Adevăratul Iosua

Cartea Iosua lasă impresia că viața personajului principal indică ceva dincolo de sine, o realitate mult mai amplă decât omul în sine. Vedem acest principiu în întreaga Biblie, cum ar fi în cazul țării Canaan, un sim- bol al speranței noastre eterne într-un pământ nou. Și, desigur, slujirea din sanctuarul pământesc indica o realitate superioară: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta” (Evrei 9:11).
Apare însă întrebarea: În ce privințe indică Iosua o împlinire viitoa- re? Cum putem fi siguri că o astfel de interpretare a cărții este legitimă? Care sunt principiile biblice care guvernează aplicarea cărții Iosua la realitățile Noului Testament și la evenimentele din timpul sfârșitului?
Săptămâna aceasta vom analiza principiile de interpretare biblică re- feritoare la tipologie. Vom studia modul în care Biblia conține trimiteri la tipologie și cum viața lui Iosua prefigurează slujirea lui Mesia și indi- că un simbolism împlinit în biserică și în evenimentele care marchează sfârșitul istoriei omenirii.

1. Studiază următoarele texte, care fac referire la tipuri, și încearcă să definești tipologia biblică: Romani 5:14; 1 Corinteni 10:1-13; Evrei 8:5 și 9:23.
Aceste pasaje biblice folosesc termenul grecesc typos („tip”) sau antitypos („antitip”) pentru a face referire la modul în care scriitorul din Noul Testament a definit relația dintre textul sau evenimentul din Vechiul Testament și semnificația acestuia în zilele scriitorului respectiv sau în viitor. (Dicționarele limbii române conțin termenul „tip”, dar cu sensuri aproape opuse celui din limba engleză, care va fi explicat mai jos. Termenul „antitip” nu apare în dicționarele limbii române, însă sensul lui, în contextul acestei lecții, ar putea fi parțial cel al termenilor românești „arhetip” și „prototip”, cu înțelesul de model sau exemplu primordial. În studiul de față vom folosi sensurile religioase din limba engleză. – n.r.)
Tipologia biblică este o interpretare a persoanelor, evenimentelor sau instituțiilor care Îl prefigurează, Îl prezintă în avans, pe Domnul Isus sau alte realități din Evanghelie. Tipul e un simbol inițial al antitipului. Antitipul vine după tip și e corespondentul deplin și real al tipului. Tipul e ca o formă goală care reflectă forma originală turnată mai târziu în ea (antitipul). Astfel antitipul îndeplinește mai bine scopul tipului. Tipul biblic a fost inspirat de un tipar divin care a existat în mintea lui Dumnezeu și servește la modelarea copiilor viitoare. Este crucial să înțelegem că scriitorii Noului Testament nu au atribuit la întâmplare un sens tipologic unor texte din Vechiul Testament pentru a transmite o idee. Un tip din Vechiul Testament este întotdeauna validat în scrierile profetice înainte de a dobândi o împlinire deplină (antitipică) în Noul Testament.

2. Să observăm cum apare David în Vechiul Testament și apoi cum este prefigurat în Noul Testament. Ce lecţii putem învăţa din acest exemplu despre cum funcţionează tipologia biblică?
a. David (Psalmii 22:1,14-18)
b. Noul David (Ieremia 23:5; Isaia 9:5,6; 11:1-5)
c. David antitipic (Ioan 19:24)

Vechiul Testament oferă cheia pentru identificarea și aplicarea tipurilor din Scriptură. Adică, scriitorii Noului Testament, a căror Scriptură era Vechiul Testament, au fost inspirați de Duhul Sfânt să folosească tipurile din Vechiul Testament pentru a dezvălui „adevărul prezent” (2 Petru 1:12), în special despre Domnul Isus și lucrarea Sa.

Interpreții Bibliei nu pot decide în mod arbitrar ce constituie un tip biblic sau cum se împlinește acel tip anume în Noul Testament și dincolo de acesta. Biblia oferă ea însăși unele elemente de control și principii cu privire la aplicarea tipologiei biblice.
Noul Testament prezintă împlinirea deplină a unei tipologii în trei etape distincte: (1) în viața lui Hristos (împlinirea hristologică), (2) în experiența bisericii (împlinirea ecleziologică) și (3) la sfârșitul timpului (împlinirea escatologică).
Putem găsi aceste tipologii și împlinirea lor (antitipuri) în întreaga Biblie și ele sunt foarte utile pentru a le arăta cititorilor cum să înțeleagă Biblia și ce adevăruri ne învață Cuvântul lui Dumnezeu despre Isus, mântuire și speranța supremă pe care o avem.

3. Să analizăm următoarele tipologii din Vechiul Testament: Israel, exodul și sanctuarul. Cum se împlinește fiecare, în cele trei faze: faza hristologică, faza ecleziologică și faza escatologică?

1. Israel
a. Faza hristologică (Matei 2:15)
b. Faza ecleziologică (Galateni 6:16)
c. Faza escatologică (Apocalipsa 7:4-8,14)
2. Exodul
a. Faza hristologică (Matei 2:19-21)
b. Faza ecleziologică (2 Corinteni 6:17)
c. Faza escatologică (Apocalipsa 18:4)
3. Sanctuarul
a. Faza hristologică (Ioan 1:14; 2:21; Matei 26:61)
b. Faza ecleziologică (1 Corinteni 3:16,17; 2 Corinteni 6:16)
c. Faza escatologică (Apocalipsa 3:12; 11:19; 21:3; 21:22)

„Deoarece Scriptura are un singur Autor divin, diferitele părți ale ei sunt în armonie unele cu altele. […] Toate învățăturile Bibliei vor fi în concordanță; interpretările pasajelor individuale se vor armoniza cu totalitatea învățăturilor Scripturii pe un anumit subiect” (Handbook of Seventh-day Adventist Theology, 2000, p. 65).

Ce faci atunci când, uneori, îţi este greu să înţelegi sensul anumitor pasaje?

4. În lumina tipologiei biblice, care este sensul multiplelor paralele dintre viaţa lui Moise și viaţa lui Iosua? Vezi Exodul 3:1,2; Iosua 1:1-3; Numeri 13:1,2; Iosua 2:1; Exodul 3:5; Iosua 5:15.

După cum am descoperit în primul studiu, Iosua este prezentat ca un nou Moise care, în timpul celei de-a doua generații, repetă cele mai importante etape ale exodului din Egipt. La fel ca Moise, el primește însărcinarea în urma unei întâlniri personale cu Domnul. Sub conducerea celor doi, reputația lui Israel inspiră teamă printre națiuni. Moise conduce poporul Israel în traversarea Mării Roșii, în timp ce Iosua conduce poporul într-o trecere miraculoasă a Iordanului. Ambilor conducători li se amintește de necesitatea circumciziei și de importanța Paștelui. Mana începe să cadă în timpul lui Moise și se termină la Iosua. Ambilor li se poruncește să își scoată încălțămintea. Mâna întinsă a ambilor anunță victoria poporului Israel. Moise dă instrucțiuni pentru împărțirea țării și instituirea cetăților de scăpare. Iosua îndeplinește instrucțiunile. Amândoi adresează poporului un discurs de rămas-bun și reînnoiesc legământul pentru popor la sfârșitul misiunii lor.

5. Studiază Deuteronomul 18:15-19; 34:10-12; Ioan 1:21; Faptele apostolilor 3:22-26 și 7:37. Cine împlinește profeţia lui Moise despre un profet asemenea lui? Cum se potrivește Iosua acestei descrieri?

Viața lui Iosua a fost o împlinire parțială a profeției făcute de Moise (Deuteronomul 18:15,18). Cu toate acestea, profeția făcută de Moise nu s-a împlinit în sensul ei suprem. În sensul ei suprem putea fi împlinită doar de către Mesia. El Îl cunoștea îndeaproape pe Tatăl (Ioan 1:14,18); El era adevărat și L-a revelat pe Dumnezeu cu adevărat (Luca 10:22; Ioan 14:6; Matei 22:16). Dumnezeu a pus într-adevăr cuvintele Sale în gura Sa (Ioan 14:24). Astfel, atât viața lui Moise, cât și cea a lui Iosua devin tipuri ale lui Mesia care va veni, Domnul Isus (antitipul).

Cât de important este Domnul Isus pentru umblarea ta cu Domnul? De ce trebuie ca El și ce a făcut El pentru tine să fie temelia întregii tale experienţe creștine?

Istoria lui Iosua trebuie privită prin prisma tipologiei. Războaiele conduse de Iosua sunt evenimente istorice și constituie o parte esențială a istoriei lui Israel. Scopul acestor războaie este ca israeliții să se stabilească în țara promisă, unde să se poată bucura în pace de moștenirea care le-a fost acordată și să instaureze o nouă societate bazată pe principiile legii lui Dumnezeu.
Mai târziu, autori ai Vechiului Testament, precum Isaia, includ în lucrarea lui Mesia și împărțirea „moșteniri pustiite ” (Isaia 49:8), folosind aceeași terminologie des întâlnită în cartea Iosua. Așa cum sarcina lui Iosua fusese să le împartă israeliților țara, tot așa Mesia, prezentat ca noul Iosua, îi atribuie moștenirea spirituală unui nou Israel.

6. Cum confirmă Noul Testament, în Evrei 3:7 – 4:11, că Iosua, noul Moise din Vechiul Testament, a fost el însuși un tip al lui Isus Hristos?

Autorii Noului Testament au prezentat multe aspecte ale lucrării lui Isus Hristos în termenii lucrării lui Iosua. La fel cum Iosua a intrat în Canaan după 40 de ani petrecuți în pustiu, și „antitipul lui Iosua”, adică Domnul Isus, Și-a început slujirea pământească după 40 de zile petrecute în pustiu (Matei 4:1-11; Luca 4:1-13) și slujirea cerească după 40 de zile în pustiul acestui pământ după înviere, înainte de înălțare (Faptele apostolilor 1:3,9-11; Evrei 1:2).
După botezul Domnului Isus în râul Iordan (propria Sa „trecere a Iordanului” ), autorii evangheliilor citează din Psalmii 2:7 și din Isaia 42:1 – adică dintr-un psalm mesianic și dintr-o cântare despre Robul suferind al lui Iahve (Matei 3:17; Marcu 1:11; Luca 3:22). Drept urmare, prin botezul Său, Isus este prezentat ca Războinicul divin care – printr-o viață de ascultare credincioasă, chiar până la moarte – va purta războaiele lui Iahve împotriva forțelor răului. Viața și moartea Sa pe cruce au dus la izgonirea lui Satana, au dus la biruirea dușmanilor noștri spirituali, au oferit odihnă spirituală poporului Său și au acordat o moștenire celor răscumpărați (Efeseni 4:8; Evrei 1:4; 9:15).

Ce înseamnă să ne putem „odihni” în ceea ce Hristos a făcut pentru noi? Cum avem siguranţa că Domnul Isus l-a învins pe Satana pentru noi?

7. Iosua, ca tip, arată dincolo de lucrarea lui Isus Hristos, spre o împlinire în viaţa bisericii, trupul lui Hristos. În ce sens războaiele purtate de Israel sub conducerea lui Iosua prefigurează luptele spirituale ale bisericii? Care sunt deosebirile dintre ele? Vezi 1 Timotei 1:18; 2 Timotei 4:7; Efeseni 6:10-12; 2 Corinteni 10:3-5 și Faptele apostolilor 20:32.

Scriitorii Noului Testament recunosc împlinirea ecleziologică (în biserică) a tipologiei lui Iosua. Membrii trupului lui Hristos, biserica, sunt implicați într-o luptă spirituală împotriva forțelor răului; cu toate acestea, ei se bucură de odihna harului lui Dumnezeu (Evrei 4:9-11) și de binecuvântările moștenirii lor spirituale.

8. Ce ne spun următoarele texte: 1 Petru 1:4; Coloseni 3:24; Apocalipsa 20:9; 21:3 despre împlinirea finală a tipologiei lui Iosua?

Tipologia lui Iosua își va găsi împlinirea finală și completă la a doua venire a lui Isus Hristos (faza apocaliptică/escatologică).
Viața lui Iosua a reflectat atât de mult caracterul lui Dumnezeu încât anumite aspecte ale vieții lui au căpătat un caracter profetic, prefigurând activitatea și persoana lui Mesia.
Pentru noi, astăzi, Mesia a venit deja. Misiunea Sa nu mai are nevoie să fie prefigurată, dar noi avem în continuare privilegiul de a reflecta caracterul Său – slava pe care Hristos dorea să o împărtășească cu ucenicii Săi (Ioan 17:22) și care poate ajunge și a noastră prin contemplarea caracterului lui Hristos (2 Corinteni 3:18). Cu cât Îl contemplăm mai mult pe Domnul Isus, cu atât mai mult reflectăm frumusețea caracterului Său. Acest lucru este fundamental pentru ceea ce ar trebui să însemne umblarea noastră zilnică cu Hristos. De aceea timpul dedicat zilnic Cuvântului este extrem de important. Tot din acest motiv ar trebui să medităm asupra vieții, caracterului și învățăturilor Domnului Isus. Privind, suntem într-adevăr schimbați, transformați.

Iosua, tipul, i-a întrebat pe israeliţi: „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voștri?” (Iosua 18:3). Cum ar formula Domnul Isus, antitipul lui Iosua, această întrebare astăzi?

„Lucrarea Domnului Hristos nu era înțeleasă de oamenii din timpul Său. […] Tradiția, preceptele și poruncile omenești au făcut să fie ascunse de ei învățăturile pe care Dumnezeu intenționa să le fie transmise prin ele. Aceste precepte și tradiții au ajuns pentru ei un obstacol în calea înțelegerii și practicării adevăratei religii. Și, atunci când a venit Realitatea, în persoana Domnului Hristos, ei n-au recunoscut în El împlinirea tuturor tipurilor, esența tuturor umbrelor. Ei au respins antitipul și s-au prins cu toate puterile de tipurile și de ceremoniile lor, rămase fără valoare. Fiul lui Dumnezeu venise, dar ei au continuat să ceară un semn” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 34, 35).
„Biserica are nevoie de oameni credincioși, de mulți Iosua și Calebi moderni, care să fie gata să primească viața veșnică satisfăcând condiția simplă pusă de Dumnezeu – aceea a ascultării. Bisericile noastre suferă din lipsă de lucrători. Câmpul nostru de lucru este lumea. Este nevoie de misionari în orașe și în sate care sunt mult mai puternic înrobite de idolatrie decât sunt păgânii din Orient, care nu au văzut niciodată lumina adevărului. Adevăratul spirit misionar a părăsit bisericile, care fac mărturisiri de credință atât de elevate; inima membrilor lor nu mai arde de dragoste pentru suflete și de dorința de a le conduce în staulul lui Hristos. Avem nevoie de lucrători serioși. Nu este nimeni care să răspundă strigătului care se aude din toate părțile: «Treci […] și ajută-ne!»?” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 4, p. 156).

Zilnic: Judecătorii 10 – 16; Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. 54

1. 1. Ce activități făcea Iefta înainte de a fi invitat să fie conducător militar?
   2. Ce judecător a avut 40 de fii?
   3. În ce ocazii a venit Duhul Domnului peste Samson?
   4. Care a fost ultima rugăciune a lui Samson?
   5. Ce a făcut Ioan dându-și seama că iubirea frăţească scădea?