Educaţia în artă şi ştiinţe

Educația include ceea ce poartă denumirea de „arte și științe”. Dar ce impli­ că învățarea sau predarea lor din perspectivă biblică? Punem la dispoziție pur și simplu versete selectate din Biblie care se referă, de exemplu, la un aspect specific al medicinei moderne sau al istoriei artei? Făcând astfel, putem asocia lecțiile noastre practice cu puterea uimitoare a lui Dumnezeu de a crea lumea noastră complexă. Dar o simplă înglobare a Scripturilor într-o lecție dintr-un manual este doar o mică parte din adevărata educație, cea care este salvatoare și răscumpărătoare.

Pentru ca un asemenea tip de educație să funcționeze cu adevărat, avem ne­ voie de Cuvântul lui Dumnezeu care să inspire învățătura din fiecare materie, de la cele umaniste până la cele despre biologia moleculară. Fără el, putem pierde din vedere măreția lui Dumnezeu, suveranitatea Lui în calitatea Sa de Creatorși Susținător al lumii noastre. învățând să vedem cum privește Dumnezeu la creația Sa, ca fiind unitară și cu un scop, ne apropiem de înțelegerea modului în care anumite domenii ar putea și ar trebui să fie predate.

In această săptămână vom studia anumite principii cuprinse în modul în care pot fi predate artele și științele din perspectiva creștină asupra lumii.

Există dovezi despre Dumnezeul cel viu în toată creația Lui. Această afirmație a fost repetată atât de des, încât a devenit un clișeu. Dar, dacă ne gândim cât suflet a pus Dumnezeu în crearea acestei lumi pe care oamenii au ajuns să o strice, ne putem apropia de modul în care pot fi predate cel mai bine artele și științele. Să luăm ca exemplu perioada de sarcină. Biologia ne spune că noua și in­teligenta viață umană apare dintr-un ovul fertilizat și se dezvoltă până atinge o gestație completă după nouă luni. Dovezile despre un Creator iubitor se gă­sesc și aici. Bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu poate fi văzută în faptul că fătul se dezvoltă chiar sub bătăile constante ale inimii mamei. Pe măsură ce el crește, la fel se întâmplă și cu abdomenul mamei, care este sub ochii ei. Viitoarea mamă este mereu conștientă de copilul ei, îl simte, la fel cum Tatăl nostru ceresc știe în fiecare clipă ce se întâmplă cu copiii Lui.

1. Cum prezintă Scripturile evidența prezenței Creatorului în lucrarea Sa?
Romani 1:18-21 ____________________________________________________
Psalmii 19:1-6______________________________________________________
Neemia 9:6________________________________________________________

Chiar și după șase mii de ani de păcat și după mii de ani de la potop, există dovezi copleșitoare nu doar că Dumnezeu este Creatorul nostru, ci și despre puterea, iubirea și mărinimia Sa. De fapt, El este atât de puternic, încât Pavel afirmă că aceia care îl resping „nu se pot dezvinovăți” în ziua judecății, deoare­ ce se poate afla suficient despre El din ceea ce El a făcut. Cu alte cuvinte, nu se pot scuza că nu au știut! Cât este de important ca educația creștină în domeniul artelor și al științelor să pornească întotdeauna de la premisa că Dumnezeu este Creatorul și Susținătorul a tot ce există, mai ales într-un timp în care mulți oameni au ajuns să se închine creației mai degrabă decât Creatorului!

Până la urmă, toate ideologiile și presupunerile care îl neagă sau îl exclud pe Dumnezeu nu pot să conducă decât la rătăcire. Educația seculară pornește aproape în exclusivitate de la premisa că nu există Dumnezeu; educația creștină nu trebuie să cadă în capcana aceasta și nici să funcționeze, chiar mai subtil, cu principii care se bazează pe ipoteza că Dumnezeu nu există. în ambele cazuri, oamenii vor ajunge în rătăcire.

2. Cum înțelegem conceptul de „podoabe sfinte” (în engl.: „frumusețea sfințeniei”)? Ce ar trebui să însemne pentru un creștin și ce impact ar trebui să aibă asupra lui conceptul de „frumusețe a sfințeniei” în contextul artelo și științei?
Psalmii 9 6:9_______________________________________________________

Deși se spune că frumusețea este în ochii celui care privește, nu trebu­ie să uităm cine este Cel care a creat ochii, ca să începem cu începutul (vezi Proverbele 20:12). Cu toate că trebuie să fim atenți să nu ne închinăm la creația în sine, noi putem învăța despre Dumnezeu și efectiv despre dragostea Lui pen­tru frumos, de la frumusețea creației. Dacă lumea noastră căzută arată încă frumos, cine își poate imagina cum trebuie să fi arătat înainte de cădere? Iar aceasta ne învață că Dumnezeu este într-adevăr Creatorul frumosului.

Prin urmare, studiile despre arte și științe pot și trebuie să ne apropie mai mult de caracterul și de inima lui Dumnezeu. întrucât suntem o parte a operei lui Dumnezeu și a fenomenului științific, noi putem de asemenea învăța mai mult despre identitatea noastră în Hristos.

„Dumnezeu ar dori ca fiii Săi să aprecieze lucrările Sale și să-și găsească plă­cerea în frumusețea simplă și liniștitoare cu care El a împodobit căminul nostru pământesc. El este un iubitor al frumosului și, mai presus de orice atracție ex­terioară, iubește frumusețea caracterului. El ar dori ca noi să cultivăm curăția și simplitatea, acest farmec tăcut al florilor.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 85

3. De ce frumusețea în sine nu este neapărat un lucru bun sau sfânt?
Geneza 3:6________________________________________________________
Vezi și Proverbele 6:25; 31:30.

Noi avem un dușman care denaturează toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu și abuzează de ele. Nu ar trebui deci să ne surprindă că și frumusețea și noțiunile de frumusețe pot fi folosite împotriva noastră. Astfel, mai ales în ce privește artele, educația creștină sub călăuzirea Scripturilor trebuie să ne învețe să fim atenți și să înțelegem că nu tot ce este frumos este neapărat bun sau sfânt.

Ce lucruri frumoase nu sunt neapărat sfinte sau bune? Ce lucruri frumoase pot deveni necurate și rele în funcție de circumstanțe? Cum facem distincția?

Știm că, în domeniul artelor și al filozofiei, lumea noastră are multe lucruri care nu îl onorează pe Dumnezeu. Mulți susțin că un creștin nu ar trebui nici măcar să pătrundă în aceste domenii. Creștinii adventiști de ziua a șaptea tre­buie să își analizeze cu mare atenție propriile afaceri în anumite industrii, în comerț și servicii și în furnizarea de conținut pentru anumite canale media.

4. Ce instrucțsuni oferă Pavel cu privire la ce fel de preocupări să aprobăm și ce preocupări să evităm?
1 Timotei 6:9-21____________________________________________________

Pavel ne avertizează și cu privire la „împotrivirile științei pe nedrept numite astfel”. Deși astăzi multe lucruri sunt altfel decât pe vremea lui Pavel, principiul este încă aplicabil. Gândește-te la toată informația, învățătura și convingerile, nu doar din prezent, ci și de-a lungul istoriei omenirii, care au fost complet greșite. într-adevăr, oamenii pot să fie specialiști în arta de a greși!

Au fost folosite unele noțiuni de matematică și știință pentru a sprijini concepția geocentrică (pământul în centrul universului), chiar dacă s-a dovedit a fi greșită aproape în toate amănuntele. Așadar, am putea spune că această învățătură a fost cu siguranță „pe nedrept numită astfel”.

De exemplu, științele biologice se bazează astăzi pe presupunerea că viața a început cu miliarde de ani în urmă, din întâmplare, fără Dumnezeu și fără un scop. în aceiași timp, a apărut un volum incredibil de literatură științifică complicată și detaliată, bazată pe această învățătură, lată cum oamenii pot deveni „specialiști în idei greșite”.

5. Cum ar trebui să fie armonizată educația creștină cu viziunea biblică despre înțelepciune?
Proverbele, capitolul 1 ______________________________________________

Biblia face o distincție tranșantă între nebunie și înțelepciune. Cartea Proverbele ne reamintește despre pericolele comportamentului nesăbuit și ale întovărășirii cu cei lipsiți de înțelepciune. Distincția este clară: Dumnezeu dorește ca poporul Lui să caute înțelepciunea, s-o păstreze și să fie plin de ea.

Elevii școlilor de artă și știință își folosesc talentele pentru a dobândi cunoștință și a excela în studiile lor. Cei care predau aceste materii fac la fel. Noi putem fi capabili de genialitate artistică și de descoperiri științifice datorită cunoașterii și abilităților.

Și totuși, ce înseamnă cu adevărat cunoașterea artelor și a științei dintr-o perspectivă creștină, dacă aceasta nu implică înțelegerea diferenței dintre co­ rect și greșit, bine și rău, adevăr și rătăcire? De exemplu, tot ce trebuie să facă
cineva este să citească puțin despre viața unor oameni care sunt considerați cei mai mari artiști ai lumii pentru a vedea că înzestrarea cu talente și abilități ui­mitoare nu echialează cu o viață morală și integră. S-ar putea susține și faptul că marii oameni de știință implicați în lucrarea de realizare a armelor biologice și chimice de distrugere în masă pot să fie foarte instruiți și foarte înzestrați. Dar care sunt roadele muncii lor? După cum s-a afirmat anterior, cunoașterea în sine nu este în mod necesar un lucru bun.

6. Care este cheia adevăratei educații?
Proverbele 1:7 ______________________________________

Un ateu care studiază universul și forțele fizice care se manifestă în el, câștigător al Premiului Nobel, a scris: „Cu cât universul pare mai ușor de înțeles, cu atât pare și mai fără rost.” Cum poate cunoașterea în ea însăși să fie nu doar lipsită de sens, ci, chiar mai rău, să conducă la erori grave?

7. Biblia spune că Dumnezeu nu este doar Creator, ci și Susținător al tuturor formelor de viață. Cunoscând acest adevăr important, cum ar trebui să înțelegem artele și științele?
Iov 38:4-12,37-41___________________________________________________

„MuIți învață că materia are energie vitală, că materiei îi sunt date anumi­ te proprietăți și apoi ea este lăsată să acționeze prin propria energie; că lu­crurile din natură sunt conduse în armonie cu niște legi fixe, în care nici chiar Dumnezeu nu poate interveni. Aceasta este o falsă știință și nu este susținută de Cuvântul lui Dumnezeu. Natura este la dispoziția Creatorului ei. … Natura mărturisește despre o inteligență, o prezență, o energie activă, care lucrează în și prin legile ei. în natură se vădește continua lucrare a Tatălui și a Fiului. Hristos spune: «Tatăl Meu lucrează până acum și Eu, de asemenenea , lucrez» (loan 5:17).” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 114

Din nefericire, o mare parte din știință se bazează pe ipoteze ateiste și ma­terialiste. Un om de știință ar putea privi ceva foarte frumos, cu cel mai înalt grad de complexitate, sau chiar o îmbinare a celor două, și totuși să susțină că a apărut la întâmplare, fără nicio intenționalitate sau vreun plan anterior.

Aceasta pretinde știința în permanență. Viața pe pământ, în toată frumusețea și complexitatea ei, este explicată ca fiind doar urmarea fuzionării întâmplătoare a unor substanțe chimice în urmă cu miliarde de ani, ce a dus la o formă simplă de viață, prin intermediul unei selecții naturale și al unor mutații aleatorii, care a evoluat în tot ceea ce astăzi trăiește, respiră și se mișcă.

Știința, așa cum s-a constituit în prezent, susține că însăși ideea unui Creator supranatural este „neștiințifică”, deoarece nu poate fi dovedită în mod științific, deci este o noțiune de care știința nu se poate ocupa. Această ipoteză nu re­ prezintă nimic din ceea ce știința însăși învață, ci este doar un punct de vedere
filozofic impus acestei materii de studiu de oamenii de știință. De fapt, știința învață opusul: toată frumusețea și complexitatea lumii arată spre un Creator!

Totuși, Scriptura învață că Dumnezeu nu doar a creat totul, ci și susține toa­te lucrurile. Deci adevărata educație creștină despre știință ar trebui să por­nească de la premise radical diferite de ceea ce știința pretinde în general. în mod inevitabil vor avea loc ciocniri, mai ales cu privire la origini.

Știința, care evaluează corect atât de multe lucruri, înțelege atât de greșit ideea de origini pentru că: (1) ea trebuie să caute răspunsuri doar în lumea naturală; (2) presupune că legile naturii trebuie să rămână constante.

Pretenția că există cauze naturale pentru fenomenele naturale este valabilă pentru monitorizarea uraganelor, de exemplu, dar este inutilă în ce privește originea lumii, care începe cu: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pă­ mântul” (Geneza 1:1). Ce ne poate învăța știința, care neagă supranaturalul, despre originea lumii care a fost în totalitate un eveniment supranatural?

Iar însușirea naturii de a fi constantă pare logică, dar Romani 5:12 declară: „… După cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit”, arătând că există un mediu natural discontinuu și diferit calitativ de toate lucrurile cu care se confruntă știința în prezent. O lume în care moartea nu a existat este radical diferită de tot ce vedem astăzi și, dacă presupunem că au fost foarte asemănătoare când, de fapt, nu au fost, ajungem la concluzii greșite.

Prin urmare, știința greșește cu privire la originea lumii deoarece neagă două aspecte esențiale legate de creațiune: puterea supranaturală din spatele ei și dis­ continuitatea fizică radicală dintre ce a fost la început și ce vedem noi astăzi.

Studiu la rând:
Ieremia 26-32

Evanghelizare, secţiunea 10, subcapitolul „Ferirea noilor membri de greşeli…”

1. Ce profet a prorocit, ca și Ieremia, împotriva cetății și a țării?
2. După ce criteriu a spus Ieremia că se poate recunoaște dacă un proroc este cu adevărat trimis de Domnul?
3. Despre cine scrie că, după ce s-a întors, s-a căit, și-a recunoscut greșelile și era rușinat?
4. în ce se păstrau documentele de vânzare-cumpărare în timpul lui Ieremia?
5. Ce se va întâmpla cu aceia care își urmează propria gândire și propriile căi?