Caracterul unic al Bibliei

Alcătuită din 66 de cărţi şi scrisă de-a lungul a mai bine de 1 500 de ani, pe trei continente (Asia, Africa şi Europa), de peste 40 de autori, Biblia este unică. Nu există nicio altă carte, sacră sau religioasă, asemenea ei. Nici nu este surprinzător. La urma urmei, este Cuvântul lui Dumnezeu.

În prezent există peste 24 600 de manuscrise ale Noului Testament care s-au păstrat din primele patru secole după Hristos. Dintre manuscrisele originale ale lui Platon mai există numai 7 exemplare, de la Herodot, doar 8 manuscrise, iar de la Iliada lui Homer au supravieţuit ceva mai multe – 263 de exemplare. Numărul semnificativ mai mare de manuscrise ale Noului Testament constituie o dovadă puternică ce confirmă integritatea textului.

Biblia a fost prima carte despre care se ştie că a fost tradusă, prima carte din Vest tipărită şi prima carte distribuită pe scară largă în atât de multe limbi, încât poate fi citită de 95% din populaţia lumii de astăzi.

Biblia mai este unică şi datorită conţinutului şi mesajului ei, care se concentrează asupra lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu de-a lungul istoriei, în vederea răscumpărării omului. Această istorie este întrepătrunsă cu profeţia, prezentând planurile lui Dumnezeu pentru viitor şi Împărăţia Sa veşnică. Biblia este Cuvântul viu al lui Dumnezeu, deoarece acelaşi Duh al lui Dumnezeu prin care a fost dată inspiraţia Scripturii (2 Timotei 3:16,17) ne este făgăduit nouă, credincioşilor de astăzi, pentru a ne călăuzi în tot adevărul când studiem Cuvântul (Ioan 14:16,17; 15:26; 16:13).

Chiar înainte de moartea sa, Moise, autorul primelor cinci cărţi ale Bibliei, prezintă înaintea poporului o cântare (Deuteronomul 31:30; 32:1-43).

1. Cum descrie Moise Cuvântul lui Dumnezeu şi puterea sa în viaţa evreilor care erau chiar la hotarul ţării făgăduite? Deuteronomul 32:45-47

În aceste ultime cuvinte ale lui Moise găsim un îndemn puternic. Cerându-le să-şi „pună la inimă” cuvintele pe care Dumnezeu li le transmisese prin el, Moise dorea să scoată în evidenţă faptul că privirea israeliţilor trebuia să rămână aţintită spre Dumnezeu şi spre voia Lui pentru viaţa lor. Învăţându-i aceste cuvinte şi pe copii, fiecare generaţie urma să transmită mai departe planul mântuirii prezentat de Dumnezeu prin legământ. Ei nu trebuiau să aleagă la care cuvinte să ia seama, ci să păzească sau să asculte de „toate cuvintele legii acesteia” (vers. 46).

La sfârşitul istoriei acestui pământ, Dumnezeu va avea un popor care va rămâne credincios întregii Scripturi, adică va păzi poruncile lui Dumnezeu şi va avea credinţa lui Isus (Apocalipsa 12:17). Aceşti oameni vor rămâne credincioşi învăţăturilor Bibliei, căci ea asigură nu doar viaţă din belşug pe acest pământ, ci un destin veşnic în casa pe care Isus o pregăteşte pentru noi (Ioan 14:1-3).

2. Ce legătură este între Cuvântul care S-a făcut trup şi revelaţia şi inspiraţia Scripturii? Ioan 1:1-5,14; 14:6

Întreaga Scriptură vorbeşte despre Isus. Venirea Lui în trup ca Mesia a fost împlinirea făgăduinţelor din Vechiul Testament. În faptul că El a trăit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la cer nu avem doar confirmarea Scripturii, ci, chiar mai mult, avem marea făgăduinţă a vieţii veşnice într-o existenţă cu totul nouă.

Citeşte din nou Deuteronomul 32:47. Cum ai trăit personal adevărul care spune că ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu „nu este un lucru fără însemnătate”? De ce credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de Cuvântul Său nu sunt în zadar?

Diversitatea autorilor, a locurilor şi a condiţiilor ne oferă o mărturie unică a faptului că Dumnezeu este preocupat să transmită istoria şi solia Sa pentru oamenii foarte diferiţi care sunt destinatarii ei.

3. Ce ştim despre scriitorii biblici şi mediul social în care au trăit? Exodul 2:10; Amos 7:14; Ieremia 1:1-6; Daniel 6:1-5; Matei 9:9; Filipeni 3:3-6; Apocalipsa 1:9

Biblia a fost scrisă de autori din medii foarte diferite şi aflaţi în situaţii diverse. Unii au scris din palat, alţii, din închisoare, din exil, iar alţii, în timpul călătoriilor misionare pentru răspândirea Evangheliei. Au avut o educaţie şi ocupaţii diferite. Moise ar fi putut să ajungă împărat, Daniel a slujit în poziţii înalte. Alţii au fost simpli păstori. Unii erau foarte tineri, alţii, foarte în vârstă. În ciuda acestor deosebiri, toţi aveau un lucru în comun: erau chemaţi de Dumnezeu şi inspiraţi de Duhul Sfânt să scrie solii pentru poporul Său, indiferent când şi unde au trăit.

De asemenea, unii au fost martorii evenimentelor relatate. Alţii au cercetat personal evenimentele sau au folosit cu grijă documente existente (Iosua 10:13; Luca 1:1-3). Dar toate cărţile Bibliei sunt inspirate (2 Timotei 3:16). Tocmai de aceea Pavel spune că „tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea… pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Dumnezeul care a creat limbajul omenesc îi înzestrează pe cei aleşi să transmită gânduri inspirate demne de încredere şi de nădejde în cuvinte omeneşti.

„Dumnezeu a binevoit să-i transmită lumii adevărul Său prin slujitori omeneşti, iar El Însuşi, prin Duhul Său Sfânt, i-a calificat şi i-a făcut în stare pe oameni să îndeplinească lucrarea Sa. El le-a îndrumat mintea în alegerea lucrurilor pe care să le spună şi să le scrie. Comoara a fost încredinţată unor vase de lut, totuşi nu este mai puţin de origine cerească.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 26

Autori diferiţi, în situaţii diferite, dar toţi ne descoperă acelaşi Dumnezeu – acest adevăr extraordinar ne confirmă veridicitatea Cuvântului Sfânt.

Biblia este unică printre alte lucrări religioase cunoscute, deoarece profeţiile şi scrierile profetice alcătuiesc aproape o treime din conţinutul ei. Faptul că găsim în ea atât profeţia, cât şi împlinirea ei în timp este foarte important pentru viziunea pe care o avem despre Biblie, pentru că Dumnezeul care acţionează în istorie cunoaşte viitorul şi l-a descoperit mai dinainte profeţilor Săi (Amos 3:7). Biblia nu este doar Cuvântul viu sau Cuvântul istoric, ci este şi Cuvântul profetic.

4. Ce detalii despre venirea lui Mesia ne descoperă versetele de mai jos? Geneza 49:8-12; Psalmii 22:12-18; Isaia 53:3-7; Daniel 9:2,27; Mica 5:2; Maleahi 3:1; Zaharia 9:9

Există cel puţin cincizeci şi cinci de profeţii mesianice în Vechiul Testament, chiar mult mai multe dacă adăugăm şi tipologia (studiul ceremoniilor din Vechiul Testament care arată că şi jertfele erau, de fapt, un fel de profeţii despre Isus). Aceste profeţii fac referire la detalii foarte exacte: „toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda” (Geneza 49:10); El Se va naşte în Betleemul din Iuda (Mica 5:2); El va fi „dispreţuit şi părăsit de oameni”, va fi lovit, acuzat pe nedrept, totuşi nu va deschide gura pentru a Se apăra (Isaia 53:3-7); mâinile şi picioarele Sale aveau să fie străpunse şi hainele Lui, împărţite între ei (Psalmii 22:12-18).

Faptul că aceste profeţii din Vechiul Testament au fost împlinite cu atâta precizie în viaţa, moartea şi învierea Domnului Isus dovedeşte că ele sunt inspirate, sunt descoperiri date de Dumnezeu, şi că Isus a fost cu adevărat cine a spus El, dar şi alţii, că era. Isus Însuşi a rostit profeţii, la fel ca prorocii din vechime, cu privire la moartea şi învierea Sa (Matei 17:22,23; Luca 9:21,22), căderea Ierusalimului (Matei 24:1,2) şi a doua Sa venire (Ioan 14:1-3). Astfel, vedem că întruparea, moartea şi învierea Sa au fost prezise de Biblie şi împlinirea acestor profeţii ne asigură de credibilitatea ei.

Care sunt motivele care te fac să crezi în Isus şi în moartea Sa pentru noi? Împărtăşeşte-le în grupă. De ce sunt atât de convingătoare aceste dovezi?

În comparaţie cu alte cărţi considerate sfinte, Biblia nu prezintă doar gândurile filozofice ale unui om (ca Buda sau Confucius), ci redă intervenţiile lui Dumnezeu în istorie în succesiunea lor spre împlinirea unui plan precis, care are în vedere: (1) făgăduinţa cu privire la Mesia şi (2) a doua venire a lui Isus. Acest progres este specific credinţei iudeo-creştine, în contrast cu viziunea ciclică a multor altor religii, din Egiptul antic până la religiile răsăritene moderne.

5. Ce ne învaţă următoarele pasaje nu doar despre adevărul istoric al învierii lui Hristos, ci şi despre semnificaţia lui pentru fiecare, personal? 1 Corinteni 15:3-5,51-55; Romani 8:11; 1 Tesaloniceni 4:14

Mărturia evangheliilor şi a lui Pavel este că Isus a murit, a fost îngropat, a fost înviat din morţi şi S-a arătat mai multor oameni. Această mărturie este susţinută de martorii care I-au pus trupul în mormânt şi, mai târziu, au văzut mormântul gol. Martorii L-au atins pe Isus şi au stat la masă cu El. Maria Magdalena, Maria (mama lui Isus) şi alte femei L-au văzut ca Hristos cel înviat. Ucenicii au vorbit cu El pe drumul spre Emaus. Isus li S-a arătat pentru a le da marea trimitere a Evangheliei. Pavel scrie că, dacă mărturia Scripturii nu este crezută, atunci propovăduirea şi credinţa noastră sunt în „zadar” (1 Corinteni 15:14). Alte traduceri spun „nule şi fără valoare” (REB) sau „nefolositoare” (NIV). Ucenicii afirmă că „a înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:34). Termenul grecesc ontos face referire la un lucru care a avut loc efectiv. El este tradus prin „cu adevărat”, „cu siguranţă” sau „chiar aşa”. Ucenicii dau mărturie că „a înviat Domnul cu adevărat”.

Hristos este prezentat şi ca „pârga” celor adormiţi (1 Corinteni 15:20). Adevărul istoric care ne spune că Hristos a înviat din morţi şi astăzi trăieşte este garanţia că şi ei vor fi înviaţi la fel ca El. Toţi cei drepţi „vor învia în Hristos” (vers. 22). Termenul folosit aici sugerează o acţiune creatoare, când toţi cei „care sunt ai lui Hristos” sau Îi rămân credincioşi vor fi înviaţi „la venirea Lui” (vers. 23), „la cea din urmă trâmbiţă” (vers. 52).

De ce făgăduinţa învierii este atât de importantă în credinţa noastră, în special în lumina învăţăturii că cei morţi dorm? De ce fără ea, credinţa noastră ar fi în zadar?

6. Ce schimbare a adus în viaţa lui Iosia şi a întregului popor descoperirea Cărţii Legii? 2 Împăraţi 22:3-20

În anul 621 î.Hr., când Iosia avea doar douăzeci şi cinci de ani, Hilchia, marele-preot, a găsit „cartea Legii”, posibil primele cinci cărţi ale lui Moise sau, mai specific, Deuteronomul. În timpul domniei tatălui său, Amon, şi a nelegiuitului său bunic, Manase, acest sul s-a pierdut din cauza închinării la Baal, la Astarteea şi „înaintea întregii oştiri a cerurilor” (2 Împăraţi 21:3-9). Când a auzit condiţiile legământului, Iosia şi-a sfâşiat hainele de supărare, dându-şi seama cât se îndepărtaseră el şi poporul de închinarea la adevăratul Dumnezeu. De îndată a început o reformă în toată ţara, nimicind înălţimile şi distrugând idolii. După ce a terminat, în Iuda a rămas un singur loc de închinare: Templul lui Dumnezeu de la Ierusalim. Aşadar, descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu duce la convingere, pocăinţă şi puterea de a face o schimbare. Această schimbare a început cu Iosia şi apoi s-a extins în tot Regatul lui Iuda.

7. Ce asigurare avem că Biblia are puterea de a ne schimba viaţa şi de a ne arăta calea spre mântuire? Ioan 16:13; Ioan 17:17; Evrei 4:12; Romani 12:2

Una dintre cele mai puternice mărturii despre puterea Bibliei este viaţa schimbată a unui om. Cuvântul arată păcatul şi viciul şi ne descoperă firea noastră pământească şi nevoia de un Mântuitor.

O carte unică aşa cum este Biblia, ancorată în istorie, plină de profeţii şi cu puterea de a transforma viaţa, trebuie interpretată într-un mod unic. Ea nu poate fi interpretată ca orice altă carte, căci Cuvântul viu al lui Dumnezeu trebuie înţeles în lumina unui Hristos viu care a făgăduit că va trimite Duhul Său să ne călăuzească în „tot adevărul” (Ioan 16:13). Fiind o descoperire a adevărului lui Dumnezeu, Biblia trebuie să conţină propriile principii interne de interpretare, care pot fi descoperite studiind modul în care au folosit Scriptura autorii ei şi felul în care au fost călăuziţi de ea când i-au permis să se interpreteze singură.

„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredinţat oamenilor cunoştinţa necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor şi dovada experienţei.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 7

Mulţi oameni au murit pentru că au pus la loc de cinste Cuvântul lui Dumnezeu şi i-au rămas credincioşi. Unul dintre ei a fost dr. Rowland Taylor, un preot englez care a trăit în timpul domniei reginei Maria I (cea sângeroasă). El s-a împotrivit impunerii liturghiei catolice în parohia sa din Hadley. După ce a fost dat afară din biserică şi ridiculizat pentru că a stat de partea Scripturii, el a apelat personal la episcopul de Winchester, lordul cancelar, dar acesta l-a trimis la închisoare şi apoi la moarte pe rug. Chiar înainte de moartea sa, în 1555, el a spus următoarele: „Oameni buni! Nu v-am propovăduit nimic altceva decât Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu şi lecţii pe care le-am luat din cartea aceasta sfântă a lui Dumnezeu, sfânta Biblie. Am venit astăzi aici pentru a o pecetlui cu sângele meu.” – John Foxe, The New Foxe’s Book of Martyrs, rescrisă şi actualizată de Harold J. Chadwick, p. 193. Dr. Taylor a fost auzit repetând Psalmul 51 chiar înainte de a fi aprins focul şi de a-şi da ultima suflare.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 37 „Scripturile, o apărare sigură”; şi Hristos, Lumina lumii, cap. 73 „Să nu vi se tulbure inima”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 48-54
1. A cui răscumpărare este atât de scumpă, încât nu se va face niciodată?
2. Unde cere Dumnezeu să fie adevărul?
3. Care sunt jertfele plăcute lui Dumnezeu?
4. Ce vrea Dumnezeu să vadă când Se uită de la înălţimea cerurilor?

Evanghelizare, secţiunea 6, subcapitolul „Cunoaşterea îndeaproape a oamenilor”
5. Ce trebuie să facă cei care îi învaţă pe oameni atunci când văd în auditoriu o persoană care pare interesată?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare scrise ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Calendar_2020_2_apr-mai-iun jpg .

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!

Cuvinte cheie: descarcă, descarca, download Comentarii pentru zecimi şi daruri 2020