Semne care arată calea

De ce a scris Ioan această evanghelie? A vrut să scoată în evidență minunile lui Isus? Sau să pună accent pe unele învățături specifice ale Domnului?

Sub puterea și influența Duhului Sfânt, Ioan ne explică de ce. El spune că, deși s-ar putea scrie multe alte lucruri despre viața lui Hristos (Ioan 21:25), istorisirile incluse de el au fost scrise pentru ca „să cred că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să viața în Numele Lui” (Ioan 20:31).

În această săptămână vom studia câteva dintre primele minuni ale lui Isus așa cum sunt relatate de Ioan – de la transformarea apei în vin la o nuntă și redarea sănătății unui fiu foarte bolnav până la vindecarea bărbatului de la scăldătoarea Betesda.

Ioan numește aceste minuni „semne”. Nu vrea să spună că ar fi ceva similar cu un semn rutier, ci este vorba de un eveniment miraculos care indică o realitate mai profundă: Isus ca Mesia. În toate aceste episoade vedem exemple de oameni care au răspuns prin credință. Iar exemplul lor ne invită să facem același lucru.

1. Citește Ioan 2:1-11. Ce semn din Cana i-a convins pe ucenici să creadă în Domnul Isus?

Faptul că L-au văzut pe Isus făcând minunea transformării apei în vin a fost o dovadă pentru ucenici care i-a ajutat să se hotărască să-L urmeze pe Isus. Cum să nu fi fost acesta un semn puternic că este trimis de Dumnezeu? (Probabil că nu erau încă pregătiți să înțeleagă că El este Dumnezeu.)

Moise a fost conducătorul israeliților și i-a scos din Egipt prin „minuni și semne mari” (Deuteronomul 6:22; 26:8). El a fost cel folosit de Dumnezeu pentru a elibera poporul Israel de egipteni. (Într-un sens, el a fost „salvatorul/mântuitorul” lor.) Dumnezeu a profetizat prin Moise că avea să vină un profet asemenea lui. Dumnezeu i-a cerut poporului Israel să asculte de El (Deuteronomul 18:15; Matei 17:5; Faptele apostolilor 7:37). Acel „profet/proroc” era Isus și, în Ioan 2, Isus a făcut primul Său semn, care făcea trimitere la eliberarea copiilor lui Israel din Egipt.

Fluviul Nil era o resursă cheie și o zeitate pentru egipteni. Una dintre plăgi a vizat fluviul – schimbarea apei acestuia în sânge. În Cana, Isus a îndeplinit o minune asemănătoare, dar, în loc să schimbe apa în sânge, a transformat-o în vin.

Apa provenea din șase vase pentru apă folosită în scopuri de purificare în ritualurile evreiești, astfel încât minunea este și mai strâns legată de temele biblice privitoare la mântuire/salvare. Prin faptul că redă transformarea apei în vin și face astfel trimitere la exod, Ioan indică faptul că Isus este Eliberatorul nostru.

Care a fost părerea nunului despre vinul nefermentat oferit de Isus? A fost într-adevăr surprins de calitatea băuturii și, neștiind de minunea realizată de Isus acolo, a crezut că păstraseră pentru final ce era mai bun.

Termenul grecesc oinos este folosit atât pentru sucul/mustul de struguri proaspăt, cât și pentru cel fermentat (vezi The Seventh-day Adventist Biblie Dictionary, p. 1177). Ellen G. White declară că mustul produs în urma minunii era nealcoolic (vezi cap. „La nunta din Cana”, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus). Fără îndoială, cei care au aflat ce s-a întâmplat au fost uimiți.

Tu din ce motive Îl urmezi pe Isus? (Ne-au fost date multe, nu-i așa?)

Pe tot parcursul misiunii Sale de pe pământ, Isus a făcut semne care i-au ajutat pe oameni să creadă în El. Ioan a consemnat aceste minuni ca și alții să creadă în Isus.

2. Citește Ioan 4:46-54. De ce face evanghelistul legătura cu minunea de la nuntă?

Când redă al doilea semn îndeplinit de Isus în Galileea, Ioan face referire la primul semn, de la nunta din Cana. Ioan pare să spună: Semnele făcute de Isus vă vor ajuta să vedeți cine este El. Apoi adaugă: „Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea” (Ioan 4:54).

La început, răspunsul lui Isus la cererea nobilului poate părea dur. Dar acest funcționar regal făcuse din vindecarea fiului său criteriul pentru a crede în Isus. Isus i-a citit inima și a scos în evidență boala spirituală, mai profundă decât afecțiunea care amenința viața fiului său. Ca lovit de un fulger din senin, bărbatul și-a dat brusc seama că sărăcia spirituală l-ar putea costa viața fiului său.

Este important să ne dăm seama că minunile în sine nu dovedeau că Isus era Mesia. Mai erau oameni care făceau minuni. Unii erau profeți adevărați, alții – falși. Minunile nu arată decât existența supranaturalului, nu înseamnă neapărat că Dumnezeu este Cel care le îndeplinește. (Satana poate face „minuni”, dacă prin cuvântul „minuni” ne referim la fapte supranaturale.)

Disperat, nobilul se lasă în seama milei lui Isus, implorându-L să îi vindece fiul. Răspunsul lui Isus a fost liniștitor. „«Du-te», i-a zis Isus, «fiul tău trăiește»” (Ioan 4:50). Verbul „trăiește” este la timpul prezent și în greacă. Această utilizare se numește „prezent futurist”, exprimând un eveniment viitor cu atâta certitudine de parcă se întâmplă deja. Bărbatul nu s-a grăbit să ajungă acasă, ci, pentru că L-a crezut pe Isus, a ajuns acasă a doua zi și a descoperit că, exact când Isus rostise acele cuvinte, băiatul lui scăpase de febră.

Ce motiv puternic pentru a crede în Isus!

Dacă vedem o minune, ce criterii avem înainte de a presupune automat că este de la Dumnezeu?

Următorul semn consemnat de Ioan a avut loc la scăldătoarea Betesda (Ioan 5:1-9). Se credea că un înger agita apa și că prima persoană bolnavă care intra în apă era vindecată. Prin urmare, galeriile scăldătorii erau pline de cei care sperau să fie vindecați la următoarea manifestare. Isus S-a dus la Ierusalim și, trecând pe lângă scăldătoare, a văzut mulțimea care aștepta.

Ce priveliște trebuie să fi fost! Toți oamenii aceia, unii cu siguranță destul de bolnavi, așteptând permanent o vindecare de la acea apă, care bineînțeles că nu avea să vină. Ce oportunitate pentru Isus!

3. Citește Ioan 5:1-9. Întrucât era evident că toţi cei din jurul scăldătorii voiau să se facă bine, de ce l-a întrebat Isus pe paralitic dacă voia să fie vindecat ( Ioan 5:6)?

Când cineva este bolnav o vreme îndelungată, boala devine ceva normal și, oricât de ciudat ar părea, poate fi uneori un pic tulburător pentru cel în cauză să lase în urmă respectiva dizabilitate. Omul dă de înțeles în răspunsul lui că vrea vindecarea. Problema este că o caută în locul greșit – în timp ce Acela care a făcut picioarele omului stă chiar în fața lui. Bărbatul bolnav nu avea nicio idee cine vorbea cu el, deși s-ar putea ca după vindecare să fi început să înțeleagă că Isus era într-adevăr o persoană foarte specială.

„Isus nu i-a cerut acestui bolnav să creadă în El, i-a zis doar: «Scoală-te, ridică-ți patul și umblă.» Credința omului s-a prins de cuvânt. Fiecare mușchi și fiecare nerv vibrau de viață nouă și o putere vindecătoare se cobora în picioarele lui paralizate. Fără să mai întrebe, și-a supus voința să asculte porunca lui Isus și toți mușchii au răspuns voinței lui. Sărind în picioare, se simțea ca un om în toate puterile. (…) Isus nu-l asigurase cu privire la ajutorul divin. Omul putea să se îndoiască și să piardă unica lui ocazie de vindecare. Dar a crezut cuvântul lui Hristos și, acționând în virtutea lui, a primit putere” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/ Viața lui Iisus, p. 202, 203).

Ulterior Isus l-a întâlnit pe bărbat în templu și i-a spus: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14). Care este relaţia dintre boală și păcat? De ce nu orice boală este rezultatul direct al păcatelor din viaţa noastră?

Semnele, minunile, miracolele în ele însele nu demonstrează de unele singure că un lucru este de la Dumnezeu. Pe de altă parte, atunci când sunt de la Dumnezeu, este periculos să fie respinse.

4. Citește Ioan 5:10-16. Ce înveţi din incredibila împietrire a inimii conducătorilor religioși și din minunea pe care Isus a înfăptuit-o?

Când Isus i S-a descoperit omului care fusese vindecat, acesta le-a spus imediat conducătorilor religioși că El era Cel care îl vindecase. Ai crede că acesta ar fi un bun motiv de laudă la adresa lui Dumnezeu, în schimb conducătorii „au început să urmărească pe Isus și căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului” (Ioan 5:16).

Vindecările erau permise în Sabat numai în caz de urgență. Acest bărbat fusese infirm 38 de ani; așadar, vindecarea lui nu era nici pe departe o urgență. Și apoi, de asemenea, de ce să fie nevoie să își ridice patul? Ai crede că cineva cu puterea divină să facă o astfel de minune știa și dacă era permis să cari o rogojină acasă în ziua de Sabat. În mod clar, Isus căuta să îi învețe adevăruri biblice mai profunde, ce treceau dincolo de regulile și regulamentele inventate de om, care, în unele cazuri, înăbușiseră credința adevărată.

5. Citește Ioan 9:1-16; Marcu 3:22,23; Matei 12:9-14. Ce ne învaţă aceste relatări despre cât de împietriţi spiritual pot deveni oamenii, indiferent de dovezi?

Cum au putut acești conducători religioși să fie atât de orbi? Probabil că din cauza: (1) inimii lor viciate, (2) a credinței lor false că Mesia avea să îi elibereze chiar atunci de Roma, (3) a iubirii lor de putere și (4) a incapacității de a se preda lui Dumnezeu. Toate acestea au contribuit la respingerea adevărului care stătea chiar în fața lor.

Citește Ioan 5:38-42. Care a fost avertizarea dată de Isus? Ce putem învăţa din aceste cuvinte? Altfel spus, ce ar putea exista în noi care să ne facă orbi la adevărurile pe care trebuie să le cunoaștem și să le aplicăm în viaţa noastră?

Minunea de lângă scăldătoarea Betesda i-a oferit lui Ioan o extraordinară șansă să accentueze cine este Domnul Isus. Ioan folosește 9 versete pentru a descrie minunea și aproximativ 40 de versete (vezi mai jos) pentru a-L descrie pe Cel care a realizat minunea.

6. Citește Ioan 5:16-18. De ce a fost Isus persecutat pentru ceea ce a făcut în Sabat?

Ioan 5:18 poate fi un text tulburător, pentru că pare să spună că Isus călca Sabatul. Cu toate acestea, la o privire mai atentă asupra pasajului din Ioan 5:16-18, reiese că Isus afirmă că „lucrarea” Sa din Sabat este în concordanță cu relația Sa cu Tatăl Său. Dumnezeu nu Se oprește din a susține universul în Sabat. În consecință, activitatea lui Isus din Sabat făcea parte din susținerea Sa că este de origine divină. Conducătorii religioși L-au persecutat pe baza acestei presupuse călcări a Sabatului și a ideii susținute de El că era egal cu Dumnezeu.

7. Citește Ioan 5:19-47. Cum i-a ajutat Domnul pe conducători să Îl vadă drept cine este cu adevărat?

Isus Își apără acțiunile în trei etape. Mai întâi, explică relația Sa strânsă cu Tatăl (Ioan 5:19-30). Isus indică faptul că El și Tatăl acționează în armonie, până într-acolo încât Isus are puterea atât de a judeca, cât și de a învia (Ioan 5:25-30).

În al doilea rând, Isus cheamă patru „martori” în apărarea Sa – pe Ioan Botezătorul (Ioan 5:31-35), minunile pe care El le face (Ioan 5:36), pe Tatăl (Ioan 5:37,38) și Scripturile (Ioan 5:39). Fiecare dintre acești „martori” dă mărturie în favoarea lui Isus.

În cele din urmă, în Ioan 5:40-47, Isus aduce la cunoștința acuzatorilor Săi propria lor condamnare, dezvăluind contrastul dintre lucrarea Sa și interesele lor egoiste. Condamnarea lor, spune El, va veni de la Moise (Ioan 5:45-47), cel în care și-au pus speranța.

Cum să nu cădem în capcana de a crede în Dumnezeu, chiar având doctrine corecte, dar fără a ne preda pe deplin lui Hristos?

„Isus nu-l asigurase cu privire la ajutorul divin. Omul putea să se îndoiască și să piardă unica lui ocazie de vindecare. Dar a crezut cuvântul lui Hristos și, acționând în virtutea lui, a primit putere.

Prin aceeași credință putem primi și noi vindecare spirituală. Prin păcat am fost îndepărtați de viața lui Dumnezeu. Sufletul nostru este paralizat. Singuri nu suntem în stare să trăim o viață sfântă mai mult decât era omul neputincios în stare să meargă. […] Acești oameni descurajați, prinși în luptă, să privească în sus! Mântuitorul Se apleacă asupra acelora răscumpărați prin sângele Său, zicând cu nespusă duioșie și milă: «Vrei să te faci sănătos?» El îți spune să te ridici la sănătate și pace. Nu aștepta să simți că ești sănătos! Crede cuvântul Lui și el se va împlini! Pune voința ta de partea lui Hristos! Fii dispus să-L slujești și, acționând după cuvântul Lui, vei primi putere! Oricare ar fi obiceiul rău și patima cruntă care, din cauza îndelungatei practicări, ți-a robit sufletul și trupul, Hristos este capabil și doritor să te elibereze. El va da viață sufletului «mort în greșeli» (Efeseni 2:1). El îl va elibera pe cel ținut captiv de slăbiciune și nenorocire, precum și de lanțurile păcatului” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 203).

Zilnic

Întrebările suplimentare de la studiul de vineri sunt un ajutor și o încurajare pentru a studia zilnic Biblia. Recomandăm folosirea acestora la începutul sau la sfârșitul lecției din Sabat în biserici, cu răspunsuri rapide.

În acest trimestru, întrebările din cartea Calea către Hristos sunt formulate după ediția electronică.

Luca 10 – 16;

Ce l-a motivat pe samaritean să acționeze după ce l-a văzut pe cel căzut între tâlhari?

Câți oameni erau în audiența Domnului Isus și cum se comportau?

Ce i se va întâmpla robului care va începe să se îmbete?

Ce personaj dintr-o parabolă „s-a întărâtat de mânie”?

Calea către Hristos, capitolul 1

Ce dădea pe faţă Domnul Isus în legăturile Sale cu oamenii?