoarele perspective:

a. Îndreptatire/Împacare (starea dupa voia lui Dumnezeu): Vezi Luca 18:9-14; Isaia 53:4-7; Romani 3:19-24,28; Zaharia 3:14.

b. Sfintire/Regenerare (o viata dupa voia lui Dumnezeu): Vezi 1 Co-rinteni 6:8-11, Romani 6:18.

c. Glorificare (asigurarea vietii vesnice): Vezi Ioan 5:24,25; 1 Ioan 5:9-13; 1 Tesaloniceni 4:16,17.

Mediteaza mai mult la ideea ca pacatul este atât de rau, încât a fost necesa-ra crucea pentru a ne mântui de consecintele finale, de moartea vesnica. Cum reuseste crucea sa ne descurajeze sa pacatuim.

Pacatosul este îndreptatit si împacat cu Dumnezeu pe baza jertfei ispasitoare aduse de Hristos pentru toti (Romani 5:6-10). Totusi credinciosul trebuie sa îsi însuseasca masurile luate de Dumnezeu prin aceasta jertfa pentru îndreptatirea si împacarea omenirii cu Sine. Nu este suficient sa avem o cunoastere teoretica despre îndreptatire. Trebuie sa avem personal aceasta experienta.

4. Ce ni se arata în Faptele 2:36-38 si 3:19 despre pocainta. Cum ne ajuta pocainta (definita ca regret pentru pacat) sa facem legatura între experienta îndreptatirii (iertarea si curatirea) si moartea lui Hristos.

Mediteaza la urmatorul comentariu: „Nimic nu misca sufletul pâna în strafundurile lui mai mult decât gândul la dragostea iertatoare a lui Hristos. Atunci când contempla dragostea Sa divina nemasurata, manifes-tata la cruce, pacatosii primesc cea mai puternica motivatie posibila de a se pocai. Aceasta este bunatatea lui Dumnezeu care îndeamna la pocainta (Romani 2:4).” (Adventistii de ziua a saptea cred …, pag. 135, 136)

5. Citeste Romani 3:23-25 si Efeseni 2:8. Care este rolul credintei în experienta îndreptatirii.

Potrivit Bibliei, credinta vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 10:17). Pe de alta parte, dupa cum am vazut deja, contemplarea dragostei lui Hristos ne motiveaza sa ne pocaim. Rezulta de aici ca pocainta nu este un bun acordat în mod exclusiv câtorva persoane privilegiate. De aceea, studiul si meditatia la Cuvântul lui Dumnezeu au o importanta deosebita în cadrul experientei îndreptatirii.

Bunatatea lui Dumnezeu este cea care îndeamna la pocainta si la în-dreptatire. Astfel, daca ma pocaiesc de pacat si primesc îndreptatirea, Dumnezeu este cel care merita lauda. Mântuirea este darul harului Sau, fiindca noi suntem mântuiti prin har, prin credinta (Efeseni 2:8).

Care sunt metodele concrete si practice prin care îti poti umple sufletul cu bunatatea lui Dumnezeu, în special când te gândesti la ceea ce a facut El pen-tru tine si la lucrurile de care te-a ferit.

Prin experienta îndreptatirii, credinciosul are parte de niste realitati spirituale care genereaza schimbarea în viata lui. În procesul îndreptatirii, pacatosul este iertat (Luca 7:47, Efeseni 1:7, Romani 4:7), este achitat de acuzatiile de pacat si confirmat ca fiind neprihanit (Romani 5:16,18; Ro-mani 8:1) si i se ofera darul unei vieti noi (Efeseni 2:1-5, 2 Corinteni 5:17).

Fundamentul acestei noi experiente este realitatea ca putem sta înain-tea lui Dumnezeu iertati, spalati si curatati, indiferent de trecutul nostru, de pacatele noastre, indiferent cât de gresiti si de rai am fost.

Gândeste-te ce înseamna aceasta! Moartea lui Hristos acopera orice pacat, chiar si cele mai rele pacate; oricât te-ar condamna inima ta (1 Ioan 3:20), în momentul în care te predai lui Hristos prin credinta si primesti viata Sa desavârsita în locul hainei tale „mânjite” (Isaia 64:6), esti îmbracat cu neprihanirea lui Hristos. Viata Sa desavârsita este pusa în dreptul tau ca si cum ar fi a ta.

Se pune întrebarea: Cum e posibil ca persoana care primeste un astfel de dar sa nu se schimbe radical în urma acestei experiente. Schimbarea (numita si „nasterea din nou”) face parte integranta din experienta mântuirii.

6. Citeste textele amintite în paragrafele de mai sus si noteaza expresiile folosite pentru a prezenta învatatura despre îndreptatire si despre modul în care putem beneficia de aceasta experienta.

Experienta iertarii îl scapa pe pacatos de condamnarea lui Dumnezeu si înlatura barierele din calea împacarii si a partasiei dintre Dumnezeu si oameni. Pacatosul începe o viata noua si are privilegiul de a trai în partasie cu Hristos sub îndrumarea si calauzirea Duhului Sfânt.

Pocainta este conditia necesara pentru intrarea în experienta iertarii si a îndreptatirii si este însotita de marturisirea pacatelor si de botez (Fapte 2:38; 1 Ioan 1:9). Asa se explica faptul ca, desi iertarea este la dispozitia tuturor, nu toti vor fi iertati.

Unde ai fi acum daca nu ai putea sa te încrezi în fiecare clipa din viata în fagaduinta ca Dumnezeu te primeste pe baza a ceea ce a facut Isus pentru tine si nu pe performantele tale sau pe pazirea Legii.

Citeste Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, cap. 1.
„Planul pentru rascumpararea noastra nu a fost o completare sau un plan conceput dupa caderea lui Adam. A fost descoperirea „tainei care a fost tinuta ascunsa timp de veacuri” (Romani 16:25). A fost dezvaluirea principiilor care sunt din veacurile nesfârsite temelia tronului lui Dumnezeu … Dumnezeu nu a rânduit existenta pacatului, ci i-a prevazut existenta si a luat masuri pentru a iesi în întâmpinarea situatiei teribile. Dragostea Sa pentru lume a fost atât de mare, încât a promis sa-L dea pe singurul Sau Fiu «pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica».” (Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 23)

Întrebari pentru discutie

1. Gândeste-te cât de rau este pacatul daca a fost necesara moartea Creatorului Însusi pentru a-i pune capat. Ce ne descopera crucea despre incapacitatea totala a omului de a se salva singur. Mai putem noi adauga ceva la ceea ce s-a facut pentru noi.

2. Unii cred în asa-numita „ispasire subiectiva”, adica sustin ideea ca starea noastra înaintea lui Dumnezeu nu s-a schimbat cu nimic prin cruce. Ei cred ca scopul crucii a fost acela de a ne schimba atitudinea fata de Dumnezeu si nimic mai mult. Care sunt lipsurile acestei conceptii. Ce întelegem aici despre problema pacatului, daca tot ce era necesar pentru rezolvarea ei era schimbarea atitudinii noastre.

3. Este posibil sa avem multe cunostinte despre mântuire, dar sa nu ne-o însusim prin experienta personala. Cum întelegem comentariul urmator al lui Ellen White: „Consacrarea fata de Dumnezeu trebuie sa fie un subiect viu si practic, nu o teorie demna de discutie, ci un principiu întretesut în toata experienta noastra.” (Our High Calling, pag. 243) Cum putem trai zilnic si la nivel practic experienta mântuirii.4. Mediteaza la rolul mântuirii în cadrul marii lupte. De ce vrea Satana sa-i împiedice pe cât mai multi sa piarda mântuirea pe care o pot avea prin Isus. Prin ce mijloace vrea el sa ne împiedice si cum ne putem apara de el.