Mantaua lui Ilie şi mantaua lui Elisei

Numai puţine personaje biblice au avut parte o viaţă la fel de tumultuoasă ca a lui Ilie. Ce istorie extraordinară despre credinţă, despre încercare şi despre puterea lui Dumnezeu în lumea aceasta!

Ilie mai este considerat şi în zilele noastre un personaj important, cel puţin în iudaism. De altfel, în tradiţia iudaică, el este socotit a fi cel mai important personaj biblic.

Spre exemplu, cu ocazia Paştelui, se aşază pe masă un pahar special cu vin. În timpul sărbătorii, uşa casei este deschisă şi toţi mesenii se ridică pentru a-l lăsa pe Ilie să intre şi să bea. La circumcizie, este pus deoparte un scaun, „scaunul lui Ilie”, ca parte a ritualului. De asemenea, la încheierea Sabatului, evreii cântă despre Ilie, exprimându-şi speranţa că el va veni „curând, în zilele noastre… împreună cu Mesia, fiul lui David, ca să ne mântuiască”.

Un exemplu al locului important pe care îl ocupă Ilie în gândirea iudaică îl găsim şi în Evanghelie, unde Petru spune că unii oameni credeau despre Domnul că era Ilie (Mat. 16,14). Săptămâna aceasta, vom studia despre Ilie şi despre mantaua lui şi vom desprinde câteva lecţii spirituale pentru noi.

Viaţa lui Ilie, consemnată în 1 şi 2 Împăraţi, conţine câteva ocazii în care el i-a înfruntat cu curaj pe regi şi ameninţările lor cu moartea. A existat totuşi o excepţie: ocazia în care s-a speriat de ameninţările unei regine rele şi a fugit ca să-şi scape viaţa.

În 1 Împăraţi 18, se relatează cum Ilie coboară foc din cer pe Muntele Carmel, porunceşte uciderea profeţilor lui Baal şi îl anunţă pe Ahab de venirea ploii. Puterea Domnului a venit peste el şi, după ce şi-a prins poalele mantalei în cingătoare, a alergat înaintea lui Ahab pe o distanţă de circa treizeci de kilometri, până la Izreel. Totuşi, în următorul capitol, Ilie apare descris într-o cu totul altă lumină.

1. Ce învăţăm din experienţa lui Ilie cu privire la faptul că, oricât de bună ar fi fost relaţia noastră cu Dumnezeu, oricât de mari biruinţe am fi avut prin credinţă, niciunul dintre noi nu este imun faţă de posibilitatea de a cădea? 1 Împăraţi 19,1-4

În ciuda acestei căderi, Domnul nu l-a părăsit pe Ilie, nici chiar după rugămintea lui disperată şi vrednică de milă. El i-a dat dovezi că îl iubeşte şi că este preocupat de viaţa lui.

2. Când şi de ce şi-a acoperit Ilie faţa cu mantaua? 1 Împăraţi 19,5-19

Este interesant faptul că Ilie nu şi-a acoperit faţa cu mantaua atunci când a auzit vântul tare şi puternic, când a văzut cutremurul de pământ şi focul, ci, doar atunci când glasul Domnului s-a auzit într-un „susur blând şi subţire”, Ilie şi-a exprimat astfel teama, respectul şi dorinţa de a se proteja.

Ilie avea nevoie să înveţe că primele trei forţe, deşi erau impresionante, nu înfăţişau adevărata imagine a Duhului lui Dumnezeu. Ilie a auzit glasul blând al Domnului care îi spunea ce să facă şi a ascultat de glasul acesta.

Cum putem învăţa să recunoaştem glasul Domnului? Atunci când recunoaştem glasul Lui, ascultăm noi de el sau îl înăbuşim? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre tine?

După manifestarea plină de măreţie a puterii lui Dumnezeu pe Muntele Carmel, Ilie s-a plâns că el era ultimul om credincios din tot poporul. Se pare că Domnul a ignorat plângerea lui şi, la sfârşit, i-a dat porunca de a unge doi împăraţi şi de a-l unge pe Elisei ca profet.

Ascultând de porunca Domnului de a-şi căuta un succesor, Ilie s-a dus la ogorul lui Şafat, tatăl lui Elisei, şi l-a găsit pe Elisei arând. Poate că, după ce Ilie i-a făcut cu mâna ca să-i atragă atenţia, Elisei s-a oprit din lucru şi a aşteptat să audă mesajul din partea Domnului.

3. Cum a fost exprimată chemarea Domnului pentru Elisei? 1 Împăraţi 19,19

Nu ni se spune ce cuvinte a folosit Ilie şi nici ce răspuns a dat Elisei, însă ştim că Elisei a răspuns pozitiv. Apoi Ilie a luat mantaua (simbolul responsabilităţilor sale de slujitor al lui Dumnezeu) şi a aşezat-o pe umeriilui Elisei (vezi Num. 20,28). Simbolismul nu este greu de descifrat. Elisei a primit o chemare sacră.

4. În alte părţi în Biblie, mantaua (sau cămaşa, haina) nu este neapărat un simbol al chemării lui Dumnezeu de a-I sluji. Ce mai reprezintă ea? Iov 1,20; Ps. 109,29; Iuda 22. 23; 2 Samuel 10,3.4; Ezechiel 16, 16?

Mantaua lui Ilie este aici simbolul devotamentului, al consacrării. „Când Ilie, îndrumat de Dumnezeu să caute un urmaş, a trecut pe câmpul în care era Elisei, a aruncat pe umerii tânărului mantaua consacrării. În timpul foametei, familia lui Şafat cunoscuse lucrarea şi misiunea lui Ilie, iar acum Duhul lui Dumnezeu a arătat inimii lui Elisei însemnătatea faptei prorocului. Pentru el, acesta era semnul că Dumnezeu îl chemase să fie urmaşul lui Ilie.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 219, 220

Acelaşi lucru poate avea o semnificaţie rea sau una bună, în funcţie de felul în care este folosit. Ce faci cu lucrurile pe care le ai? Ce semnificaţie le dai prin faptele tale? Ce au ajuns ele să însemne pentru tine şi de ce?

În descrierea experienţelor lui Ilie, îmbrăcămintea este amintită şi în legătură cu alte personaje. Ahab, regele lui Israel, a vrut să cumpere o vie care se afla lângă palatul lui şi care îi aparţinea lui Nabot din Izreel. Nabot a refuzat să i-o vândă.

Când a auzit vestea aceasta, Izabela s-a supărat şi a făcut un plan pentru a-l elimina pe Nabot. Planul ei a reuşit, Ahab a intrat în posesia viei, însă Ilie a primit de la Domnul poruncă să se înfăţişeze înaintea regelui şi să-i spună: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?» Şi să-i maispui: «Aşa vorbeşte Domnul: Chiar în locul unde au lins câinii sângele luiNabot, vor linge câinii şi sângele tău»” (1 Împ. 21,19).

Probabil că această nouă misiune i-a produs la fel de mult stres ca şi în ocaziile anterioare, în care a trebuit să-l înfrunte pe Ahab. Cu toate acestea, Ilie ne dă impresia că esteputernic şi dispus să asculte porunca Domnului, deşi ştie că viaţa lui este în pericol. El trebuie să îi aducă la cunoştinţă regelui avertizarea teribilă din partea lui Dumnezeu cu privire la modul în care avea să moară.

5. Cum interpretăm răspunsul lui Ahab? Ce descoperim în aceste versete despre caracterul lui Ahab? 1 Împăraţi 21,21-29

Când a auzit avertizarea, Ahab a venit înaintea Domnului, luând o atitudine de smerenie profundă: şi-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac şi a refuzat să mănânce (1 Împ. 21,27). Restul capitolului ne lasă să înţelegem că pocăinţa şi smerenia lui au fost autentice. Ruperea hainei, un gest larg răspândit în vremea aceea, prin care oamenii îşi exprimau groaza şi durerea,ne arată că el a crezut că mesajul lui Ilie era adevărat. Textul nu ne spune cât de mult a durat pocăinţa lui, dar ne spune că, prin acest gest, şi-a arătat regretul din toată inima.

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea” (2 Cor. 7,10). Citeşte contextul în care se găseşte acest verset. Ce ne spune Pavel aici? Cum putem aplica la viaţa noastră această avertizare?

Orice s-ar spune, Ilie a avut, fără îndoială, o viaţă interesantă şi tumultuoasă. 2 Împăraţi 1 conţine o relatare impresionantă, care introduce relatarea şi mai impresionantă din capitolul următor. Am putea spune, fără să greşim, că Elisei şi-a început lucrarea în plină glorie.

6. De ce nu a vrut Elisei să se despartă de Ilie, deşi acesta îl rugase de trei ori să plece? De ce şi-a rupt Elisei hainele? Din cauza tristeţii sau din alt motiv? Care ar fi acest motiv? 2 Împăraţi 2,1-18

Nu ne îndoim că Elisei a fost foarte fericit şi recunoscător, pentru că a văzut carul şi caii ca de foc şi pentru asigurarea că va primi de două ori mai multă putere decât Ilie. În general, ruperea hainelor era un gest care exprima tristeţea, dar se pare că Elisei a fost atât de copleşit de experienţa aceasta, încât şi-a rupt hainele pentru a-şi arăta recunoştinţa: avea în mâinile lui mantaua lui Ilie. De asemenea, este posibil ca ruperea hainelor să fie un gest simbolic, care să arate că a scăpat de hainele lui şi a primit mantaua lui Ilie.

Când Ilie şi-a aruncat mantaua pe umerii lui Elisei, amândoi au ştiutcă gestul acesta era simbolul chemării de a lucra pentru Dumnezeu (chiar dacă, după aceea, probabil că Elisei i-a înapoiat mantaua). Acum, Elisei intrase în posesia acestei haine speciale, fapt care arăta că trebuia să poarte responsabilitatea conducerii în locul lui Ilie.

7. Care este cererea pe care Elisei i-o face lui Ilie? Vers. 9. La ce situaţie asemănătoare din Biblie ne duce ea cu gândul?

Cererea lui Elisei ne dezvăluie ce fel de om era şi ne arată că el era vrednic să continue lucrarea lui Ilie şi să poarte mantaua marelui profet care urma să fie luat la cer.

Relatarea din acest pasaj ne oferă o perspectivă mai largă asupra realităţii. Avem cumva tendinţa de a ne limita la perspectiva materialistă, uitând de realitatea lumii nevăzute care interacţionează cu lumea noastră?

8. La ce alt pasaj biblic ne trimite cu gândul relatarea din 2 Împ. 2,13.14? Ce simboluri apar în acel pasaj?

9. Cum au reacţionat profeţii din Ierihon şi de ce au încercat să-l caute peIlie, deşi ştiau că fusese luat la cer? 2 Împăraţi 2,15-18

Textele anterioare precizează clar că profeţii ştiau că Ilie avea să fie luat la cer. Textul nu spune dacă ei au fost martori ai acestui eveniment. Într-un anumit sens, detaliul acesta nu contează, fiindcă ei ştiau că „Duhul Domnului” îl luase. Însă nu ştiau unde îl dusese. Ei aveau convingerea că Ilie mai putea fi găsit „pe vreun munte sau în vreo vale” (vers. 15).

Fiind probabil nepregătiţi pentru ideea că un om putea fi luat la cer atât de repede, s-au gândit că Domnul l-a dus în altă parte. Şi, cu toate că Elisei le spusese să nu-l mai caute, ei au continuat căutările. Probabil că au înţelesce s-a întâmplat numai atunci când nu au putut să-l găsească. Şi chiar şi atunci mai aveau îndoieli. Poate că Domnul îl dusese pe un munte sauîntr-o vale şi poate că ei nu-l căutaseră acolo!

În cele din urmă, oricare ar fi fost experienţele pe care le-am avut şiminunile pe care le-am văzut, tot trebuie să exercităm credinţă, altfel, mai devreme sau mai târziu, îndoiala se va strecura în sufletul nostru şi ne va submina experienţa creştină.

Gândeşte-te la o experienţă mare pe care ai avut-o cu Domnul. Fără îndoială că în momentul acela credinţa ta a fost puternică. Totuşi, după aceea, credinţa ta a scăzut. De ce? De ce este important să-ţi faci obiceiul de a-ţi consolida credinţa zilnic?

Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, cap. „Set şi Enoh”; Profeţi şi regi, cap. „De la Izreel la Horeb”, „Ce faci tu aici, Ilie?” şi „În duhul şi puterea lui Ilie”.

„Ilie, care fusese luat la cer fără să fi văzut moartea, îi reprezenta pe aceia care vor fi în viaţă pe pământ la a doua venire a lui Hristos şi care vor fi «schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă», «când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire» (1 Cor. 15,51-53). Isus a fost îmbrăcat cu lumina cerească, aşa cum Se va arăta «a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea», când El «va veni în slavaTatălui Său împreună cu sfinţii îngeri» (Evrei 9,28; Marcu 8,38).” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 422

Întrebări pentru discuţie

1. Ce putem face în mod practic pentru a distinge acel „susur blând şi subţire” al vocii lui Dumnezeu? Ce lucruri din viaţa noastră ne împiedică să auzim glasul Său? Cum ne împiedică păcatul săvârşit de
bunăvoie să auzim glasul Său?

2. Când suntem disperaţi şi descurajaţi, cum putem avea convingerea că Domnul este aproape de noi şi că veghează asupra noastră?

3. Ilie i-a încredinţat mantaua sa lui Elisei, ca semn că Elisei avea să fie succesorullui. Cum putem să ne asigurăm că îi încredinţăm răspunderea unui om vrednic de chemarea primită?

4. Discutaţi în cadrul grupei semnificaţia textului de memorat. Ce învăţăm din el despre adevărata pocăinţă?

5. În studiile din trimestrul acesta, despre haine şi veşminte, am început să analizăm foarte multe simboluri. Ce sunt simbolurile, cum le putem interpreta, ce semnificaţii le dăm şi ce legătură au ele cu noi?