Strângerea de comori în cer

De citit: Geneza 6:5-14; 13:10-12; 32:22-31; Evrei 11:8-13,24-29; 2 Corinteni 4:18.

Isus ne-a oferit cea mai bună strategie de investiții din lume când a spus: „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură” (Matei 6:19,20). Isus Își încheie strategia de investiții spunând: „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:21). Cu alte cuvinte, spune-mi pe ce îți cheltuiești banii ca să-ți spun ce iubești, pentru că acolo unde îți investești banii va fi și inima ta, dacă nu este deja în acel loc.

Vrei o inimă pentru Împărăția lui Dumnezeu? Dacă da, pune-ți banii acolo unde vor aduna răsplata veșnică. Investește-ți timpul, banii și rugăciunea în lucrarea lui Dumnezeu! Dacă vei face lucrul acesta, vei deveni curând și mai interesat de acea lucrare, iar inima ta va urma acea cale.

În această săptămână vom analiza texte și ilustrații despre cum să adunăm comori în cer pentru ca, în cele din urmă, să primim răsplata veșnică.

Merită amintit că aceia care caută comoara cerească sunt adeseori chemați de Dumnezeu să facă schimbări majore în viața lor aici, pe pământ. Fii pregătit să ai parte de aceeași chemare, dacă va fi nevoie!

1. Citește Geneza 6:5-14. Ce schimbări radicale au apărut în viaţa lui Noe ca urmare a ascultării de Dumnezeu? Ce principii putem găsi aici valabile pentru noi, într-o lume care trebuie avertizată cu privire la sfârșitul ei iminent?

Noe și-ar fi putut investi timpul și resursele în construirea unei case pentru el, dar a ales să facă o schimbare radicală în viața lui și să petreacă 120 de ani dând curs chemării lui Dumnezeu de a construi arca.

Mulți sceptici din zilele noastre neagă istoria potopului, susținând că este un mit și bazându-se deseori pe diferite speculații științifice despre legile cunoscute ale naturii. Nimic nou. „Lumea de dinainte de potop gândea că, timp de secole, legile naturii fuseseră stabile. Ciclul anotimpurilor se desfășura după rânduiala lor. Până la data aceea nu căzuse niciodată ploaie pe pământ; acesta era udat de către o ceață sau de rouă. Râurile nu ieșiseră niciodată din matcă, ci își purtau în siguranță apele spre mare. Legi precise țineau apele ca să nu se reverse peste maluri” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 96). Înainte de potop, oamenii susțineau că nu ar fi putut niciodată să vină un potop, bazându-se pe o înțelegere greșită a realității; după potop, tot pe baza unei înțelegeri greșite a realității, oamenii susțin că acesta nu a existat niciodată. După cum spune Biblia, „nu este nimic nou sub soare” (Eclesiastul 1:9).

În același timp, Biblia spune și că oamenii vor fi la fel de sceptici cu privire la evenimentele zilelor finale așa cum au fost și cu privire la potop (vezi 2 Petru 3:3-7). Cum putem să ne pregătim pentru distrugerea care va veni? Este o decizie conștientă, numită „satisfacție sau răsplată întârziată”. Aceasta înseamnă că ar trebui să facem cu răbdare lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o, în speranța unei recompense viitoare mai glorioase. Nu știm când Se va întoarce Hristos. Într-un anumit sens, nu contează. Ce contează, în schimb, este ca până atunci, la fel ca Noe, să facem ceea ce Dumnezeu cere de la noi, chiar dacă, la fel ca în cazul lui Noe, aceasta presupune niște schimbări radicale în viață.

Cât de pregătit ai fi să faci o schimbare majoră în viaţa ta pentru Dumnezeu, dacă, la fel ca Noe, ai fi chemat să faci acest lucru? Vezi Luca 16:10.

Dumnezeu l-a chemat pe Avram să își părăsească țara și rudele și să meargă într-o țară pe care El avea să i-o arate. Așa a început genealogia lui Mesia. Deși nu sunt date detalii, Avram a trebuit să lase în urmă țara în care se născuse și copilărise. Cu siguranță nu a fost o decizie ușoară și fără îndoială a trebuit să renunțe la unele plăceri lumești și la confort.

2. Citește Geneza 12:1-3. Cum au fost „toate familiile pământului […] binecuvântate” ca rezultat al acestei făgăduinţe și acceptării ei?

Acesta a fost un eveniment major, care i-a schimbat viața lui Avram și familiei sale. „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce” (Evrei 11:8). „Ascultarea necondiționată a lui Avraam este una dintre cele mai izbitoare dovezi ale credinței ce poate fi găsită în întreaga Scriptură” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 126).

Cei mai mulți dintre noi nu ar fi nerăbdători să își părăsească țara natală, prietenii și familia. Dar Avram așa a fost. Avram s-a mulțumit să fie acolo unde Dumnezeu voia ca el să fie. Oricât de ciudat ar părea, Avraam, Isaac și Iacov nu au primit acea țară cât au fost în viață, dar au rămas credincioși lui Dumnezeu chiar și așa.

3. Citește Evrei 11:8-13. Care este mesajul relevant pentru noi din acest text?

Avram era considerat prinț de către cei care locuiau în jurul lui. Era știut ca un om darnic, curajos, ospitalier și slujitor al Dumnezeului Preaînalt. Mărturia lui în favoarea lui Dumnezeu era exemplară. Prin harul lui Dumnezeu, suntem urmași ai lui Avraam. „Tot așa și «Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire». Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință” (Galateni 3:6,7). „Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți «sămânța» lui Avraam, moștenitori prin făgăduință” (Galateni 3:29).

În cazul lui Avram, ca și în cel al lui Noe, vedem pe cineva care ia o decizie ce îi va schimba viața ca rezultat al ascultării de Dumnezeu.

Citește 2 Corinteni 4:18. Ce impact ar trebui să aibă mesajul acestui verset asupra deciziilor spirituale pe care le luăm? Cum au urmat Moise și Avram același principiu?

Când, la chemarea lui Dumnezeu, Avram a plecat din țara lui, Lot, nepotul lui, a ales să meargă cu el în această călătorie. Geneza 13 notează că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avram astfel încât „era foarte bogat în vite , în argint și în aur” (Geneza 13:2). Lot „avea și el oi, boi și corturi” (Geneza 13:5). Amândoi s-au îmbogățit atât de tare și aveau turme atât de mari încât nu mai puteau locui unul lângă celălalt. Pentru a evita conflictele între păstorii lor, Avram i-a oferit lui Lot șansa să aleagă unde dorea să locuiască. În mod normal, Lot ar fi trebuit să îi cedeze decizia lui Avram, care era mai în vârstă decât el, pentru că bogăția lui se datora legăturii cu Avram. Dar Lot nu a arătat nicio urmă de recunoștință față de binefăcătorul lui și a dorit cu egoism pământul pe care îl considera cel mai bun.

4. Citește Geneza 13:10-12. Ce factori raţionali l-ar fi putut determina pe Lot să ia decizia pe care a luat-o?

Oricât de ușor i-ar fi fost lui Lot să justifice decizia de a se muta în cetate, lucrurile nu au mers în favoarea lui acolo. Când a auzit despre ce i s-a întâmplat, Avram nu a spus: „Ei bine, Lot, culegi ce ai semănat.” În schimb, Avram i-a venit în ajutor și l-a salvat (vezi Geneza 14).

Uneori, când cerem și mai mult din diverse lucruri, nu ne învățăm deloc lecția. Lot s-a mutat înapoi în Sodoma. Dar, în marele Său har, Dumnezeu a trimis mesageri să-l avertizeze pe el și familia lui, dându-le de veste despre distrugerea iminentă a cetăților.

5. Citește Geneza 18:20-33. Ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam în legătură cu motivul vizitei Lui pe pământ? Care a fost răspunsul lui Avraam la vestea că Dumnezeu plănuia să distrugă acele cetăţi nelegiuite?

Îngrijorat în privința lui Lot și a familiei lui, Avraam a negociat cu Dumnezeu cruțarea cetăților, cu condiția să existe în ele oameni neprihăniți. A început cu 50 și a ajuns până la 10. În armonie cu caracterul Său iubitor, Dumnezeu nu a încetat să ofere har până când Avraam nu s-a oprit din cerut. Dumnezeu și cei doi îngeri i-au salvat ei înșiși pe Lot, pe soția lui și pe cele două fiice. Dar soția lui Lot s-a uitat în urmă și s-a transformat într-un stâlp de sare. Lot a intrat în Sodoma bogat și a ieșit aproape fără nimic. Cât de atenți trebuie să fim la deciziile pe care le luăm, mai ales când analizăm doar câștigurile pe termen scurt, în loc să avem în vedere imaginea de ansamblu (vezi Marcu 8:36,37)!

Deși era un tânăr care Îl iubea pe Dumnezeu și se temea de El, Iacov s-a înjosit conspirând cu mama lui, Rebeca, să își înșele tatăl și să îi primească binecuvântarea. În consecință, și-a început viața de adult pe calea greșită, fiind nevoit să fugă ca să nu aibă probabil parte de o moarte timpurie. Rebeca i-a spus lui Iacov: „Fugi la fratele meu Laban […] și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău. […] Atunci voi trimite să te cheme” (Geneza 27:43-45). Iacov a fost de fapt plecat 20 de ani și nu a mai văzut-o niciodată pe mama lui.

6. Citește Geneza 32:22-31. Ce i s-a întâmplat aici lui Iacov și ce lecţii spirituale putem învăţa de aici despre harul lui Dumnezeu chiar și atunci când luăm decizii greșite?

„Prin umilință, pocăință și predare de sine, acest muritor păcătos și supus greșelii a biruit în lupta cu Maiestatea cerului. El se ancorase tremurător de promisiunile lui Dumnezeu, iar inima Iubirii infinite n-a putut refuza ruga celui păcătos. Greșeala care îl făcuse pe Iacov să păcătuiască, obținând prin înșelăciune dreptul de întâi născut, stătea acum în mod clar înaintea sa. El nu avusese încredere în făgăduințele lui Dumnezeu, ci căutase ca prin eforturile sale proprii să realizeze ceea ce Dumnezeu ar fi împlinit la momentul și prin căile alese de El. […] Iacov primise binecuvântarea după care tânjea sufletul său. Păcatul lui de a lua locul fratelui său și a-l înșela fusese iertat” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 197, 198).

7. Citește Geneza 49:29-33. Ce indicaţii le-a dat Iacov copiilor lui cu privire la înmormântarea sa, chiar dacă nu mai avea niciun fel de bunuri în Canaan? Cine mai era îngropat în peștera aceea? De ce a dorit Iacov lucrul acesta?

Biblia ne informează că toți cei trei patriarhi și soțiile lor sunt îngropați în aceeași peșteră. Încrederea lui Iacov în Dumnezeu era puternică și el se considera un străin și un călător pe pământ (vezi Evrei 11:13). În ciuda greșelilor sale, el a plecat de acasă cu nimic, dar s-a întors în Canaan ca un om bogat.

Dumnezeu poate să ne binecuvânteze în ciuda greșelilor noastre. Cât de bine este totuși să evităm greșelile de la bun început! Care sunt alegerile cu care te confrunţi acum și cum poţi evita alegerile greșite?

Personajul Moise a dominat primii ani ai istoriei sfinte. Providența lui Dumnezeu l-a ținut în viață printr-o mamă întreprinzătoare și o soră grijulie. Când l-a găsit pe micuțul Moise în coșul de papură, fiica faraonului i-a cerut mamei lui evreice să aibă grijă de el și a plătit-o pentru aceasta. Ce provocare marcată de binecuvântări pentru o tânără mamă care era sclavă și în exil! Iochebed nu avea decât 12 ani la dispoziție să își învețe copilul să se roage lui Dumnezeu, să aibă încredere în El și să Îl cinstească, precum și să îi modeleze copilului ei caracterul pentru o viață de slujire. Ani întregi Moise a fost instruit la curtea Egiptului. „Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte” (Faptele apostolilor 7:22). După ce s-a maturizat ca bărbat, Moise a făcut o alegere conștientă care a schimbat viața lui și cursul istoriei.

8. Citește Evrei 11:24-29. Ce a lăsat Moise în urmă și ce a trebuit să înfrunte, în schimb? Încearcă să privești lucrurile din perspectiva lui înainte de a face acea alegere. Ce lăsa în urmă și ce decidea să accepte prin plecarea lui?

Egiptul era una dintre cele mai mari puteri din lumea antică a acelor vremuri, dacă nu chiar cea mai mare. Fluviul Nil crease un pământ atât de fertil încât Egiptul, plin de culturi, era o națiune bogată și puternică, iar Moise însuși urma să fie la conducerea acestui imperiu. Este greu de imaginat cât de puternice au fost pentru el în tinerețe ispitele lumii – ale lumii Egiptului, cu toate comorile ei. Categoric că pentru el au fost ademenitoare închinarea, plăcerile și bogățiile. Fără îndoială că ar fi putut justifica cu ușurință rămânerea sa în regat, în loc să-și încerce norocul cu o turmă de sclavi disprețuiți.

Totuși „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Exodul prezintă luptele și încercările lui Moise, care, după toate prin câte a trecut, tot nu a putut să intre în Țara Promisă (vezi Numeri 20:12). Cu toate acestea, știm că Moise a făcut alegerea corectă, chiar dacă uneori probabil că s-a întrebat dacă chiar făcuse ce trebuia.

Din perspectivă omenească, Moise ar fi trebuit să rămână în Egipt. Însă nouă, creștinilor, ni s-a dat o perspectivă asupra realităţii care ne transpune dincolo de această lume. Cum putem să ne gândim mereu la imaginea de ansamblu atunci când suntem ispitiţi de lume? De ce este atât de important să menţinem această perspectivă generală?

Dumnezeu Și-a respectat partea din legământ, binecuvântându-l pe Avraam. Și Avraam L-a cinstit pe Dumnezeu, neadunându-și comori pe acest pământ. „Moștenirea pe care Dumnezeu a promis-o poporului Său nu este în lumea aceasta. Avraam n-a avut nicio proprietate pe pământul acesta, «nici măcar o palmă de loc» (Faptele apostolilor 7:5). El deținea o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi; dar n-a considerat lumea aceasta drept casa lui. Dumnezeu îl chemase să-i părăsească pe concetățenii săi idolatri, promițându-i Canaanul drept proprietate veșnică; dar nici el, nici fiul lui, nici fiul fiului său nu l-a primit. Când a avut nevoie de un loc de îngropare pentru soția sa moartă, Avraam a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unicul său bun deținut în Țara Promisă era acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 169).

În viață, suntem uneori ispitiți să ne îndreptăm spre bogăție și distracție. Este nevoie de o credință puternică pentru practicarea satisfacției întârziate. „Palatul magnific al faraonului și tronul monarhului erau ademenitoare pentru Moise; dar el știa că plăcerile păcătoase care îi făceau pe oameni să uite de Dumnezeu se aflau la curțile domnești. El privea dincolo de palatul luxos, dincolo de coroana împăratului, la marile onoruri ce le vor fi date sfinților Celui Preaînalt” (Patriarhi și profeți, p. 246).

Studiu zilnic

Biblia: 2 Cronici, capitolele 14 – 20;

1. Cât timp a fost Israel fără Dumnezeul cel adevărat?

2.Cum a fost patul funerar al lui Asa?

3. Cine a făcut o călătorie în care a adus poporul înapoi la Domnul?

4. Cu ce împărat s-a unit Iosafat, ceea ce nu a plăcut Domnului?

Ellen G. White: cartea Rugăciunea, capitolul 14 (de la „Rugaţi-vă zilnic pentru binecuvântarea pe care o aduce Sabatul” la final)

5. În ce condiţii va pierde educatorul esenţa educaţiei?