Viața creștină

Gândul central: Oricine poate pretinde ca este crestin. Dar ce înseamna practic sa fii crestin.

„Fratii mei, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta daca n-are
fapte. Poate oare credinta aceasta sa-l mântuiasca.” (Iacov 2:14)
Biblia pune accent pe „învatatura sanatoasa” în contextul trairii unei
vieti sfinte (1 Timotei 1:10, Tit 2:1-5), pentru a arata ca adevaratul scop
al învataturii biblice este viata morala manifestata prin împlinirea îndato-
ririlor fata de semeni. Daca studiem cu atentie textele din Timotei si Tit,
observam ca ele leaga atât de strâns învatatura sanatoasa de o viata traita
dupa voia lui Dumnezeu, încât o astfel de viata pare a se confunda cu
învatatura sanatoasa!

Crestinul este mântuit pentru a fi instrumentul lui Dumnezeu pentru
mântuirea si binele altora, în marea lupta dintre bine si rau. El nu trebuie
sa devina atât de „absorbit” de cer, încât sa nu mai poata duce o viata
normala pe pamânt. Este adevarat ca cerul este casa noastra finala, dar,
deocamdata, suntem pe pamânt si trebuie sa stim cum sa traim aici.
Saptamâna aceasta, vom aborda câteva aspecte practice ale vietii cres-
tine.

Când ne gândim la slujirea practica a semenilor, nu putem evita no-
tiunea crestina de „ispravnicie”. The Seventh-day Adventist Encyclopedia
defineste „ispravnicia” astfel: „Responsabilitatea membrilor poporului
lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care Dumnezeu li le-a încredin-
tat si felul în care folosesc aceste daruri – viata, trupul, timpul, talentele
si capacitatile, posesiunile materiale, oportunitatile de a le sluji altora si
cunostintele lor despre adevar.”

1. Studiaza urmatoarele pasaje. Pune-ti urmatoarele întrebari în dreptul fiecaruia: Cum pot manifesta în viata mea, în conditiile în care traiesc eu, principiile prezentate aici. Cum ar trebui sa-mi influenteze aceste adevaruri viata si relatia mea cu semenii, cu Dumnezeu. Ce ar trebui sa fac cu darurile pe care El mi le-a dat.
Deuteronomul 8:11-17
Psalmii 24:1
Filipeni 2:3-4
1 Ioan 3:16

Biblia arata ca scopul fundamental a tot ce a creat Dumnezeu este
acela de a-L lauda pe El. Pacatul a compromis în mare masura acest plan,
dar Dumnezeu a intervenit pentru a ne readuce la starea initiala, ca sa Îl
putem preamari împreuna cu tot ce a creat El. Hristos ne-a rascumparat
pentru slava lui Dumnezeu (Efeseni 1:11-14). Când recunoastem prin cu-
vintele si faptele noastre ca Hristos este Domnul vietii noastre, Îi aducem
slava lui Dumnezeu. Iar semnul ca Hristos e Domnul vietii noastre este
slujirea altora prin întrebuintarea timpului, a talentelor, a capacitatilor si
a bunurilor noastre materiale.

Reciteste textele amintite mai sus. Care dintre ele te impresioneaza cel mai mult si de ce. Ce anume te motiveaza sa urmaresti binele semenilor tai la fel cum urmaresti si binele personal. De ce este important pentru tine, din punct de vedere spiritual, sa traiesti pentru altii.

2. Ce hotarâre a fost luata la întoarcerea din robia babiloniana. Neemia 10:38,39

Gândeste-te la viata ta; gândeste-te cât de scurta este viata; gândeste-te
la faptul ca nu poti evita moartea (decât daca Domnul Hristos va reveni
în timpul vietii tale). Gândeste-te ce ar însemna ca mormântul sa fie, asa
cum cred unii, finalul calatoriei noastre pe pamânt. Esti aici pentru o vre-
me, îndurând deseori durerea, greutatile si teama si apoi totul ia sfârsit;
mai devreme sau mai târziu, toti mergem pe aceeasi cale.

Soarta noastra într-un univers atât de mare, pe o planeta atât de ne-
însemnata, pare a nu fi altceva decât o gluma cruda pe care majoritatea
dintre noi nu o gasim amuzanta.

Dar gândeste-te apoi la ceea ce ne-a fost oferit prin Hristos. Priveste la
ce am primit prin El. Gândeste-te ce ne spune Planul de Mântuire despre
valoarea noastra si ce s-a realizat pentru noi ca sa nu avem parte de soarta
descrisa mai sus.

3. Ce ne-a fost oferit prin Hristos. Ce înseamna toate acestea pentru noi. Ce impact ar trebui sa aiba fagaduintele acestea asupra fiecarui aspect al existentei noastre.
1 Corinteni 15:51,52
Apocalipsa 21:4
Galateni 3:13
Efeseni 1:6,7
Apocalipsa 22:1-5

„Eu vorbesc despre sistemul zecimii, dar cât de saracacios se arata el
mintii mele! Ce suma mica! Cât de zadarnica este stradania de a masura
cu reguli matematice timpul, banii si iubirea când le compari cu o iubire si
un sacrificiu care nu pot fi masurate si calculate! Zecimi pentru Hristos!
O, ce suma infima, ce recompensa rusinoasa pentru ceea ce costa atât de
mult! De pe crucea Golgotei, Hristos cheama la o predare neconditiona-
ta.” (Ellen G. White, Marturii, vol. 4, pag. 119, 120)

Stiind ce a facut Domnul Hristos pentru tine, îti poti exercita acum credinta ca sa-I înapoiezi o suma infima din ceea ce ai primit.

3. Citeste Matei 22:39. Textul acesta este interesant daca ne gândim ca iu- birea de sine este considerata, în general, a fi total opusa crestinismului si preocuparii altruiste, complet dezinteresate pe care ar trebui sa o manifeste crestinul fata de semenii lui. Ce a vrut sa spuna Isus prin aceste cuvinte. Cum întelegem cuvintele Sale si cum le aplicam la viata noastra în asa fel încât sa reflectam corect adevaratul crestinism.

Iubirea de sine, în sensul crestin, nu este egoism, nu înseamna sa te
asezi pe tine înaintea tuturor. Dimpotriva, ea înseamna sa îti cunosti va-
loarea în ochii lui Dumnezeu, sa cauti sa duci o viata cât mai buna posibil,
stiind ca o astfel de viata va fi o binecuvântare nu numai pentru tine, ci, în
primul rând, pentru cei cu care vii în contact.

4. Ce legaturi poti face între Matei 22:39 si textele urmatoare.
Filipeni 2:5,8
2 Corinteni 5:14,15
1 Corinteni 10:31-33
1 Petru 1:13-16

Rascumpararea pe care o obtine prin Hristos îl aduce pe pacatos în-
tr-o unire atât de strânsa cu El (Galateni 2:20), încât va dori sa traiasca în
ascultare de voia Sa. Pacatosul îsi doreste sa aiba gândul lui Hristos, sa nu
mai traiasca pentru el însusi, ci pentru Domnul, si sa asculte chemarea Sa
la sfintenie (sa renunte la patimile sale, la tendintele pacatoase din socie-
tatea în care traieste si la necuratia morala). Daca ne iubim pe noi însine,
ne dorim pentru noi ce e mai bun si ce altceva este mai bun decât o viata
consacrata lui Dumnezeu, o viata care sa reflecte caracterul si dragostea
Lui, o viata traita nu pentru noi însine, ci pentru binele altora. Cea mai
sigura cale spre o existenta nefericita este aceea de a trai doar pentru noi
însine, fara sa ne gândim vreodata la binele altora.

Gândeste-te mai mult ce înseamna, în sens crestin, sa te iubesti pe tine însuti. Cât de usor poate degenera iubirea de sine în egoism. Care este singura cale de a ne proteja de aceasta capcana.

Oamenii sunt fiinte sociale. Ei sunt angajati în tot felul de relatii în fa-
milie, la locul de munca, în locurile publice. Comportamentul crestin res-
ponsabil trebuie sa se manifeste în toate aceste relatii, iar Biblia contine
câteva principii calauzitoare relevante în acest sens.

5. Studiaza urmatoarele pasaje biblice si, pe baza lor, încearca sa dai o definitie casatoriei. Geneza 2:21-25; Maleahi 2:14; Efeseni 5:28.

A da o definitie înseamna a explica sensul unui cuvânt. În prezent, se
afirma ca este dificil sa definim casatoria, întrucât ea are sensuri diferite
pentru oameni diferiti, în epoci diferite si la popoare diferite. Cu toate
acestea, în Biblie nu gasim o conceptie atât de flexibila despre casatorie.
Potrivit ei, casatoria este o institutie stabilita de Dumnezeu, în care doi
adulti de sex opus se angajeaza sa aiba o relatie personala apropiata si
de durata. Casatoria biblica este caracterizata de recunoasterea egalitatii
dintre barbat si femeie, de unitatea profunda în care obiectivele amân-
durora se întrepatrund cu sentimentul permanentei, cu fidelitatea si cu
încrederea. Relatia dintre sot si sotie trebuie ocrotita cu sfintenie, la fel ca
relatia cu Dumnezeu.

Dupa cum stim prea bine, casatoria a ajuns sa nu mai fie tratata cu toa-
ta seriozitatea nici în biserica. Oamenii intra în aceasta unire cu credinta
ca Dumnezeu a creat-o, dar apoi, când situatia se complica, se înfatiseaza
înaintea unui judecator omenesc care, în baza unor legi si reguli facute de
om, desparte ceea ce Dumnezeu a unit. Cu totii avem convingerea ca ceea
ce se întâmpla astazi este gresit si totusi, la nivel de biserica, ne straduim
sa întelegem ce putem face în astfel de situatii.

6. Ce probleme legate de sexualitate poti identifica în societate (pe lânga poligamie, concubinaj, divort, recasatorire si practica homosexua litatii). Ce sfaturi biblice poti oferi în aceasta privinta.

Adulterul, desfrâul si pornografia abunda în societatea noastra si ele
sunt numai câteva dintre relele care se petrec astazi în lumea noastra.
Dumnezeu nu înceteaza sa priveasca slabiciunile omenesti cu compasiune
si cu mila duioasa. Totusi practicile acestea sunt niste pacate care pot fi
biruite prin harul lui Hristos. De aceea lucrarea de salvare a sufletelor
trebuie sa aiba teluri înalte, pentru a atinge idealurile lui Dumnezeu; ea
nu încearca nicidecum sa justifice si sa scuze pacatul.

7. Dincolo de relatiile de familie, crestinul este angajat si în alte relatii sociale si profesionale. Ce ne spune Domnul Isus. Ioan 17:14-18

Discutati în grupa urmatoarele trei tipuri de relatii umane si responsa-
bilitatile pe care le avem, în calitate de crestini în cadrul lor:

1. Relatia angajator/angajat (Iacov 5:4-6; Efeseni 6:5-9). Angajatorul
crestin trebuie sa-i priveasca pe angajati ca pe egalii sai în Hristos si sa res-
pecte principiul compensarii corespunzatoare a muncii depuse de angajat.
De cealalta parte, angajatii crestini trebuie sa se împotriveasca tentatiei de
a lenevi la locul de munca.

„Parintii nu pot comite un pacat mai mare decât acela de a-i lasa pe
copiii lor fara nicio ocupatie. În scurt timp, copiii vor învata sa le placa sa
fie lenesi si, când vor creste, vor ajunge niste oameni nefolositori si lipsiti
de initiativa. Când vor deveni suficient de mari pentru a-si câstiga singuri
existenta si îsi vor gasi un loc de munca, ei vor lucra fara tragere de inima
si ineficient, totusi se vor astepta sa fie platiti ca si când ar fi fost constiin-
ciosi.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 345)

2. Îndatoririle cetatenesti (Romani 13:1-7). Crestinul Îl asaza totdea-
una pe Dumnezeu pe primul loc în toate si îsi evalueaza toate actiunile si
responsabilitatile din aceasta perspectiva. De aceea el se va opune discri-
minarii de orice tip, chiar daca este sustinuta de societate. Dar „loialitatea
suprema fata de Dumnezeu nu îi da dreptul nimanui sa devina autonom
si sa produca disensiuni sociale sau haos. Crestinii platesc taxele, se achita
de îndatoririle cetatenesti, respecta legile circulatiei si reglementarile cu
privire la proprietate si coopereaza cu autoritatile civile la combaterea
sau stoparea infractionalitatii si a violentei.” (Handbook of Seventh-day
Adventist Theology , pag. 701)

3. Responsabilitatea sociala (Isaia 61:1-3; Matei 25:31-46). Discutati
urmatoarea declaratie în lumina Bibliei: „Crestinul îsi poate exercita che-
marea de a cauta Împaratia lui Dumnezeu daca, fiind motivat de dragos-
tea fata de aproapele, îsi îndeplineste activitatea … la nivelul vietii de fa-
milie si în viata economica, nationala si politica … Numai prin implicarea
sa în activitatea sociala în numele binelui comun, prin credinciosia fata de
chemarea sa sociala, este posibil sa urmeze exact exemplul lui Hristos.”
(H. Rochard Niebuhr, Christ and Culture, pag. 97)

Au observat pâna acum oamenii cu care intri în contact valorile crestine la care
aderi. Fii onest (chiar daca te doare)! Care aspecte ale vietii tale îi atrag pe oameni
la credinta ta. Ce îti spune raspunsul la aceasta întrebare despre viata ta.

Citeste Adventistii de ziua a saptea cred …, capitolele 22 si 23.
„Dumnezeu a intentionat ca actele de generozitate si de bunavointa sa
pastreze inimile copiilor oamenilor delicate si simtitoare si sa le trezeasca
interesul si afectiunea reciproca, imitându-L pe Învatatorul care S-a facut
sarac de dragul nostru, pentru ca noi, prin saracia Sa, sa putem fi îmboga-
titi. Legea zecimii s-a întemeiat pe un principiu solid si a fost conceputa
pentru a fi o binecuvântare pentru om.

Sistemul darurilor a fost rânduit pentru a preveni acel mare rau numit
lacomie. Hristos a vazut ca, în desfasurarea afacerilor, iubirea de boga-
tii avea sa fie cauza cea mai mare a îndepartarii din inima a adevaratei
evlavii. A vazut ca iubirea de bani avea sa se stabileasca în mod definitiv
în sufletele oamenilor, oprindu-i sa dea curs imboldurilor de a fi generosi
si închizându-le inima fata de nevoile celor suferinzi si napastuiti.” (Ellen
G. White, Marturii, vol. 3, pag. 547)

„Daca cineva are sanatate si putere, acestea reprezinta capitalul lui,
pe care trebuie sa-l foloseasca în mod corect. Daca îsi iroseste orele în
trândavie, facând vizite inutile si angajându-se în discutii fara rost, atunci
este lenes în lucrul sau, ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu dezaproba. Un
astfel de om are o lucrare de facut ca sa-si sustina familia si sa puna de-
oparte si o rezerva pentru scopuri caritabile, pe masura binecuvântarii pri-
mite din partea lui Dumnezeu.

Noi nu suntem în aceasta lume ca sa avem grija doar de noi, ci ni se
cere sa contribuim la marea lucrare a mântuirii, imitând exemplul vietii
folositoare, de tagaduire de sine si de sacrificiu de sine, a Domnului
Hristos.” (Idem, Marturii, vol. 1, pag. 325)

Întrebari pentru discutie

1. Cum aplicam învatatura clara a Bibliei despre casatorie si divort. Daca
am aplica învataturile Domnului Isus cu mai multa strictete, ar fi oa-
menii mai putin înclinati sa divorteze.

2. Unii sustin ca ar trebui sa aiba libertatea de a da zecimea cui doresc,
în loc sa foloseasca sistemul pus la dispozitia lor de biserica ai caror
membri sunt. Ce pericol prezinta aceasta atitudine.

3. Ca biserica, nu putem ignora îndemnurile biblice de a avea grija de cei
saraci si nevoiasi dintre noi. Care sunt capcanele în care putem cadea
daca facem din grija fata de saraci obiectivul principal si nu mijlocul
spre un obiectiv mai mare. Discutati.