Cartea Geneza şi facerea lumii (II)

Mulţi gânditori de seamă au fost inspiraţi de Scriptură să cerceteze lumea creată a lui Dumnezeu; ca un rezultat a apărut ştiinţa modernă. Johannes Kepler, Isaac Newton, John Ray, Robert Boyle şi alţi mari oameni de ştiinţă au crezut că prin lucrările lor au descoperit şi mai mult despre opera lui Dumnezeu.

Totuşi, după Revoluţia Franceză, ştiinţa secolului XIX a început să facă tranziţia de la o viziune teistă asupra lumii la una bazată pe naturalism şi materialism, adesea fără a lăsa loc supranaturalului. Aceste idei filozofice au fost popularizate de cartea lui Charles Darwin, Originea speciilor (1859). De la acea vreme, ştiinţa s-a distanţat foarte mult de temelia sa biblică, ajungându-se astfel la o reinterpretare radicală a relatării din Geneza.

Ne prezintă Biblia o viziune demodată, neştiinţifică despre cosmologie? Relatarea biblică a fost doar împrumutată de la naţiunile păgâne înconjurătoare? A fost Biblia condiţionată cultural de loc şi timp sau natura sa inspirată ne înalţă gândirea pentru a putea pricepe natura cu totul divină a originii noastre?

Se ştie că, în lumea antică, mulţi credeau că Pământul este plat. Totuşi, din diverse motive bine întemeiate, majoritatea oamenilor au înţeles că Pământul este rotund. Chiar şi în zilele noastre sunt persoane care pretind că Biblia ne învaţă că pământul este plat.

1. Care este contextul următoarelor versete? Ne învaţă cumva că Pământul este plat? Apocalipsa 7:1; 20:7,8

Ioan, autorul acestor versete, scrie o profeţie referitoare la timpul sfârşitului în care descrie patru îngeri din cer „care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului.” El a repetat cuvântul „patru” de trei ori pentru a face legătura între îngeri şi cele patru puncte cardinale.

Pe scurt, el foloseşte un limbaj figurat, la fel cum facem şi noi când spunem, de exemplu, „soarele apune” sau „vântul bate din est”. A insista pe o interpretare literală a acestor versete profetice când contextul ne indică o idee figurată a punctelor cardinale nord, sud, est şi vest înseamnă a scoate din context aceste pasaje şi a spune că sugerează ceva ce, de fapt, nu sugerează. Când Isus a spus: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15:19), El nu vorbea despre fiziologia umană sau despre inima propriu-zisă. El folosea o figură de stil pentru a prezenta un adevăr moral.

2. Ce învăţăm din următoarele texte despre forma Pământului? Iov 26:7-10; Isaia 40:21,22

În Iov 26, Pământul este prezentat ca fiind suspendat în spaţiu, iar Isaia afirmă că Pământul este rotund.

Imaginează-ţi că ai fi trăit cu mii de ani în urmă. Ce dovezi ai fi avut că Pământul se mişcă? Ţi s-ar fi părut mai degrabă că stă nemişcat? Ce argumente ai fi putut aduce că Pământul este rotund sau plat?

Arheologii au descoperit texte din Egiptul antic şi din Orientul Apropiat care conţin relatări despre creaţiune şi potop. Acest lucru i-a făcut pe unii să se întrebe dacă relatarea din Geneza nu cumva a fost împrumutată de la aceste culturi sau dacă a depins în vreun fel de ele. Aşa să fie?

3. Citeşte Geneza 1-2:4 şi apoi citeşte următorul fragment din Epopeea lui Atra-Hasis. Ce diferenţe poţi observa?

„Când zeii în locul omului/ Au lucrat, au purtat poverile,/ Povara zeilor a fost prea mare,/ Munca prea grea, oboseala prea mare/…” „Fă ca zeiţa-pântecelui să dea naştere la odrasle,/ Şi fă ca omul să poarte povara zeilor!” … „Geshtu-e, un zeu cu inteligenţă,/ Pe el l-au ucis în adunarea lor./ Nintu a amestecat lutul/ Cu trupul şi cu sângele lui…” – Stephanie Dalley, Myths from Mesopotamia: Creation, the Flood, Gilgamesh and Others, pp. 9, 14-15

Deşi există asemănări între aceste relatări (de exemplu, primii oameni au fost făcuţi din ţărâna pământului), diferenţele sunt mult mai evidente.

(1) În Atra-Hasis, omul lucrează pentru zei, ca zeii să se poată odihni. În Geneza, Dumnezeu creează pământul şi tot ce este pe el pentru oameni, ca apogeu al creaţiei, şi apoi El Se odihneşte împreună cu ei. În Geneza, oamenii sunt aşezaţi într-o grădină şi invitaţi să aibă comuniune cu Dumnezeu şi să aibă grijă de creaţia Sa – concept care nu se găseşte în Atra-Hasis. (2) În Atra- Hasis un zeu este ucis şi sângele lui este amestecat cu lut pentru a da formă oamenilor. În Geneza, primul Adam este „modelat” personal de Dumnezeu, care suflă în el viaţă şi femeia este „făcută” mai târziu pentru a fi „ajutorul” lui. Dumnezeu nu i-a creat pe Adam şi Eva din sângele unui zeu ucis. (3) Nu există niciun semn care să indice vreun conflict sau violenţă în relatarea din Geneza, aşa cum vedem în poemul Atra-Hasis.

Relatarea biblică este sublimă: un Dumnezeu omnipotent îi oferă omenirii un scop demn într-o lume desăvârşită. O diferenţă radicală care i-a convins pe cercetători că aceste două relatări despre facerea lumii sunt foarte diferite.

Unii au susţinut că, de-a lungul veacurilor, relatările despre facerea lumii şi potop au fost transmise pe baza a ceea ce s-a întâmplat (de aici şi asemănările), dar au fost distorsionate în timp. Dar noi credem că Moise, sub inspiraţia Duhului Sfânt, a descoperit chiar ce a avut loc.

Departe de a fi dependentă de miturile păgâne antice despre creaţiune, Geneza pare să fi fost scrisă într-un mod care le respinge şi Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Creatorul.

4. Cum sunt descrise entităţile care apar în ziua a patra şi funcţiile lor? Geneza 1:14-19

Termenii „soarele” şi „luna” au fost evitaţi cu atenţie deoarece, în ebraică, aceste denumiri îi desemnau pe zeii soarelui şi ai lunii din Orientul Apropiat şi din Egipt (sau erau foarte apropiaţi ca nume). Folosirea termenilor „luminătorul cel mare” şi „luminătorul cel mic” arătau că aceste corpuri cereşti au fost create cu un scop precis, „să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii” şi să „lumineze pământul” (Geneza 1:14,15). Cu alte cuvinte, textul ne arată foarte clar că soarele şi luna nu erau zei, ci lucruri create cu funcţii naturale specifice, aşa cum le percepem şi noi astăzi.

5. Cât de personal S-a implicat Dumnezeu în crearea lui Adam şi a Evei? Geneza 2:7,18-24

Miturile orientale antice prezintă în mod unanim crearea omului ca o idee care a venit mai târziu, un rezultat al încercării de a-i uşura pe zei de munca lor prea asiduă. Această noţiune mitică este contrazisă de ideea biblică conform căreia omul trebuia să conducă lumea ca locţiitor al lui Dumnezeu. Nimic din facerea omului nu a fost un gând venit mai târziu. Textul biblic ne indică faptul că acesta a fost punctul culminant al creaţiunii, arătându-ne chiar mai hotărât cât de diferite sunt celelalte relatări de cea biblică.

Geneza ne prezintă astfel o corectură a miturilor din lumea veche. Moise a folosit anumiţi termeni şi anumite idei incompatibile cu conceptele păgâne. El a făcut acest lucru exprimând clar şi simplu perspectiva biblică asupra realităţii şi a rolului şi scopului lui Dumnezeu în facerea lumii.

Cu mii de ani în urmă, relatarea biblică despre facerea lumii mergea împotriva culturii de la acea vreme. Astăzi, relatarea biblică despre facerea lumii merge împotriva culturii actuale. De ce nu ar trebui să ne surprindă acest lucru?

6. Cum prezintă Biblia istoria omenirii de la Adam până la Noe şi de la Noe la Avraam? Geneza 5 şi 11

Există un element care face ca aceste genealogii să fie unice în Biblie: ele conţin elementul timp, determinându-i astfel pe unii oameni cercetători să le numească „cronogenealogii”. Ele au un mecanism în care informaţia despre urmaşi face şi referiri la timp. Acest sistem nu permitea ştergerea sau adăugarea anumitor generaţii. Geneza 5 şi 11 prezintă o linie genealogică continuă, lucru confirmat în 1 Cronici 1:18-27, unde nu sunt adăugate şi nici excluse generaţii. Biblia se interpretează singură.

Timp de aproape două mii de ani specialişti iudei şi creştini au interpretat aceste texte ca fiind pură istorie şi o modalitate precisă de a determina data la care a avut loc potopul şi vârsta pământului, cel puţin pe baza celor şapte zile ale creaţiunii aşa cum sunt descrise în Geneza 1 şi 2.

În ultimele decenii s-a încercat o reinterpretare a capitolelor 5 şi 11 din Geneza pentru a include vârste mai înaintate, în urma interpretărilor (de către fiinţe umane căzute) unor date arheologice şi istorice care par să sugereze acest lucru. Aceasta ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea relatării biblice.

Dar, dacă înţelegem conceptul de timp aşa cum apare în Biblie şi desfăşurarea sa de-a lungul istoriei, trebuie să recunoaştem că aceste două capitole sunt „atât istorice, cât şi teologice, legându-l pe Adam de restul omenirii şi pe Dumnezeu, de om în timp şi spaţiu. Geneza 5 şi 11:10-26 ne oferă cadrul în timp şi lanţul genealogic care îl leagă pe poporul lui Dumnezeu de omul pe care Dumnezeu l-a creat ca punct culminant al celor şase zile de facere a acestei planete.” – Gerhard F. Hasel, „The Meaning of the Chronogenealogies of Genesis 5 and 11”, Origins 7/2 [1980], p. 69

Deşi aceste versete din Vechiul Testament sunt acolo din motive întemeiate şi importante, la ce spune Pavel în 1 Timotei 1:4 şi Tit 3:9 că trebuie să fim atenţi când vorbim despre astfel de versete?

7. Citeşte pasajele de mai jos şi arată cum au făcut referire autorii lor la istoria relatată în Geneza 1-11:
Matei 19:4,5; Marcu 10:6-9; Luca 11:50,51; Ioan 1:1-3; Faptele 14:15; Romani 1:20; 2 Corinteni 4:6; Efeseni 3:9; 1 Timotei 2:12-15; Iacov 3:9; 1 Petru 3:20; Iuda 11, 14; Apocalipsa 2:7; 3:14; 22:2,3

Isus şi toţi scriitorii Noului Testament fac referire la Geneza 1-11 ca fiind o relatare de încredere. Isus face referire la scrierile lui Moise şi la crearea bărbatului şi a femeii (Matei 19:4). Pavel foloseşte în mod repetat relatarea despre facerea lumii pentru a întări argumentele teologice pe care le prezintă în epistolele sale. El le spune învăţaţilor atenieni: „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini” (Faptele 17:24). Astfel, scriitorii Noului Testament au construit pe natura fundamentală a cărţii Geneza pentru a-i arăta cititorului modern importanţa acestui eveniment literal.

De exemplu, citiţi Romani 5. De cel puţin şase ori, Pavel îl leagă direct pe Adam de Isus (Romani 5:12,14-19). Adică el crede în existenţa literală a unui Adam istoric, poziţie care este compromisă în mod fatal când interpretarea literală a acestor versete este înlocuită de un model evoluţionist al originii.

Scriitorii Noului Testament, inspiraţi de Duhul Sfânt, şi Însuşi Domnul Isus au considerat că relatarea despre creaţiune este demnă de încredere. De ce anume am da dovadă dacă am crede altfel?

„Biblia este istoria completă şi cea mai instructivă pe care o au oamenii. Ea vine proaspătă din fântâna adevărurilor eterne şi o mână divină a păstrat puritatea ei în decursul veacurilor. … Numai aici putem găsi o istorie a rasei umane, nemânjită de prejudecăţi sau mândrie omenească.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, p. 25

„Mi-a fost arătat că, fără istoria biblică, geologia nu poate dovedi nimic. Relicvele găsite în pământ sunt o dovadă a unor lucruri care au fost diferite în multe privinţe de prezent. Dar momentul existenţei lor şi perioada de timp în care aceste lucruri au fost pe pământ pot fi înţelese doar cu ajutorul istoriei biblice. Poate fi un lucru nevinovat să facem presupuneri dincolo de istoria biblică, dacă presupunerile noastre nu contrazic adevărurile găsite în Sfintele Scripturi. Dar când nu iau seama la Cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte relatarea despre creaţiune şi caută să justifice lucrările creatoare ale lui Dumnezeu prin principiile naturale, oamenii se află în oceanul fără margini al incertitudinii. Modul în care Dumnezeu Şi-a încheiat lucrarea de creare în şase zile literale nu le-a fost descoperit niciodată oamenilor muritori. Lucrarea Sa creatoare este la fel de nepătruns cum este şi existenţa Sa.” – Ellen G. White, Spiritual Gifts, vol. 3, p. 93

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 104-110
1. Ce face Domnul să crească pentru vite şi pentru nevoile omului?
2. Din ce cauză a fost „spurcată” ţara lui Israel?
3. Ce a făcut Domnul sufletului însetat şi celui flămând?
4. Cine şi de ce stă la dreapta săracului?

Evanghelizare, Secţiunea 7, subcapitolul „Mijloacele de prezentare a adevărului”
5. Ce metodă de prezentare a adevărului aprecia Ellen White şi despre care spunea că va fi folosită din ce în ce mai mult în lucrarea finală?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!