Lupta din răsputeri

Un bărbat şi o femeie participau la o discuţie. Fiecare avusese un copil care fusese omorât. Fiul femeii fusese ucis cu 20 de ani în urmă, iar mânia şi înverşunarea ei erau la fel de puternice ca în prima clipă. Cu bărbatul, lucrurile stăteau altfel. Fiica lui fusese ucisă de terorişti în urmă cu câţiva ani. El vorbea despre iertare faţă de criminali şi despre modul în care Dumnezeu îi transformase rana. Chiar dacă durerea fusese teribilă, acest om devenise o ilustrare a modului în care Dumnezeu poate aduce vindecare în cele mai întunecate momente din viaţa noastră.

Cum pot doi oameni să reacţioneze aşa de diferit? Cum are loc schimbarea spirituală în viaţa creştinului, care să-l facă să se maturizeze prin flăcările încercărilor, nu să ajungă zdrobit de ele?

De înţeles: Ce rol joacă puterea voinţei în lupta cu sinele şi cu păcatul? Cum putem evita greşeala de a lăsa simţămintele să ne influenţeze deciziile? De ce trebuie să perseverăm, să nu renunţăm atunci când trecem prin creuzetul încercării?

Te-ai rugat vreodată: „Te rog, Doamne, fă-mă un om bun!”, dar să urmeze aparent puţine schimbări? Cum e posibil să ne rugăm ca marea putere transformatoare a lui Dumnezeu să lucreze în noi, dar viaţa noastră să pară că rămâne la fel? Ştim că Dumnezeu are nelimitate resurse supranaturale pe care ni le oferă cu atâta ardoare şi generozitate. Noi vrem cu adevărat să beneficiem de ele, dar viaţa noastră nu pare totuşi să se schimbe pe măsura celor oferite de Dumnezeu.

De ce? Unul dintre motive este supărător de simplu: în timp ce Duhul are o putere nelimitată de a ne transforma, este posibil ca, prin alegerile noastre, să limităm ce poate face Dumnezeu.

1. Citeşte Ioan 16:5-15. Isus Îl numeşte pe Duhul Sfânt „Duhul adevărului” (v. 13). Ce înseamnă că face Duhul Sfânt pentru noi?

În timp ce ne poate dezvălui adevărul despre păcătoşenia noastră, Duhul Sfânt nu ne poate constrânge să ne pocăim. De asemenea, El ne poate arăta cel mai mare adevăr despre Dumnezeu, dar nu ne poate forţa să-l credem sau să ascultăm de el. Dacă Dumnezeu ne-ar constrânge chiar şi în cea mai mică măsură, ne-am pierde voinţa liberă, iar Satana L-ar acuza pe Dumnezeu că ne manipulează mintea şi inima, putând astfel să-L acuze că trişează în marea luptă. Când marea luptă a izbucnit în cer, Tatăl nostru nu l-a obligat pe Satana sau pe vreunul dintre îngeri să creadă că El este bun şi drept şi nici nu i-a forţat pe îngeri să se pocăias- că. Iar în Grădina Edenului, când din nou au fost atât de multe lucruri în joc, Dumnezeu a prezentat foarte clar adevărul despre pomul din mijlocul grădinii, dar nu i-a împiedicat pe Eva şi pe Adam să-şi exercite liberul-arbitru şi să păcătuiască. Şi în cazul nostru, Dumnezeu va face la fel astăzi. Aşadar, Duhul prezintă adevărul despre Dumnezeu şi despre păcat şi apoi spune: „Ţinând seama de ceea ce ţi-am arătat, ce-o să faci acum?”.

La fel stau lucrurile şi când suntem în cuptorul încercării. Uneori ne aflăm în acest creuzet fierbinte tocmai pentru că nu am ascultat sau nu ne-am pocăit de păcatele noastre. Ca Tatăl nostru să acţioneze în astfel de cazuri, noi trebuie să alegem conştient să deschidem uşile pocăinţei şi ale ascultării, pentru ca puterea lui Dumnezeu să intre şi să ne transforme.

Cu privire la ce te-a convins recent „Duhul adevărului”? Cât de mult asculţi de vocea Lui? Şi ce alegeri faci în virtutea voinţei tale libere?

Care este cea mai mare realizare a ta? Cel mai probabil, aceasta nu s-a produs doar pentru că te-ai dat jos din pat dimineaţa. Dacă vrem să obţinem ceva valoros în această viaţă, este nevoie de timp şi de efort. Ucenicia noastră cu Hristos nu diferă.

2. Citeşte Coloseni 1:28,29. Deşi afirmă că Dumnezeu lucrează în el, cum ne transmite Pavel că este implicat şi efortul uman? Vezi şi Deuteronomul 4:4; Luca 13:24; 1 Corinteni 9:25; Evrei 12:4.

Coloseni 1:29 exprimă un aspect foarte interesant privind modul în care Pavel vede relaţia lui cu Dumnezeu în această lucrare. Pavel spune că se luptă – dar cu puterea lui Dumnezeu.

Termenul tradus prin „lucrez” înseamnă „a trudi”, „a lucra până la epuizare”. Acest cuvânt era utilizat în special cu referire la sportivi atunci când se antrenau. Următorul termen, „mă lupt”, poate însemna în unele limbi „a se chinui”, „a depune eforturi din răsputeri”. Aşadar este zugrăvită prin cuvinte imaginea unui atlet care se străduieşte din răsputeri să câştige. Dar Pavel adaugă apoi o nuanţă conceptului de luptă, deoarece el, da, luptă, dar nu cu tot ce are el însuşi, ci cu tot ce Dumnezeu îi dă. Rămânem deci cu o concluzie simplă în ce priveşte lucrarea lui Pavel – a fost o lucrare realizată cu un mare efort personal şi cu disciplină, dar îndeplinită cu puterea lui Dumnezeu. Această relaţie operează exact în acelaşi fel şi când urmărim să dezvoltăm caracterul lui Hristos în noi.

Este important să nu uităm acest lucru, deoarece trăim într-o lume în care vrem mai mult şi tot mai mult, dar cu puţin şi tot mai puţin efort. Ideea aceasta s-a strecurat şi în creştinism. Unii evanghelişti creştini promit că, dacă doar crezi, Duhul Sfânt va veni asupra ta cu o putere supranaturală şi va face minuni mari. Dar acesta poate fi un adevăr periculos spus pe jumătate, pentru că îi poate duce pe oameni la concluzia că doar trebuie să aştepte să vină puterea lui Dumnezeu peste ei în timp ce rămân aşezaţi liniştiţi pe locurile lor.

Tu ai avut parte de genul de luptă despre care vorbeşte Pavel? Ce lucruri ţi-a pus Dumnezeu pe inimă cu care te lupţi? Cum poţi învăţa să te predai voinţei Sale?

Unii dintre cei mai mari duşmani ai voinţei noastre sunt simţămintele noastre. Trăim într-o cultură din ce în ce mai mult bombardată cu muzică şi imagini care fac apel direct la simţuri, care, fără să ne dăm seama, dau naştere la emoţii, sentimente, pofte. Deseori ne zicem în sinea noastră: „Ce am poftă să mănânc în seara asta?”, „Ce am chef să fac astăzi?”, „Simt că trebuie să cumpăr acest articol.” Simţămintele au ajuns deci să fie într-o mare măsură implicate în luarea deciziilor. Sentimentele nu sunt neapărat rele, dar ce simt faţă de un lucru ar putea să aibă prea puţin de-a face cu ce este corect sau cel mai bine de făcut. De fapt, simţămintele noastre ne pot minţi („Inima este nespus de înşelătoare” ) şi pot crea o falsă imagine despre realitate, determinându-ne să facem alegeri greşite, pregătindu-ne pentru un cuptor încins făurit de noi înşine.

3. Ce exemple poţi găsi în Biblie de oameni care au făcut alegeri greşite bazate pe simţăminte, nu pe Cuvântul lui Dumnezeu? Care au fost consecinţele? Vezi, de exemplu, Geneza 3:6; 2 Samuel 11:2-4; Galateni 2:11,12.

4. Citeşte 1 Petru 1:13. Ce îl preocupă pe Petru şi ce vrea el de fapt ca cititorii lui să facă?

Petru înţelege că mintea este cârma corpului, pe care noi o controlăm. Renunţă la controlul asupra minţii şi vei fi controlat de tot felul de sentimente care vor apărea la un moment dat.

Imaginează-ţi că mergi pe o cărare strâmtă spre casa Păstorului. Pe drum dai de multe alte cărări în diferite direcţii. Unele dintre ele duc în locuri în care nu ai vrea să ajungi. Altele par tentante, fac apel la simţămintele, emoţiile şi dorinţele tale. Dacă totuşi apuci pe una dintre aceste căi, ieşi de pe drumul drept şi mergi pe o cale ce ar putea fi extrem de greu de părăsit.

Cu ce decizii importante te confrunţi? Întreabă-te sincer: „Cum ştiu dacă îmi bazez alegerile pe sentimente, emoţii, dorinţe, şi nu pe principiile din Cuvântul lui Dumnezeu?”

„Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapă- dă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29).

5. Meditează la cuvintele lui Isus din Matei 5:29. Le consideri radicale? Dacă da, de ce?

Este necesară o măsură radicală nu pentru că Dumnezeu a făcut ca viaţa creştină să fie grea, ci pentru că noi şi cultura noastră ne-am îndepărtat foarte mult de planurile Lui pentru noi. De multe ori oamenii se trezesc întrebându-se: „Cum am putut să mă îndepărtez atât de mult de Dumnezeu?” Răspunsul este mereu acelaşi: puţin câte puţin.

Citeşte Matei 5:29,30. Isus face aceste afirmaţii în contextul păcatului sexual. Dar principiile de bază se aplică şi în cazul altor păcate. De fapt, principiile se pot aplica la creşterea noastră în Hristos în general.

6. Ce aspect esenţial evidenţiază Isus în cuvintele Sale din Matei 5:29,30? Chiar suntem chemaţi să ne mutilăm la propriu?

Isus nu ne cheamă să ne facem rău propriului corp – absolut deloc. Ci ne cheamă să ne ţinem mintea sub control şi, prin urmare, propriul corp, indiferent de costuri. Să observăm că versetele nu spun că noi ar trebui să ne rugăm şi că Dumnezeu va îndepărta instantaneu tendinţele păcătoase din viaţa noastră. Uneori, în harul Lui, Dumnezeu poate să facă lucrul acesta pentru noi, dar, de cele mai multe ori, ne cheamă să ne luăm un angajament radical de a renunţa la ceva sau de a începe să facem ceva ce nu avem chef deloc să facem. Ce încercare de foc poate fi aceasta! Cu cât mai des facem alegeri corecte, cu atât mai puternici vom deveni şi cu atât mai slabă va fi puterea ispitei în viaţa noastră.

Uneori, Dumnezeu foloseşte cuptorul încercării pentru a ne atrage atenţia atunci când sunt prea multe lucruri în jurul nostru care ne distrag. În creuzetul Său ne dăm seama cât ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Creuzetul încins poate fi apelul lui Dumnezeu de a lua decizia radicală să revenim la planul Lui pentru noi.

7. Citeşte Geneza 32. Ce ne spune acest episod despre perseverenţă, chiar şi atunci când suntem descurajaţi? Înainte de a răspunde, ţine cont de contextul în care se afla Iacov.

Putem şti ce e bine şi ne putem exercita voinţa de a face binele, dar, când suntem sub presiune, poate fi foarte greu să ne ţinem de Dumnezeu şi făgăduinţele Sale. De ce se întâmplă aşa? Pentru că suntem slabi şi temători. Prin urmare, una dintre virtuţile importante ale creştinului este perseverenţa, capacitatea de a merge mai departe în ciuda dorinţei de a renunţa.

Unul dintre cele mai bune exemple de perseverenţă din Biblie este Iacov. Cu mulţi ani înainte, Iacov îl înşelase pe fratele lui şi pe tatăl lui, ca să-i dea dreptul de întâi născut (Geneza 27). De atunci a fost tot timpul pe fugă, de teama dorinţei lui Esau de a-l ucide. Deşi primise minunate promisiuni de îndrumare şi binecuvântare din partea lui Dumnezeu în visul cu scara ajungând până la cer (Geneza 28), Iacov era încă speriat. El voia cu disperare asigurarea de la Dumnezeu că fusese acceptat şi că promisiunile făcute lui cu mulţi ani înainte erau încă valabile. În timp ce lupta cu cineva care era de fapt Isus, Iacov s-a trezit cu şoldul dislocat. Din acel moment, lupta nu ar mai fi fost posibilă pentru el, fiindcă durerea era insuportabilă. Trebuie să fi avut loc o trecere subtilă de la luptă la agăţare de adversar. Iacov s-a agăţat de Isus în plină durere insuportabilă până ce a primit asigurarea binecuvântării Sale. În final, Isus i-a spus: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile” (Geneza 32:26).

Binecuvântarea a venit pentru Iacov deoarece a rezistat în ciuda durerii. La fel este şi cu noi. Dumnezeu poate să ne disloce şi nouă „coapsa” şi apoi să ne cheme să ne agăţăm de El în durerea noastră. De fapt, Dumnezeu a lăsat cicatricile dureroase să se manifeste – Iacov încă şchiopăta când l-a întâlnit pe fratele lui. Judecând după aparenţe, acest lucru constituia o slăbiciune, dar la Iacov era un semn al puterii.

Care sunt acele alegeri pe care le poţi face (prietenii, stil de viaţă, lectură, obiceiuri, viaţă spirituală) ca să rămâi ferm lângă Domnul în mijlocul descurajării şi al ispitei?

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolul 18; Calea către Hristos, capitolul 5

„Prin căderea în păcat, această voinţă, care constituie un factor atât de important în caracterul omului, a fost cedată sub controlul lui Satana şi de atunci el lucrează în om şi voinţa, şi înfăptuirea după buna lui plăcere, dar spre totala ruină şi nenorocire a omului” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 515).

„Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, omul trebuie să-şi conştientizeze propria slăbiciune şi lipsă […] Trebuie trezit să facă eforturi şi rugăciuni fierbinţi şi perseverente. Trebuie să se descotorosească de deprinderile şi obiceiurile rele, deoarece biruinţa poate fi câştigată numai printr-un efort hotărât de a corecta aceste greşeli şi de a se conforma principiilor corecte. Mulţi nu ajung niciodată în poziţia pe care ar putea s-o ocupe, deoarece aşteaptă ca Dumnezeu să facă în locul lor lucrul pe care El le-a dat puterea să-l facă singuri. Toţi aceia care sunt capabili să fie de folos trebuie formaţi prin cea mai severă disciplină morală şi intelectuală, iar Dumnezeu îi va sprijini, unind puterea divină cu eforturile umane” (Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 248).

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Iosua 5 – 11;
1. Ce fel de cereale au mâncat israeliţii a doua zi de Paşte?
2. În ce loc a ascuns Acan lucrurile furate?
3. Unde scrie în Biblie despre o grindină ucigătoare în război?
4. Ce cetate de pe deal a ars Iosua?

Evanghelizare, Secţiunea 20, subcapitolul „Ocazia timpului prezent”
5. Spre ce au îndreptată atenţia conducătorii şi oamenii de stat?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!