Se poate vedea invizibilul

Definiţia credinţei din cartea Evrei constituie întotdeauna o provocare. „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Cum putem fi siguri de ceva ce nu vedem? Totuşi este exact ce ilustrează Moise în textul nostru de memorat: „A rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27).

Şi mai greu de-atât este să conştientizăm că suntem chemaţi să-L vedem pe „Cel ce este nevăzut” nu doar când vremurile sunt bune, ci mai ales când totul merge rău. Din acest motiv avem nevoie de credinţă, de o credinţă ca a Domnului Hristos, care trebuie să fie modelată de adevărul despre Dumnezeu şi despre Împărăţia Sa. Adevărul despre bunătatea Tatălui nostru, adevărul despre puterea în numele lui Isus, despre puterea învierii şi despre mila lui Dumnezeu constituie adevăruri esenţiale care ne vor ajuta să rămânem tari când suntem în creuzetul încercării şi am putea fi ispitiţi să ne îndoim de orice.

De înţeles: Ce adevăruri despre Dumnezeu ne pot susţine chiar şi în cele mai grele împrejurări, cum ar fi cele de război?

„Dacă m-ar iubi cu adevărat, Dumnezeu cu siguranţă ar ________ pentru mine!” De câte ori nu s-a ivit în mintea noastră acest gând! Ne uităm la situaţiile în care ne aflăm şi apoi ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar ne iubeşte, pentru că, dacă ne-ar iubi cu adevărat, lucrurile ar sta altfel – zicem noi.

Deseori ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu în principal din două motive. În primul rând, când ne dorim cu ardoare ceva ce credem că este bun, gândul că Dumnezeu ar putea dori altceva pentru noi poate părea ridicol. În al doilea rând, ne-am putea îndoi de bunătatea Lui pentru că experienţa noastră se ciocneşte de convingerile noastre. Dacă ceva arată bine sau sună bine sau are gust bun sau ne face să ne simţim bine, atunci trebuie să fie bun – în opinia noastră. Aşa că ne înfuriem pe Dumnezeu când nu putem obţine respectivul lucru.

Aici intră în joc credinţa. Credinţa intră în acţiune exact în acele momente când suntem tentaţi să ne îndoim de Dumnezeu şi bunătatea Sa.

1. Romani 8:28-39 este un pasaj valoros care descrie bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi. Ce anume din aceste versete te ajută să-ţi păzeşti mintea de îndoielile privind bunătatea lui Dumnezeu?

Romani 8:32 exprimă un raţionament important şi extrem de util care ne fereşte de pericolul de a ajunge copleşiţi de împrejurări. „Dacă Dumnezeu nu a ezitat să pună totul în joc pentru noi, luând natura noastră şi expunându-Se la ce era mai rău când L-a trimis pe Fiul, mai este ceva ce nu ar face bucuros şi de bunăvoie pentru noi?” (Romani 8:32, Message ). Cum am putea să credem că Dumnezeu L-ar trimite pe Isus să moară pentru noi ca apoi să devină rău şi zgârcit?

Aceasta înseamnă că adevărul despre generozitatea lui Dumnezeu faţă de noi, manifestată în moartea lui Hristos, trebuie să aibă un impact mai puternic asupra gândirii noastre decât toate îndoielile pe care focul încercărilor le-ar putea naşte în noi.

Cum e posibil ca un adevăr (cel despre bunătatea lui Dumnezeu) să aibă un efect mai puternic asupra ta decât îndoielile tale? Meditează la adevărul că Dumnezeu L-a dat pe Isus să moară în locul nostru şi această incredibilă generozitate continuă să se manifeste faţă de tine astăzi în mii de forme. Ce impact are asupra credinţei tale?

„Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14:14).

Isus nu mai avea mult de stat cu ucenicii. Acela care fusese sprijinul şi încurajarea lor urma să meargă la cer, iar ei începeau să se simtă neputincioşi şi derutaţi. Dar, deşi nu aveau să-L mai poată vedea fizic, Isus le-a făcut o promisiune extraordinară.

Citeşte Ioan 14:1-14. Potrivit versetelor 13 şi 14, Isus promite să facă pentru noi „orice” vom cere în numele Lui. În virtutea acestui lucru, noi adăugăm aproape întotdeauna la sfârşitul rugăciunii şi expresia: „În numele lui Isus, amin!”

2. Ce înseamnă rostirea acestei formule? Ce vrea să spună Isus când ne încurajează să ne rugăm aşa? Ce elemente din Ioan 14:1-14 ne ajută să înţelegem ce vrea să spună Isus?

Când cererea noastră este adresată în numele lui Isus, putem fi siguri că tot angrenajul cerului se pune în mişcare în favoarea noastră. Poate că nu vedem îngerii acţionând peste tot în jurul nostru, dar ei acţionează – trimişi de la tronul cerului, în numele lui Isus, ca să ne împlinească cererile.

Uneori, când ne rugăm în numele lui Isus, deschidem ochii şi aşteptăm ca totul să fie altfel în jurul nostru – dar totul pare la fel. Deşi se poate manifesta cu efecte dramatice, ca atunci când Isus a potolit furtuna, puterea lui Dumnezeu se poate manifesta şi domol, neobservat, ca atunci când puterea lui Dumnezeu L-a susţinut pe Isus în Ghetsimani. Dacă nu se întâmplă ceva cutremurător în mod subit, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu este la lucru pentru noi.

Reciteşte Ioan 14:1-14 şi imaginează-ţi că Isus îţi vorbeşte direct, faţă în faţă. Ce speranţă şi încurajare poţi extrage din aceste promisiuni? În acelaşi timp, întreabă-te: Ce lucruri din viaţa mea ar putea sta în calea împlinirii acestor făgăduinţe în dreptul meu? Ce schimbări trebuie să fac?

Învierea soluţionează problema neputinţei umane. Când ne gândim la viaţa, la moartea şi la învierea lui Isus, adesea ne gândim cum moartea Lui ne-a îndreptăţit din punct de vedere legal în raport cu Dumnezeu. Un lucru cât se poate de adevărat.

Dar învierea mai adaugă o dimensiune actului mântuirii. Învierea lui Isus este plină de însemnătate nu doar pentru că arată că într-o zi şi noi vom învia. În acelaşi timp, învierea L-a plasat pe Isus la dreapta Tatălui, într-o poziţie de putere şi autoritate. Această putere a învierii este aceeaşi putere pe care Isus o pune la dispoziţia noastră, astăzi.

3. În Efeseni 1:18-23, Pavel vorbeşte despre puterea lui Dumnezeu. Ce ne transmit aceste versete despre puterea învierii? Ce speranţă şi promisiuni găseşti aici care ţi se aplică personal?

Pavel se roagă ca efesenii să înţeleagă anumite lucruri ce pot fi înţelese corect doar cu ajutor divin, şi anume: (1) că există speranţă de transformare şi un viitor veşnic la care Isus ne-a chemat şi (2) să înţelegem puterea care s-a manifestat în favoarea noastră. Apoi, Pavel încearcă să descrie cât de uimitoare este această putere. Puterea care ne stă la dispoziţie astăzi este aceeaşi putere care L-a ridicat pe Isus nu doar din pământ la viaţă, ci la sediul puterii, la dreapta Tatălui.

Dar Pavel nu se opreşte aici. Învierea nu I-a dat lui Isus orice fel de putere, ci puterea de a conduce şi de a le oferi copiilor Săi orice lucru posibil de care ar putea avea nevoie – pentru totdeauna.

Întocmeşte o listă cu domeniile din viaţa ta în care ai nevoie de puterea lui Isus cel înviat. Apoi roagă-te ca această putere să acţioneze la modul real. În acelaşi timp, ce îmbunătăţiri poţi aduce, ce alegeri poţi face care să-i permită acestei puteri să opereze mai liber în viaţa ta?

La întrebarea ironică: „De ce să te rogi când poţi să te îngrijorezi?” adesea zâmbim, pentru că ştim că uneori ne îngrijorăm în loc să venim la Dumnezeu şi să-I predăm Lui îngrijorările noastre. Se spune că, atunci când viaţa noastră se încâlceşte prea tare, e bine să I-o predăm lui Dumnezeu şi să-L lăsăm să o descurce. Cât de mult Îşi doreşte Dumnezeu să facă acest lucru pentru noi! Totuşi, surprinzător, reuşim să ne agăţăm de problemele noastre până când suntem pe punctul de a ceda. Oare de ce aşteptăm să ajungem într-o stare de disperare şi abia apoi mergem la Domnul?

4. Citeşte 1 Petru 5:7. Petru citează ideea din Psalmii 55:22. Care este mesajul esenţial? Vezi şi Matei 6:25-33.

Versetul 7 din 1 Petru 5 este foarte simplu. Nu este niciun secret ascuns în el şi înseamnă exact ce scrie. A arunca înseamnă aici exact a arunca, adică a înlătura, a da la o parte, a te debarasa de ceea ce îţi provoacă durere şi îngrijorare. Dar, bineînţeles, poverile noastre nu sunt aruncate aşa, oriunde. Îngrijorarea noastră nu dispare în neant. Este înmânată Tatălui din cer, care promite să o rezolve. Aceasta ne spune Isus în versetele din Matei. Problema nu e că ar fi greu de făcut aşa ceva, ci pare prea uşor, prea frumos ca să fie adevărat.

Neliniştea este cauzată de tot felul de lucruri: presiunea de la locul de muncă, vreo critică neaşteptată, simţământul că suntem nedoriţi sau neiubiţi, starea de sănătate sau cea financiară, senzaţia că nu suntem suficient de buni pentru Dumnezeu, gândul că nu suntem iertaţi de El sau un război într-o ţară vecină. Oricare ar fi, noi ţinem strâns de problemele noastre deoarece credem că mai bine decât noi nu le poate rezolva nimeni. Dar Petru ne îndeamnă să ne revizuim acest gând. Motivul pentru care nu trebuie să ne îngrijorăm este acela că Dumnezeu are grijă. Dar are grijă Dumnezeu suficient cât să intervină când un divorţ urmează să se producă sau când ne simţim complet inutili? Biblia spune că Dumnezeu are grijă prin faptul că transformă orice situaţie.

Ce lucruri te îngrijorează chiar acum? Oricât de legitime sau de chinuitoare ar fi acestea, e ceva prea greu pentru Domnul? Poate că problema noastră cea mai mare este că, deşi credem că Dumnezeu ştie totul şi poate aduce rezolvare, nu credem că va rezolva problemele în modul dorit de noi. Meditează asupra acestui aspect şi întreabă-te cât de valabil este în viaţa ta.

Convingerea că nimănui nu-i pasă de ceea ce ni se întâmplă este foarte neplăcută. Dar convingerea că Dumnezeu nu ştie sau nu-I pasă poate fi extrem de dureroasă.

Iudeilor exilaţi în Babilon nu li se părea că lui Dumnezeu Îi păsa prea mult de starea lor. Erau încă în exil, se simţeau încă abandonaţi de Dumnezeu din cauza păcatelor lor. Dar Isaia le adresează cuvinte de încurajare. Isaia 40 este un pasaj frumos în care profetul îi vorbeşte poporului despre Dumnezeul lui în termeni duioşi: „El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:11). Dar, după atâta timp, exilaţii gândeau: Unde eşti, o, Doamne? Nu vedem nicio dovadă că eşti încă lângă noi sau că Îţi pasă!

5. Citeşte Isaia 40:27-31. Cum Îl descrie Isaia pe Dumnezeu? În ce fel această descriere are rolul de a contrazice convingerea poporului că „soarta este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului ” (Isaia 40:27)?

O altă comunitate de evrei care ar fi putut crede că soarta lor era ignorată de Dumnezeu se găseşte în cartea Estera. Aici, cuvântul „Dumnezeu” nu este menţionat nici măcar o dată. Cu toate acestea, întreaga istorie este o dramă desfăşurată în jurul intervenţiei lui Dumnezeu de salvare a lor de aplicarea unei legi irevocabile ce urmărea exterminarea lor. Acest episod de istorie nu doar descrie evenimente din trecut, ci simbolizează o vreme din viitor când poporul lui Dumnezeu va fi din nou persecutat şi când o lege va fi din nou introdusă ca să-l distrugă (Apocalipsa 13:15). Îţi poţi imagina cât de uşor ai ajunge la concluzia că, dacă va fi să existe asemenea circumstanţe cumplite, Dumnezeu Şi-a abandonat categoric poporul? Dar nu trebuie să ne temem. Acelaşi Dumnezeu care i-a salvat pe aleşii Lui din cartea Estera îi va salva din nou în criza finală.

Am citit cum Isaia L-a descris pe Dumnezeu celor din robie. Tu cum L-ai descrie pe Dumnezeu oamenilor care au simţit că Dumnezeu a dispărut şi i-a abandonat? Cum i-ai învăţa să privească prin ochii credinţei şi să nu fie dependenţi de ce văd în jurul lor prin ochi omeneşti?

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Profeţi şi regi, capitolul 49

„Nu a spus Dumnezeu că va da Duhul Sfânt acelora care I-L cer? Şi nu este acest Duh un îndrumător autentic, real, prezent? Unii par să se teamă să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt, ca şi când ar fi o încumetare din partea lor. Ei se roagă ca Domnul să ne înveţe, dar le este totuşi teamă să dea crezare Cuvântului garantat al lui Dumnezeu şi să creadă că am fost învăţaţi de El. […] Nu ar trebui să vă îndoiţi de El nici măcar o clipă şi să-L dezonoraţi aşa. Când căutaţi să cunoaşteţi voia Lui, partea voastră din colaborarea cu Dumnezeu este să credeţi că veţi fi conduşi, îndrumaţi, binecuvântaţi în împlinirea voii Sale. E posibil să nu ne încredem în noi înşine ca nu cumva să interpretăm greşit învăţăturile Sale, dar faceţi şi din acesta un subiect de rugăciune şi încredeţi-vă în El, continuaţi să vă încredeţi în El în cea mai mare măsură posibilă, ca Duhul Sfânt să vă îndrume să interpretaţi corect planurile Lui şi acţiunea providenţei Sale” (Ellen G. White, Manuscris Releases, vol. 6, p. 225).

„Credinţa devine mai puternică atunci când are de luptat cu îndoielile şi cu influenţele împotrivitoare. Experienţa dobândită în aceste încercări este de mai mare valoare decât cele mai preţioase bijuterii” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 3, p. 555).

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA RUGĂCIUNEA

Biblia: Iosua 19 – Judecătorii 1;
1. Ce s-a întâmplat cu vorbele bune spuse de Domnul casei lui Israel?
2. Ce lucru neobişnuit se spune despre piatra aşezată în locul închinat Domnului?
3. Unde au fost îngropate oasele lui Iosif?
4. Despre cine se spune că „au dat înapoi în munte”?

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 1 (până la paragraful „O pregustare a cerului”)
5. Ce să-I prezentăm lui Dumnezeu în rugăciune?

Aici puteţi citi cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
Aici puteţi asculta cartea Rugăciunea de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Rugăciunea.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!