Originea Bibliei

Modul în care percepem si înţelegem originea si natura Scripturii are un impact major asupra rolului pe care Biblia îl are în viaţa noastră si în biserică. Felul în care interpretăm Biblia este influenţat si modelat în mare măsură de înţelegerea procesului revelaţiei si inspiraţiei. Când vrem să înţelegem corect Scriptura, în primul rând trebuie să ţinem seama de modul de interpretare pe care îl găsim chiar în ea. Nu putem studia matematica cu ajutorul metodelor empirice folosite în biologie sau sociologie. Nu putem studia fizica folosind aceleaşi instrumente ca pentru istorie. Nici adevărurile spirituale ale Bibliei nu vor fi cunoscute si înţelese corect prin metodele ateiste care abordează Biblia ca si cum Dumnezeu nu ar exista, ci modul în care interpretăm Scriptura trebuie să ia în serios dimensiunea divino-umană a Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, ca să putem să o interpretăm corect, noi trebuie să abordăm Biblia cu credinţă, nu cu scepticism sau îndoieli metodologice.

În această săptămână vom studia câteva aspecte fundamentale ale originii si naturii Bibliei care ar trebui să aibă impact asupra modului în care o interpretăm si o înţelegem.

1. Ce spune Petru despre originea mesajului profetic al Scripturii? 2 Petru 1:19-21

Apostolul Petru spune că profeţii au fost insuflaţi de Duhul Sfânt în aşa măsură, încât conţinutul soliei lor era de la Dumnezeu. Nu ei au inventat mesajul. Mesajul profetic al Bibliei nu are la bază „basme meşteşugit alcătuite” (2 Petru 1:16), ci este de origine divină şi de aceea putem afirma că este adevărat şi demn de încredere. „Oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit, mânaţi de Duhul Sfânt” (vers. 21, NKJV). Dumnezeu a fost la lucru în tot procesul de revelaţie prin care le-a făcut cunoscută voia Sa oamenilor aleşi.

Comunicarea verbală directă între Dumnezeu şi anumiţi oameni este un adevăr de netăgăduit al Scripturii. Tocmai de aceea Biblia are o autoritate specială, divină, şi noi trebuie să luăm în considerare elementul divin atunci când interpretăm Scriptura. Deoarece Dumnezeul nostru sfânt este Autorul suprem, cărţile Bibliei sunt pe drept numite „Sfintele Scripturi” (Romani 1:2; 2 Timotei 3:15).

Ele au fost date şi cu scop practic – sunt de folos „ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16,17).

Noi avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru a putea aplica în viaţa noastră ce ne-a descoperit Dumnezeu în Cuvânt. Petru spune că interpretarea Cuvântului divin descoperit al lui Dumnezeu nu ţine de părerile personale. Noi avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhul Sfânt pentru a-i înţelege corect sensul.

Scriptura spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Termenii biblici pentru „revelaţie” exprimă ideea că acum este descoperit, sau dezvăluit, şi astfel este făcut cunoscut ceva ce înainte a fost ascuns. Ca oameni, noi avem nevoie de această descoperire, pentru că suntem fiinţe păcătoase, despărţiţi de Dumnezeu din cauza păcatului şi, în consecinţă, dependenţi de El pentru a afla care este voia Lui.

Uneori ne este greu să ascultăm de învăţăturile Bibliei chiar când credem în originea ei divină. Ce s-ar întâmpla dacă am ajunge să nu ne mai încredem sau să punem la îndoială originea ei divină?

Deoarece Dumnezeu se foloseşte de limbaj pentru a le descoperi oamenilor voia Sa, revelaţia divină poate fi scrisă în cuvinte. Biblia este rezultatul descoperirii adevărului Său prin lucrarea Duhului Sfânt, care transmite şi păstrează mesajul lui Dumnezeu prin instrumente umane. Tocmai de aceea ne putem aştepta să existe acea unitate fundamentală pe care o vedem în toată Scriptura, de la Geneza la Apocalipsa (compară Geneza 3:14 cu Apocalipsa 12:17).

2. Ce ne spun următoarele versete despre inspiraţia Scripturii? 2 Petru 1:21; 2 Timotei 3:16; Deuteronomul 18:18

Toată Scriptura este de inspiraţie divină, chiar dacă nu toate pasajele ne inspiră la fel de mult sau nu toate ni se aplică nouă astăzi (de exemplu, secţiunile despre sărbătorile ebraice au fost inspirate, deşi nouă nu ni se cere să le păstrăm şi astăzi). Totuşi, trebuie să învăţăm din toată Scriptura, chiar şi din acele părţi care nu sunt uşor de citit şi de înţeles sau dacă nu ni se aplică nouă astăzi în mod specific.

De asemenea, nu tot ceea ce este scris în Biblie a fost descoperit direct sau în mod supranatural. Uneori, Dumnezeu i-a folosit pe scriitorii biblici care au cercetat cu grijă anumite lucruri sau au folosit documente existente (vezi Iosua 10:13; Luca 1:1-3) pentru a transmite solia Sa. Dar, chiar şi aşa, toată Scriptura este inspirată (2 Timotei 3:16). Tocmai de aceea Pavel afirmă că „tot” ce a fost scris a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin „răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde” (Romani 15:4, NTR).

„Biblia arată către Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a fost scrisă de mâini omeneşti şi, în variatele stiluri ale diferitelor ei cărţi, ea prezintă caracteristicile numeroşilor ei scriitori. Adevărurile descoperite sunt toate «insuflate de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16), cu toate acestea, sunt exprimate în cuvinte omeneşti.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 5

Astăzi sunt mulţi cercetători care neagă autoritatea divină a multor părţi din Biblie si resping chiar învăţături esenţiale – creaţiunea, exodul, învierea. Cum putem evita să ajungem în această situaţie?

3. Citeşte Exodul 34:27. De ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să scrie aceste cuvinte şi nu doar să le rostească înaintea poporului? Care este avantajul evident al Cuvântului scris?

Dumnezeul care vorbeşte si care a creat limbajul omului îi înzestrează pe cei aleşi să comunice adevărurile descoperite prin revelaţie divină şi gândurile de inspiraţie divină într-o manieră demnă de încredere. Tocmai de aceea nu este o surpriză să descoperim că Dumnezeu le-a poruncit scriitorilor Bibliei încă de la începuturi să transmită învăţăturile şi descoperirile Sale în scris.

4. Ce ne învaţă textele de mai jos despre revelaţia scrisă? Exodul 17:14; 24:4; Iosua 24:26; Ieremia 30:2; Apocalipsa 1:11,19; 21:5; 22:18,19

De ce a poruncit Dumnezeu ca soliile Sale descoperite şi inspirate să fie scrise? Răspunsul evident este ca să nu le uităm uşor. Cuvintele scrise ale Bibliei sunt un punct de referinţă constant care ne îndreaptă spre Dumnezeu şi spre voia Sa. De obicei, un document scris poate fi păstrat mai bine şi poate fi mai de încredere decât un mesaj oral, care trebuie repetat din nou şi din nou. Cuvântul scris poate fi copiat şi recopiat şi, astfel, făcut accesibil mai multor oameni decât dacă ar fi doar rostit. În cele din urmă, dacă ne aflăm într-un anume loc şi într-un timp anume, putem vorbi unui număr limitat de persoane, dar ce este transmis în scris poate fi citit de nenumăraţi cititori în diverse locuri, chiar pe mai multe continente, şi poate fi o binecuvântare şi generaţii mai târziu. Iar acolo unde sunt oameni care nu ştiu să citească, alţii le pot citi cu glas tare un document scris.

5. Ce asemănări putem observa între Isus, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup, şi Scriptură, Cuvântul scris al lui Dumnezeu? Ioan 1:14; Ioan 2:22; Ioan 8:31,32; Ioan 17:17

Există o paralelă între Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup, Isus Hristos, şi Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Scriptura. După cum Isus a fost conceput în mod supranatural prin Duhul Sfânt, dar născut din femeie, şi Sfânta Scriptură este de origine supranaturală, dar transmisă prin fiinţe omeneşti.

Isus Hristos S-a făcut om în timp şi spaţiu – a trăit într-un timp şi într-un loc anume. Totuşi, acest fapt nu I-a anulat divinitatea, nici nu L-a limitat la o anume perioadă istorică. El este singurul Răscumpărător pentru toţi oamenii, din toată lumea, din toate veacurile (Faptele 4:12). Sfânta Scriptură a fost dată într-un timp şi o cultură anume. Nici ea nu este condiţionată sau limitată la un timp sau un loc anume, ci se aplică tuturor oamenilor, în întreaga lume.

Când i S-a descoperit omului, Dumnezeu S-a coborât la nivelul omului. Natura umană a lui Isus avea toate limitările omeneşti şi efectele a patru mii de ani de degenerare. Cu toate acestea, El a fost fără păcat. Tot aşa, limbajul Scripturii este un limbaj omenesc, nu un limbaj „desăvârşit, supraomenesc” pe care nimeni nu îl foloseşte sau pe care nimeni nu îl poate înţelege. Deşi fiecare limbă are limitele ei, Creatorul omenirii, care este şi Creatorul limbajului, este în stare să Îşi comunice voia Sa fiinţelor omeneşti într-o manieră demnă de încredere, fără a ne induce în eroare.

Desigur, orice comparaţie are limitele ei. Isus Hristos şi Sfânta Scriptură nu sunt identici. Biblia nu este o întrupare a lui Dumnezeu – El nu este o carte. Dumnezeu în Isus Hristos S-a făcut om. Noi iubim Biblia pentru că ne închinăm Mântuitorului proclamat pe paginile ei.

Biblia este o unire divino-umană inseparabilă şi unică. Ellen G. White a văzut acest lucru foarte clar când a scris: „Dar Biblia, cu adevărurile ei date de Dumnezeu şi exprimate în limbajul oamenilor, ne prezintă o unire a divinului cu omenescul. O astfel de unire a existat în natura Domnului Hristos, care era Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului. Acest lucru este adevărat cu privire la Biblie, tot aşa cum a fost adevărat şi cu Hristos, căci «Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi» (Ioan 1:14).” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 5

6. De ce este atât de importantă credinţa pentru a-L înţelege pe Dumnezeu şi Cuvântul Său? De ce nu putem să Îi fim plăcuţi Lui fără credinţă? Evrei 11:3,6

Orice cunoaştere adevărată se realizează în contextul credinţei. Încrederea fără rezerve a copilului faţă de părinţii lui îl ajută să înveţe lucruri noi. Relaţia aceea de încredere îl călăuzeşte pe copil să înveţe aspectele de bază, fundamentale ale vieţii şi ale dragostei. Cunoştinţa şi înţelegerea sunt rezultatul unei relaţii de încredere şi iubire.

Tot aşa, un muzician bun interpretează o piesă muzicală foarte bine atunci când nu are doar aptitudinile tehnice necesare pentru a cânta la un instrument, ci şi dragoste faţă de muzică, faţă de compozitor şi de instrument. Putem afirma că nici noi nu înţelegem Biblia corect atunci când o abordăm cu scepticism sau având îndoieli metodologice, ci doar când venim cu un spirit de iubire şi credinţă. Apostolul Pavel scria: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11:6). De aceea, este vital să ne apropiem de Biblie cu credinţă, recunoscându-i originea supranaturală, nu privind-o ca pe o carte scrisă de oameni.

Adventiştii de ziua a şaptea şi-au exprimat clar poziţia cu privire la originea supranaturală a Scripturii în Punctele fundamentale de credinţă ale bisericii, în care se spune: „Sfânta Scriptură, Vechiul şi Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiraţie divină, prin oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu, care au vorbit şi au scris conduşi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a încredinţat omului cunoştinţa necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experienţei, descoperirea supremă a doctrinelor şi raportul demn de încredere al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie (Psalmii 119:105; Proverbele 30:5,6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16,17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20,21).”

Ce pierd oamenii din vedere atunci când nu citesc Biblia cu credinţă? De ce această credinţă nu este oarbă?

Deşi este esenţială pentru credinţa noastră, doar Biblia nu ar avea nicio valoare spirituală reală pentru noi dacă inima şi mintea noastră nu ar fi influenţate de Duhul Sfânt când o citim şi o studiem.

„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredinţat oamenilor cunoştinţa necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor şi dovada experienţei… Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu a descoperit voia Sa oamenilor prin Cuvântul Său n-a făcut inutilă prezenţa şi călăuzirea continuă a Duhului Sfânt. Din contră, Duhul a fost făgăduit de Mântuitorul nostru ca să descopere Cuvântul slujitorilor Săi, să lumineze şi să aplice învăţăturile Lui. Şi pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a inspirat Biblia, este cu neputinţă ca învăţătura Duhului să fie vreodată contrară aceleia a Cuvântului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 9

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 55-61
1. Cine sunt cei despre care spune psalmistul că „nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor”?
2. Unde spera psalmistul să-i fie puse şi scrise lacrimile sale?
3. Ce constatase psalmistul despre cum este ajutorul omului?
4. La ce fel de adăpost dorea psalmistul să alerge?

Evanghelizare, secţiunea 6, subcapitolul „Predicile tipărite şi literatura”
5. Pentru ce anume este esenţială pagina tipărită?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!