Domnul aude și salvează

În repetate rânduri, psalmii evidențiază adevărul că Dumnezeul suveran, care a creat și susține universul, Se descoperă și ca un Dumnezeu personal, care inițiază și menține o relație cu oamenii.

Dumnezeu este aproape de poporul Său și de creația Sa, atât cea din cer, cât și cea de pe pământ (Psalmii 73:23,25). Deși „Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri” (103:19) și „înaintează prin câmpii” (68:4), El este și „lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima” (145:18). Psalmii susțin invariabil adevărul că Domnul este Dumnezeul cel viu, Cel care acționează în favoarea celor care Îl cheamă (55:16-22). Psalmii sunt atât de importanți tocmai pentru că, pe de o parte, au fost inspirați de Dumnezeul cel viu, iar pe de altă parte Îi sunt adresați tot Lui, care aude și răspunde la rugăciuni.

Ar trebui să nu uităm că cea mai bună reacție din partea noastră la apropierea dovedită de Dumnezeu este o viață de credință în El și de ascultare de poruncile Sale. Nimic mai puțin decât această credință și ascultare nu va fi acceptat de El, așa cum a dovedit deseori istoria poporului Israel.

1. Citește Psalmii 139:1-18. Cum descrie acest text poetic puterea (v. 1-6), prezenţa (v. 7-12) și bunătatea (v. 13-18) lui Dumnezeu? Ce îţi spune măreţia lui Dumnezeu despre împlinirea făgăduinţelor Sale?

Ai vrut vreodată să ajuți pe cineva, dar nu ai avut resurse? Sau invers, alții au încercat să te ajute, dar nu ți-au înțeles nevoile? Spre deosebire chiar și de cei mai iubitori și bine intenționați oameni, Dumnezeu nu doar că ne cunoaște la perfecție pe noi și situația noastră, dar are și mijloacele necesare pentru a ne ajuta. Prin urmare, promisiunile Sale de ajutor și eliberare nu sunt simple vorbe în vânt, ci asigurări ferme.

Psalmistul este cunoscut de Dumnezeu într-un mod unic și total, astfel că nici măcar pântecele mamei nu l-a putut ascunde de privirea divină (Psalmii 139:13,15). Această cunoaștere vizează timpul (139:2), trăirile interioare (139:2,4) și spațiul (139:3) – întreaga existență a psalmistului. Magnifica cunoaștere divină este rezultatul calității Lui de Creator și al relației Lui strânse cu oamenii, manifestată prin grija Lui pentru ei.

Acest minunat adevăr despre Dumnezeul care ne știe în profunzime nu ar trebui să ne sperie, ci să ne conducă în brațele lui Isus și la ceea ce a realizat pentru noi la cruce. Căci prin credința în Isus ne-a fost dată neprihănirea Sa, „neprihănirea lui Dumnezeu” Însuși (Romani 3:5,21).

Prezența lui Dumnezeu este redată prin menționarea că El ajunge până în „Locuința morților” (șeol, „mormânt”) și în „întuneric” (Psalmii 139:8,11,12), locuri care nu sunt de obicei asociate cu locuința Sa (56:13). Prezența Lui este, de asemenea, descrisă ca luarea aripilor zorilor (est) pentru a locui la marginea mării (vest) (139:9). Aceste imagini transmit adevărul că nu există niciun loc în univers în care Dumnezeu nu poate ajunge la noi. Deși nu este parte din univers, așa cum cred unii, El este aproape de întreg universul, nu doar prin faptul că l-a creat, ci și că îl menține în funcțiune (vezi Evrei 1:3).

Ca Acela care știe totul despre noi, Dumnezeu ne poate ajuta și ne poate reface. Noua conștientizare a măreției divine naște în psalmist o explozie de laudă și încredere reînnoită. El primește cu bucurie cercetarea divină ca mijloc prin care poate îndepărta din viața lui orice ar tulbura relația lui cu Dumnezeu.

Unii ar putea considera ceva de speriat că Dumnezeu cunoaște atât de multe despre ei, chiar și cele mai întunecate secrete. De ce este atunci Evanghelia singura noastră speranţă?

2. Citește Psalmii 40:1-3; 50:15; 55:22 și Psalmul 121. Cum este implicat Dumnezeu în activităţile noastre de zi cu zi?

Domnul Se prezintă în Scriptură ca Dumnezeul cel viu care lucrează pentru cei care Îl cheamă. Pentru psalmist, Domnul este „necurmat […] înaintea ochilor ” (16:8). Prin urmare, se încrede în Dumnezeu și apelează la El (7:1; 9:10). Domnul Îl va auzi chiar și când strigă „din fundul adâncului” (130:1,2), însemnând că nicio împrejurare de viață nu se află în afara domniei suverane a lui Dumnezeu. Prin urmare, strigătul psalmistului, oricât de urgent, nu este niciodată lipsit de speranță.

La rândul lui, Psalmul 121 apreciază puterea Creatorului în viața credinciosului. Această putere include: (1) „El nu va îngădui să ți se clatine piciorul” (121:3) – Imaginea piciorului transmite adesea călătoria omului prin viață (66:9; 119:105; Proverbele 3:23). Cu vântul ebraic pentru „a nu se clătina” se referă la siguranța pe care Dumnezeu o dă lumii (Psalmii 93:1) și Sionului (125:1). (2) Dumnezeu ca Păzitor al lui Israel care nu moțăie și nu doarme – Aceasta este o imagine care evidențiază vigilența și promptitudinea Lui neîntreruptă când acționează în favoarea copiilor Săi (121:3,4). (3) Domnul este „umbra ta” (121:5,6) – Este o idee care amintește de stâlpul de nor din vremea exodului (Exodul 13:21,22). În mod asemănător, Domnul îi asigură poporului Său adăpost fizic și spiritual. (4) Dumnezeu este pe mâna dreaptă (Psalmii 121:5) – Mâna dreaptă înseamnă, de obicei, mâna mai puternică a unei persoane, mâna acțiunii (74:11; 89:13). Aici transmite apropierea și favoarea lui Dumnezeu (16:8; 109:31; 110:5). (5) Protecția oferită de Dumnezeu poporului Său este clar confirmată în Psalmii 121:6-8 – Dumnezeu Își va feri copiii de orice rău. Nici „soarele”, nici „luna” nu îi va bate. Dumnezeu îi va păzi „la plecare și la venire”. Aceste elemente poetice scot în evidență grija cuprinzătoare, neîncetată a lui Dumnezeu.

Concluzia? Psalmistul avea încredere în grija iubitoare a lui Dumnezeu. Noi, desigur, ar trebui să facem la fel.

Cum simţi tu la nivel practic realitatea grijii lui Dumnezeu? Dar cum îţi manifești grija plină de iubire pentru fiinţe vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilităţi?

3. Citește Psalmii 17:7-9; 31:1-3; 91:2-7. Ce face psalmistul în vremuri de necaz?

Psalmistul trece prin diferite probleme. În același timp, el se îndreaptă spre Dumnezeu, care este un loc de refugiu în timpul oricărui necaz. Încrederea este o alegere conștientă de a recunoaște controlul lui Dumnezeu asupra vieții omului în orice circumstanță. Dacă încrederea nu funcționează în necaz, atunci nu va funcționa niciodată.

Mărturia psalmistului despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (91:2) izvorăște din experiențele lui trecute cu Dumnezeu și slujește acum la întărirea credinței în ce privește viitorul. Psalmistul Îl numește pe Dumnezeu Preaînalt și Atotputernic (91:1,2), evocând măreția absolută a Dumnezeului său.

Psalmistul vorbește și despre siguranța pe care o putem găsi la Dumnezeu. „Ocrotirea” („adăpostul” sau „ascunzătoarea”), „umbra” (91:1), „locul […] de scăpare”, „cetățuia” (91:2), „aripile”, „scut”, „pavăză” (91:4) și „locul […] de adăpost”, „turnul […] de scăpare” (91:9) sunt imagini care reprezentau locuri ideale de refugiu, în cultura psalmistului. Nu trebuie decât să ne gândim la căldura de nesuportat a soarelui în acea parte a lumii pentru a aprecia umbra sau să ne amintim de vremurile de război din istoria lui Israel pentru a aprecia siguranța oferită de un scut sau de o fortăreață/cetățuie.

4. Citește Psalmii 17:8 și Matei 23:37. Ce imagine este folosită aici și ce transmite ea?

Una dintre cele mai profunde metafore este cea a umbrei oferite de aripi (Psalmii 17:8; 57:1; 63:7). Această metaforă evocă siguranță și confort, sugerând ocrotirea oferită de o mamă pasăre. Domnul este comparat cu un vultur care își duce puii pe aripi (Exodul 19:4, Deuteronomul 32:11) și cu o găină care își adună puii sub aripi (Matei 23:37).

Cum putem totuși să facem faţă atunci când necazul lovește și nu vedem parcă ocrotirea lui Dumnezeu? De ce aceste traume nu înseamnă că Dumnezeu nu este lângă noi?

5. Citește 1 Corinteni 10:1-4. Cum descrie Pavel istoria exodului? Ce lecţie spirituală caută să ne înveţe?

6. Citește Psalmul 114. Cum este descrisă aici eliberarea poporului Israel din Egipt?

Ce descriere poetică a salvării extraordinare a copiilor lui Dumnezeu din robia egipteană găsim în Psalmul 114! În tot Vechiul Testament și chiar și în Noul Testament, eliberarea din Egipt era văzută ca simbol al puterii lui Dumnezeu de a-Și salva poporul. Același lucru îl face și Pavel în aceste versete din Corinteni, folosind acest episod de istorie ca metaforă, ca simbol al mântuirii prin Isus Hristos.

Psalmul 114 descrie în același timp eliberarea oferită de Dumnezeu prin manifestarea suveranității Sale de Creator asupra puterilor naturii, modalitate prin care Și-a salvat poporul din exod. Marea, râul Iordan, munții și dealurile reprezintă în mod poetic puterile naturale și umane care s-au opus lui Israel în drumul spre țara făgăduită (Deuteronomul 1:44 ; Iosua 3:14-17). Dumnezeu, așadar, este suveran asupra tuturor.

De fapt, pentru mulți dintre copiii lui Dumnezeu din toate timpurile și din toate locurile, calea spre Ierusalimul ceresc este înțesată de pericole. Psalmii îi încurajează să privească dincolo de munți spre Creatorul cerului și al pământului (Psalmii 121:1).

Spiritul Psalmului 114 este redat de Isus când potolește furtuna de pe mare și când proclamă faptul că biserica nu are de ce să se teamă, pentru că El a biruit lumea (Matei 8:23-27; Ioan 16:33). Faptele mărețe ale lui Dumnezeu pentru poporul Său ar trebui să inspire întregul pământ să se cutremure în prezența Lui (Psalmii 114:7). „Cutremurarea” ar trebui înțeleasă ca o formă de recunoaștere și de închinare, nu ca un motiv de groază (96:9; 99:1). Cu Dumnezeu de partea lor, credincioșii nu au de ce să se teamă.

Care sunt pericolele spirituale cu care ne confruntăm ca oameni credincioși? Cum putem învăţa să ne încredem în Domnul și în faptul că El ne poate ajuta să nu cedăm în faţa acestor pericole la fel de reale pentru noi astăzi ca pentru psalmist?

7. Citește Psalmii 3:4; 14:7; 20:1-3; 27:5; 36:8; 61:4; 68:5,35. De unde vine ajutorul, în aceste texte?

Motivul refugiului spiritual și fizic și al ajutorului apare în mod special în contextul sanctuarului. Sanctuarul este un loc de unde vin ajutor, siguranță și salvare. Sanctuarul le oferă adăpost celor tulburați. Dumnezeu apără orfanii și văduvele și dă putere poporului Său, din sanctuarul Său. Când „din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, […] strălucește Dumnezeu” (Psalmii 50:2), sunt rostite judecățile drepte ale lui Dumnezeu și își face apariția binecuvântarea Lui (84:4; 128:5; 134:3).

Adăpostul oferit de sanctuar depășește siguranța oricărui alt loc din lume, pentru că în sanctuar Dumnezeu locuiește personal. Prezența lui Dumnezeu este cea care oferă siguranță, nu doar trăinicia clădirii templului. Tot la fel, fiind muntele pe care locuiește Domnul, muntele Sion depășește toți ceilalți munți, deși în realitate nu este decât un modest deal (Psalmii 68:15,16; Isaia 2:2).

8. „Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15,16). Care sunt asemănările dintre aceste texte și ce spune psalmistul despre sanctuar?

Sfințenia sanctuarului lui Dumnezeu îl determină pe psalmist să recunoască faptul că toți oamenii sunt păcătoși și că nu merită deloc favoarea lui Dumnezeu. Autorul susține mai departe că salvarea se bazează numai pe credincioșia și harul lui Dumnezeu (Psalmii 143:2,9-12). Nimic din noi nu reprezintă vreun merit înaintea lui Dumnezeu. Numai când au o relație corectă cu Dumnezeu, prin pocăință și acceptarea harului și a iertării Lui, oamenii pot cere asigurarea izbăvirii Lui. Slujbele din sanctuar reprezentau salvarea găsită în Isus.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi și profeţi, capitolul 18, „Noaptea luptei”.

Ce putem învăța din experiența lui Iacov despre puterea rugăciunii insistente și a încrederii fără rezerve în Dumnezeu?

Psalmii ne întăresc credința în Dumnezeu, care este Adăpostul de nădejde al celor care își încredințează viața în mâinile Lui puternice. „Dumnezeu va face lucruri mari pentru aceia care se încred în El. Cauza din care poporul Lui nu are o putere mai mare este faptul că se încrede prea mult în propria înțelepciune și nu-I dă prilej Domnului să-Și manifeste puterea în favoarea lui. Dumnezeu îi va ajuta în orice nevoie pe copiii Săi credincioși, dacă aceștia își vor pune pe deplin încrederea în El și-L vor asculta cu credincioșie” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 493). Cu toate acestea, unii psalmi pot crea dificultăți serioase atunci când făgăduințele lor nu se potrivesc cu situația noastră din prezent. În astfel de situații, trebuie să învățăm să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu, manifestată cel mai bine la Golgota. De asemenea, uneori psalmii pot fi folosiți pentru a hrăni speranțe false. Răspunsul lui Isus când Satana a folosit greșit versetele 11 și 12 din Psalmul 91 arată că încrederea în Dumnezeu nu ar trebui confundată cu ispitirea lui Dumnezeu (Matei 4:5-7) sau cu încumetarea de a-I cere să facă ceva care este contrar voinței Sale.

Studiu zilnic

Biblia: Isaia 52 – 58;

1. Ce vor vedea toate marginile pământului?
2. Ce lucru va fi pentru Dumnezeu ca și cu apele lui Noe?
3. Ce lucru va fi un semn veșnic, nepieritor?
4. Unde locuiește Cel Preaînalt?

Ellen G. White: Divina vindecare, capitolul „Rugăciunea pentru cei bolnavi”.

5. Ce rele trebuie îndreptate înainte de a fi prezentate nevoile celor bolnavi înaintea Domnului?