Închinarea în Psalmi

Cuvântul ebraic tradus cu „psalm” provine dintr-o rădăcină care înseamnă „a cânta cu vocea şi cu acompaniament muzical”. Psalmii erau nişte cântece specifice închinării israeliţilor. Textul s-a păstrat până în zilele noastre, dar nu şi melodia. Ar fi extraordinar de frumos să putem asculta aceşti psalmi, cântaţi în limba în care au fost scrişi şi cu acompani­amentul instrumentelor de pe vremea aceea!

Textul Psalmilor lui David este profund şi bogat, acoperind o mare va­rietate de subiecte și emoții, de la istoria lui Israel și până la durerile cele mai intime ale compozitorului. În acest sens, el ni se adresează şi nouă, pe de o parte, pentru că biserica noastră îşi trage rădăcinile din istoria şi experienţa lui Israel şi, pe de altă parte, pentru că ne regăsim personal în experienţele descrise. Totodată, este esenţial să primim în sufletul nostru speranţa exprimată în psalmi.

Săptămâna aceasta, vom studia despre Psalmi şi câteva teme ale lor şi îi vom analiza prin prisma relaţiei lor cu tema închinării.

Psalmii de laudă arată cine este Dumnezeu şi de ce este El vrednic de închinare. Ei proclamă măreţia Sa şi îi îndeamnă pe închinători să vină înaintea Sa ca să-L onoreze cu adorare şi bucurie.

1. Ce au în comun urmatoarele pasaje din Psalmi? Ps. 90,1.2; 95,1-6; 100,1-5

2. Psalmul 19 este o altă cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu, Crea­torul nostru. Care este mesajul lui principal şi de ce este important pentru noi, într-o vreme în care mulţi susţin că am apărut la întâmplare, datorită forţelor naturale necontrolate?

3. Observăm că psalmistul trece brusc de la tema slavei lui Dumnezeu, pe care o descoperă cerurile, la tema Cuvântului Său revelat. Trecerea aceasta bruscă este intenţionată. Ce adevăr subliniază psalmistul? Vezi şi Ioan 1,1-3; Col. 1,16.17; Evr. 1,1-3

Acelaşi Dumnezeu care a adus la existenţă lumea prin Cuvântul Său, a dat totodată Legea morală, legi ale sănătăţii şi legi sociale care guvernează familia omenească. Scripturile Vechiului Testament arată că Dumnezeu este Creatorul lumii şi Dătătorul Legii scrise. Scriitorii Noului Testament consideră că Isus Hristos este Creatorul şi Dătătorul Legii, Cuvântul făcut trup, care a locuit în mijlocul făpturilor create de El pentru a-L descoperi pe Tatăl şi pentru a muri în locul lor. De aceea, numai El este vrednic de adorare şi de închinare.

Prin urmare, descoperim în Psalmi unul dintre principiile fundamen­tale ale închinării, comun cu cel din mesajul primului înger (Apoc. 14,7). Noi ne închinăm Domnului, pentru că El este Creatorul nostru. În legătură directă cu calitatea Sa de Creator, se află calitatea Sa de Răscumpărător (Apoc. 14,6). Iată două motive importante pentru care merită închinarea noastră!

Cum poţi să Îl cunoşti mai bine pe Domnul prin lucrurile create de El?

Mulţi psalmi au fost scrişi în mod special pentru închinarea publică, însă mulţi alţii sunt rugăciuni legate de un necaz sau de o suferinţă personală. Aceste plângeri conţin, de regulă, o prezentare a problemei, cererea suferindului după ajutor şi confirmarea sau motivele încrederii autorului în Dumnezeu.

În Psalmul 73, autorul este supărat, pentru că cei răi o duc bine şi trăiesc liniştiţi, în vreme ce el suferă din cauza nedreptăţii.

4. Citeşte plângerea psalmistului din Psalmul 73. Ce anume a determinat schimbarea atitudinii lui faţă de această problemă? Ce mesaj putem să luăm pentru noi, ca adventişti de ziua a şaptea, care cunoaştem lucra­ rea Îndeplinită de Hristos În Sanctuar şi adevărurile legate de Planul de Mântuire? Vezi şi Daniel 7,9.10.13.14.25.26

În Psalmi, ca în toată Biblia de altfel, judecata este un cuvânt cu dublu sens, referindu-se atât la pedeapsa care se abate asupra celor răi, cât şi la apărarea celor oprimaţi şi umili (Ps. 7,9.10; 9,7-12; 75,2; 94,1-3.20-22; 98,9). In Psalmul 68,24, cei răi sunt înfăţişaţi cum privesc intrarea Domnului în Sanctuar, într-o procesiune grandioasă. Tronul lui Dumnezeu, care reprezintă dreptatea şi mila, este simbolizat în Sanctuarul pământesc prin chivotul legământului din Sfânta Sfintelor. Astfel, Sanctuarul, locul de închinare, devine un loc de refugiu pentru cei îndureraţi.

Regăsim şi aici tema judecăţii din mesajul primului înger: „El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit cea­sul judecăţii Lui … !»” (Apoc.14,7). Unul dintre motivele pentru care Domnul este vrednic să primească închinarea noastră este faptul că El va face judecată, o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, cu totul diferită de cea supusă greşelii şi nedesăvârşită din tribunalele omeneşti. De la moartea lui Abel, al cărui sânge a strigat din pământ la Dumnezeu (Gen. 4,10), până astăzi şi până în ultima zi a istoriei omenirii căzute, crimele, nedrep­tatea şi incorectitudinea din lumea aceasta au cerut, cer şi vor cere să se facă dreptate. Vestea bună este aceea că, la momentul potrivit, Dumnezeu va face dreptate, chiar dacă acum ne este greu să credem lucrul acesta (vezi 1 Cor. 4,5).

Ai fost vreodată martorul unei nedreptăţi? Dar victimă? Cum poţi învăţa să ai încredere în Dumnezeu, să te încrezi în făgăduinţa că El va face dreptate?

După cum am văzut ieri şi după cum ştim prea bine, lumea este plină de nedreptate şi de abuzuri. O parte relativ mică din populaţia globului trăieşte în belşug, în timp ce marea majoritate se luptă să supravieţuiască. Prăpastia dintre bogati si săraci creste necontenit, iar ceea ce e mai grav este faptul că unii se im’bogăţesc prin exploatarea celor săraci. În Biblie, Domnul a avertizat împotriva exploatării şi a nedreptăţirii altora. Cei care se fac vinovaţi de oprimare, care nu-şi regretă faptele şi nu renunţă la ele, vor da socoteală în ziua judecăţii.

5. Ce completare aduce Psalmul 49 la tema abordată ieri? Care este me­sajul lui? Ce referire face la Evanghelie? Despre ce speranţă vorbeşte în final?

Ne este atât de la îndemână să ne lăsăm absorbiţi de lumea aceasta, mai ales când posedăm foarte multe lucruri şi suntem bogaţi! Dar, după cum afirmă psalmistul şi după cum ştim cu toţii, lucrurile din lumea aceas­ta sunt efemere, trecătoare, pieritoare. Peste noapte, tot ce te-ai străduit să obţii, tot ce este important pentru tine, toate lucrurile pentru care ai muncit îţi pot fi luate, le poţi pierde sau pot fi distruse. Trăim cu toţii pe marginea unei prăpăstii. Din fericire, după cum arată acest psalm şi după cum confirmă întreaga Biblie, viaţa aceasta nu este totul.

6. Care este mesajul din versetele 7-9? Ce ni se spune despre răscumpărare?

Ti se întâmplă să fii invidios pe cei care au mai mult decât tine? De ce este’ important să Îi predai Domnului aceste simţăminte? Cum îţi afectează ele viaţa spirituală, relaţia cu Dumnezeu, credinţa în general? Cum te ajută concentrarea atenţiei asupra jertfei Domnului Hristos şi asupra mântuirii să scapi de tirania invidiei?

7. Ce simboluri folosește scriitorul în Ps. 141.2? La ce ne trimite el cu gândul?

Toate serviciile din Sanctuarul Vechiului Testament aveau în centru conceptul de jertfă. Deşi vrăjmaşul sufletelor l-a pervertit mult, până acolo încât oamenii au ajuns să-şi sacrifice copiii pentru a-i îmbuna pe zeii mânioşi, sistemul de jertfe avea menirea de a arăta spre moartea Domnului Isus în locul omenirii. El trebuia să arate că faptele noastre nu ne pot mântui, că preţul păcatului este viaţa unei victime nevinovate, că Domnul are un plan pentru iertarea, curăţirea şi acceptarea păcătoşilor prin harul Său.

De aceea, nu este de mirare că mulţi psalmi, atât de întrebuinţaţi de evrei în închinare, apelează la simboluri şi ilustraţii din serviciile Sanctua­rului. Vezi Ps. 30,2; 43,4; 51,19; 54,6; 118,27; 134,2; 141,2.

Meditează la serviciile îndeplinite în Sanctuar: aducerea animalelor ca jertfă, slujirea preoţilor, obiectele din curte, din Sfânta şi din Sfânta Sfintelor. Ce adevăruri sacre despre lucrarea Domnului Isus pentru noi ilustrează acest sistem pământesc şi trecător? De ce sunt ele importante pentru închinarea noastră?

8. Cum face Pavel legătura Între Psalmul 40.8 şi sistemul de jertfe? Ps. 40.6-8; Evrei 10.1-13.

Ideea este aceea că noi primim mântuirea prin Hristos, şi nu prin moar­ tea animalelor. Adevărata iertare de păcat este oferită numai prin Hristos. Sistemul pământesc nu a fost decât un precursor al lucrării Sale în favoarea omenirii. Pavel le spunea ascultătorilor lui (în marea lor majoritate, evrei care credeau în Isus) să îşi abată privirea de la sistemul pământesc şi să îşi îndrepte atenţia şi închinarea spre Mântuitorul. Cu alte cuvinte, Sanctuarul de pe pământ arăta spre Hristos, iar ei trebuiau să lase în urmă simbolurile care arătau spre realitatea lucrării îndeplinite de Domnul Isus pentru ei în Sanctuarul ceresc, după ce S-a dat ca jertfă de ispăşire.

Cum ne putem feri să transformăm închinarea şi obiectele legate de închinare într-un scop în sine? Ce putem face pentru ca toate aspectele închinării noastre să arate spre Mântuitorul şi spre lucrarea Sa pentru noi?

Psalmii 78,105 şi 106 sunt nişte imnuri deosebit de frumoase, care tre­buiau intonate sau recitate pentru a le reaminti israeliţilor cum i-a condus Dumnezeu în trecut.

9. De ce dorea Dumnezeu ca israeliții să-și aducă aminte de istoria lor? Ps. 78,1-8; Deut. 6,6-9; 1 Cor. 10,11. Cum putem aplica acest principiu la experienţa noastră, a celor de azi?

Una dintre metodele prin care Dumnezeu ni Se descoperă este istoria.Fiecare generaţie trebuie să caute să-L cunoască, pornind de la istoria sa. Din acest motiv, nu numai muzica, ci şi vestirea Cuvântului lui Dumnezeu în timpul închinării sunt esenţiale pentru generaţiile vechi şi noi, pentru a le întipări în minte modul în care le-a condus Dumnezeu până în acel moment. Psalmul 78 este o avertizare, pentru ca istoria să nu se mai repete și, în același timp, este o plăcută rememorare a purtării pline de îndurare a lui Dumzezeu cu poporul Lui încăpăţânat. În versetul 4 este rostit un angajament: „Nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oa­meni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut”. Psalmul 105,2 ne îndeamnă să cântăm în cinstea Lui şi să vorbim despre toate minunile Lui.

Cel mai lung psalm, Psalmul 119, conţine refrenul: „Învaţă-mă orân­duirile Tale!” În felul acesta, se subliniază importanţa Scripturii, ca teme­lie a vieţii evlavioase şi neprihănite. Pavel se referă la această idee atunci când îi spune tânărului predicator Timotei următoarele cuvinte: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Tim. 3,16).

Pavel îl însărcinează pe Timotei să predice Cuvântul (2 Tim. 4,2). Dacă neglijăm să vestim Cuvântul în timpul închinării, atunci Evanghelia nu mai are aceeaşi putere de a ajunge la inima oamenilor, de a le schimba viaţa şi de a înfrumuseţa experienţa închinării credincioşilor.

De câte ori a intervenit Domnul în mod minunat în viaţa ta? Cât de repede ai uitat experiența si te-ai lăsat copleșit de frică si de necredință în fața unei crize? Cum putem învăţa să păstrăm vii în memorie experienţele nostre cu Dumnezeu? De ce este lucrul acesta important?

Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul „Creaţiunea”; Educaţie, capitolul „Poezii şi cântece”; Mărturii, voI. 8, capitolul „Uitarea”.

„Cartea Psalmilor îndeplineste un rol unic în Biblie … repre­ zintă în Scriptură inima religiei lui Israel. În această carte de rugăciuni, poporul legământului găsea scara către cer. Aceasta cobora până în adân­curile suferinţei şi agoniei omeneşti şi urca până la bucuriile cele mai înalte ale comuniunii cu Dumnezeu. Plângerile şi strigătele de disperare se transformă în imnuri de mulţumire şi de laudă. [ … ] Această relaţie vie între om şi Dumnezeu constituie, probabil, motivul mai adânc pentru care Cartea Psalmilor a fost preţuită ca o comoară scumpă a Bibliei ebraice de către căutătorii după Dumnezeu din toate secolele.” Mai mult, Psalmii conţin „descoperirile inimii lui Dumnezeu. [ … ] Ei ne ilustrează modul în care Dumnezeu doreşte să răspundem prin credinţă descoperirilor făcute cu privire la caracterul Său şi la faptele Sale prezentate în cărţile lui Moise.” – Hans K. LaRondelle, Deliverance in the Psalms, (Berrien Springs, Mich.; First Impressions, 1983), pag. 3, 4

Întrebări pentru discuţie

1. Suntem îndemnați să avem încredere că judecata finală a lui Dumnezeu va fi dreaptă. Înseamnă aceasta că nu trebuie să facem demersuri pen­tru a se face dreptate şi judecată acum? Care este atitudinea echilibrată între căutarea dreptăţii acum şi aşteptarea judecăţii finale?

2. La finalul secţiunii de miercuri, există o întrebare despre închinare şi despre formele de închinare din biserica noastră. Cum e posibil ca muzica, predicarea, ceremoniile etc. să devină un scop în sine, în loc să fie mijlocul prin care să ajungem la Domnul? Se întâmplă deseori să confundăm simbolurile cu realitatea pe care o reprezintă. Cum ne putem feri de acest pericol?

3. Ce aspecte ale serviciilor noastre de închinare ar putea fi îmbunătăţite pentru ca numai Hristos să fie înălţat prin ele?

4. Care sunt psalmii tăi preferaţi? De ce anume îţi plac şi ce îţi spun ei despre Domnul?

5. Cântaţi împreună un imn inspirat dintr-un psalm.