Tatăl, Fiul și Duhul

Evanghelia după Ioan este un mozaic de teme. Ioan evocă semnele (minunile) pentru a arăta că Isus este Mesia cel promis de profeți. El folosește o serie de martori pentru a-L proclama pe Isus drept Hristosul. Totodată folosește declarațiile de tipul „Eu sunt” pentru a-I indica divinitatea.

Toți cei trei Membri ai Dumnezeirii sunt menționați în Ioan 1 (Ioan 1:1-4,14,18,32-34). Vreme de secole oamenii au încercat să înțeleagă pe deplin natura Dumnezeirii, dar, pentru că noi oamenii nu o putem înțelege, mulți resping această idee. Câtă nesăbuință să respingem ceva doar pentru că nu putem înțelege lucrul respectiv sau pentru că nu se încadrează în limitele înguste ale rațiunii umane!

Ioan spune că, dacă vrei să Îl înțelegi pe Dumnezeu, trebuie să privești la Isus și la ceea ce s-a dezvăluit în Cuvânt. Această abordare ne deschide o lume de relații cu totul nouă: între cei trei Membri ai Dumnezeirii, între Membrii Dumnezeirii și oameni și între oameni la rândul lor. Studiul din această săptămână are în vedere modul în care Evanghelia după Ioan Îi prezintă pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, de data aceasta însă în contextul cuvântării de rămas-bun (Ioan 13 – 17).

Evanghelia după Ioan este scrisă din punctul de vedere al narațiunii biblice în ansamblu, adică începe cu originile noastre. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” (Geneza 1:1). Sau: La început, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au făcut cerurile și pământul. Ei sunt sursa a tot ce există. Ei au creat universul, inclusiv ființele care îl locuiesc. Pe planeta noastră a avut loc o creație specială a vieții, iar partea cea mai specială din acea creație a fost omenirea. Scopul lui Dumnezeu când a creat oamenii a fost să trăiască în armonie iubitoare cu El și unii cu alții.

Din nefericire, Lucifer a adus păcatul în această lume. Păcatul este, printre altele, o distrugere a relației noastre cu Dumnezeu. Îl prezintă greșit pe Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a luat asupra Sa natura noastră umană pentru a restabili cunoașterea de Dumnezeu și a aduce salvare omenirii.

Cât S-a aflat pe pământ, Isus Și-a supus viața Tatălui, trăind sub îndrumarea Sa. El a spus: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). „Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl” (Ioan 10:38). „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți” (Ioan 10:37).

1. Care au fost o parte dintre rolurile Tatălui, conform pasajelor următoare?

Ioan 3:16,17; 6:57

Ioan 5:22,30

Ioan 6:32; 14:10,24

Ioan 6:45

Ioan 15:16; 16:23

Aceste versete Îl prezintă pe Tatăl într-o legătură strânsă cu Isus Hristos, Fiul Lui. Tatăl are o relaţie strânsă cu lumea noastră și a investit semnificativ în salvarea noastră. Ce ne învaţă acest adevăr despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi?

Am fost creați de Dumnezeire pentru o relație personală cu El (Geneza 1:26,27). Cu toate acestea, din cauza păcatului, acea relație a fost afectată în mod radical. Putem vedea impactul imediat al acestei afectări în istorisirea despre grădina Eden.

2. Citește Geneza 3:7-9. Cum vezi ruptura produsă de păcat și faptul că Dumnezeu i-a căutat pe oameni, nu invers?

Intenția Dumnezeirii a fost să ofere vindecare întregii omeniri în urma acelei rupturi provocate de păcat, chiar dacă nu toată omenirea avea să accepte ceea ce Dumnezeu oferea.

Pentru a reface această relație, un Membru al Dumnezeirii S-a făcut om. Astfel, Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, manifestând gloria lui Dumnezeu (Ioan 1:14-18). Drept rezultat, omenirea a avut parte de plinătatea Sa și de harul Său. Iată ce a venit Isus să împărtășească: gloria lui Dumnezeu, pentru ca relația distrusă de păcat să poată fi restaurată, cel puțin pentru cei dispuși să accepte prin credință ceea ce li se oferea în Hristos Isus!

3. Ce speranţă minunată găsești în următoarele texte? Ioan 1:1,2; 5:16–18; 6:69; 10:10,30; 20:28.

„În Hristos este viață – originală, neîmprumutată, nederivată” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 530). Cu toate acestea, în calitate de Fiu întrupat care „S-a dezbrăcat” (Filipeni 2:7) de exercitarea prerogativelor Sale, Hristos, vorbind despre existența Sa pe pământ ca om printre oameni, S-a referit la faptul că posedă viața ca dar de la Dumnezeu. „Divinitatea lui Hristos este o asigurare pentru credincios că va avea viața veșnică” (Ibidem, p. 530). Dumnezeu nu a fost recunoscut de omenire (Ioan 17:25). Prin urmare, Și-a trimis singurul Fiu (Ioan 9:4 ; 16:5) pentru ca El, Tatăl, să poată fi cunoscut.

Într-o discuţie despre cosmos, un ateu a afirmat: „În negura noastră, în toată această imensitate, nu există niciun indiciu că vom primi ajutor din altă parte pentru a ne salva de noi înșine.” Ce anume din Biblie arată cât de mult se înșală acest om?

În întreaga Evanghelie după Ioan, apostolul descrie cum Isus, Fiul, face lucruri care arată spre Tatăl. Isus explică cine este Tatăl și arată care este relația Lui cu lumea noastră. Toate acestea sunt în concordanță cu Ioan 1:18, care spune că El Îl face cunoscut pe Tatăl (gr. exēgeomai: a explica, a interpreta, a expune). Isus face lucrul acesta în mod repetat. Cuvântul „Tată” (patēr) apare de 136 de ori în Ioan și de 18 ori în epistolele 1-3 Ioan, ceea ce reprezintă mai mult de o treime din toate ocurențele din Noul Testament. Cuvântarea de rămas-bun este unul dintre principalele locuri din Evanghelie unde Isus Îl face cunoscut pe Tatăl.

Isus era reprezentantul Tatălui pe pământ și a venit să aducă la îndeplinire, în trup omenesc, voia Tatălui. De fapt, Isus a spus că în toate lucrurile căuta să facă voia Tatălui, nu pe a Lui (Ioan 5:30). Aceasta poate părea la început o declarație șocantă, dar arată că Isus ca ființă umană era predat în totalitate Tatălui.

Isus a mai spus și că fusese trimis de Tatăl să Îi încheie lucrarea – salvarea omenirii – și că Tatăl Însuși dădea mărturie despre lucrarea Sa ( Ioan 5:36-38).

Isus a proclamat și că Tatăl L-a trimis să slujească drept singurul prin care omenirea poate veni la Dumnezeu (Ioan 6:40,44). Tatăl vrea ca oamenii să aibă viața veșnică ce se găsește în Isus, care promite să îi ridice din morminte, la înviere.

4. Ce ne învaţă textele următoare despre relaţia dintre Isus și Tatăl? Ioan 7:16; 8:38; 14:10,23; 15:1,9,10; 16:27,28; 17:3.

Afirmațiile lui Isus despre relația Sa cu Tatăl sunt surprinzătoare. El susține că toate învățăturile Sale sunt învățăturile Tatălui; că tot ce spune a auzit personal de la Tatăl; că credința în El este aceeași cu credința în Tatăl; că atât cuvintele, cât și faptele Sale sunt toate de la Tatăl și că El și Tatăl sunt uniți în iubirea și misiunea de a salva omenirea. Ce mărturie puternică despre relația strânsă dintre Isus și Tatăl Lui din cer!

Cum s-ar schimba viaţa ta dacă gândurile și acţiunile tale ar exprima pe deplin voia lui Dumnezeu pentru tine?

Duhul Sfânt nu este la fel de evidențiat în Evanghelia după Ioan cum sunt Tatăl și Fiul. Cu toate acestea, rolul Său este esențial pentru succesul misiunii lui Isus.

5. Citește Ioan 1:10-13. Ce afli despre importanţa Duhului Sfânt pentru convertire?

Chiar din primul capitol al Evangheliei după Ioan vedem rolul central deținut de Duhul Sfânt. Ioan ne spune că toți aceia care au primit Cuvântul, adică toți aceia care au crezut în El, au devenit copii ai lui Dumnezeu, „născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:13). Aceasta vine numai de pe urma lucrării Duhului Sfânt.

6. Ce ne spun următoarele pasaje despre activităţile Duhului Sfânt? Ioan 3:5-8; 6:63; 14:26; 15:26; 16:7-11

„Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insufle ucenicilor aceeași bucurie și aceeași speranță care se aflau în inima Sa. El Se bucura că putea să-i dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelșugat. Duhul Sfânt era darul suprem pe care îl putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca un agent de regenerare, deoarece, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor în această captivitate satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie respins și înfrânt decât prin mijlocirea în forță a celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu o altă putere, ci cu plinătatea puterii divine” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 671).

Ce binecuvântare deci să primești Duhul Sfânt, care confirmă că Dumnezeu spune adevărul (Ioan 3:33)! Duhul este Cel care ne convinge de păcat, de neprihănire și de judecată (Ioan 16:8-11). Prin urmare, cheia de a cunoaște ce este corect, adevărat și bine este să ne supunem rațiunea și experiența de viață Cuvântului lui Dumnezeu, prin puterea de condamnare și de convingere a Duhului Sfânt.

Capitolul 17 din Ioan este uneori supranumit „Rugăciunea de mare preot a lui Isus”. Acesta încheie cuvântarea Lui de rămas-bun. Hristos a venit pe acest pământ pentru ca omenirea să reintre în cele din urmă în relația personală originală cu Dumnezeu. El a îndeplinit cu devotament semnele pe care Dumnezeu I le dăduse de îndeplinit. Prin cuvinte și fapte, El L-a exemplificat oamenilor pe Dumnezeu.

Isus avea să părăsească la scurt timp acest pământ. Dorea să Își împărtășească încă o dată iubirea pentru ucenici. Voia ca ei să înțeleagă relația strânsă dintre El, Tatăl și Duhul Sfânt. Și voia să îi aducă și pe ei în aceeași relație personală pe care El Însuși o avea cu Dumnezeu Tatăl și cu Duhul.

7. Citește Ioan 17. Ce cuvinte sau expresii din acest capitol exprimă dorinţa Domnului Isus după o relaţie strânsă de iubire între El, Tatăl și ucenici?

Mulți citesc Ioan 17 cu înțelesul că singurul lucru care ar conta este unitatea și iubirea. Fără îndoială, scopul lui Dumnezeu este să ne readucă într-o relație personală cu El și cu toți oamenii. Dar o citire mai atentă sugerează o legătură vitală între iubire și adevăr.

„Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17:3), nu pe Dumnezeul care am crede noi oamenii că este. „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat […] și ei au păzit Cuvântul Tău […] și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit” (Ioan 17:6,8). „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).

Hristos a venit cu scopul de a-L face cunoscut pe Tatăl, de a-L revela pe Tatăl. Această revelație era importantă din cauza numeroaselor concepții greșite despre Dumnezeu. Evanghelia după Ioan arată cât de în serios a luat Isus această misiune. El a reprezentat în mod corespunzător Cuvântul și acțiunile lui Dumnezeu. Dacă adevărul nu conta, ce rost ar fi avut toate acestea?

Isus a trăit o viață plină de dificultăți, pentru ca în cele din urmă să fie respins de autoritățile religioase. El a fost tratat cu indiferență de către popor și uneori chiar de către propriii ucenici. Unul dintre ucenicii Săi L-a trădat, un altul L-a renegat de trei ori. A trecut prin încercări nesfârșite și a murit pe cruce chiar de mâna celor pe care venise să îi salveze.

Cum poţi reflecta mai bine în viaţa ta iubirea lui Dumnezeu așa cum există ea între Isus și Tatăl?

Suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, cap. 73

Încercând să determine identitatea lui Isus, oponenții Săi L-au judecat după standardele oamenilor, „conform cărnii” (Ioan 8:15, BTF). Lucrul acesta este probabil chiar mai rău decât judecarea „după înfățișare” (Ioan 7:24). Aici au apelat la criteriile cărnii, ale omenirii căzute, într-o lume căzută, fără forța de convingere a Duhului (Ioan 3:3-7). Ei I-au văzut „înfățișarea” așa cum era, dar nu s-au gândit niciodată la posibilitatea că putea fi Cuvântul întrupat (Ioan 1:14). A-L privi pe Hristos printr-un set de criterii atât de limitate înseamnă a-L cântări din punct de vedere lumesc (2 Corinteni 5:16).

„Mângâietorul este numit «Duhul adevărului». Misiunea Lui este să definească și să conserve adevărul. La început, El locuiește în inimă ca Duhul adevărului și astfel ajunge să fie Mângâietorul. Adevărul aduce mângâiere și pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace și mângâiere. Prin teorii false și prin tradiții ajunge Satana să stăpânească mintea oamenilor. Îndrumându-i către standarde neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și imprimă adevărul în inimă. În felul acesta demască rătăcirea și o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care acționează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Își supune poporul ales” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 671).

Zilnic

Romani 7 – 13

Cum se numește femeia care se mărită din nou când îi trăiește bărbatul?

Cine nu poate să-I placă lui Dumnezeu?

Pentru cine avea Pavel „o durere necurmată în inimă”?

Ce să faci dacă vrăjmașului tău îi este foame?

Calea către Hristos, capitolul 11

Cum a umblat Enoh cu Dumnezeu prin rugăciune?