Cartea Geneza şi facerea lumii (I)

Primele capitole din Geneza sunt temelia pentru tot restul Scripturii. Învăţăturile sau doctrinele importante ale Bibliei îşi au sursa în aceste capitole. Aici găsim primele cunoştinţe despre natura Dumnezeirii care lucrează în armonie ca Tată, Fiu (Ioan 1:1-3; Evrei 1:1,2) şi Duh Sfânt (Geneza 1:2) pentru a crea lumea şi tot ce este în ea, culminând cu omenirea (Geneza 1:26-28). În Geneza sunt prezentate şi alte teme majore: Sabatul (Geneza 2:1-3), originea răului (Geneza 3), Mesia şi planul de răscumpărare (Geneza 3:15), potopul global (Geneza 6-9), legământul (Geneza 1:28; 2:2,3,15-17; 9:9-17; Geneza 15), împrăştierea popoarelor şi încurcarea limbilor (Geneza 10, 11) şi genealogiile care ne oferă cadrul biblic pentru cronologia de la facerea lumii şi până la Avraam (Geneza 5 şi 11). Subiecte precum puterea Cuvântului rostit al lui Dumnezeu (Geneza 1:3; 2 Timotei 3:16; Ioan 17:17), natura omenirii (Geneza 1:26-28), caracterul lui Dumnezeu (Matei 10:29,30), căsătoria între un bărbat şi o femeie (Geneza 1:27,28; 2:18,21-25), isprăvnicia pentru pământ şi resursele sale (Geneza 1:26; 2:15,19) şi speranţa făgăduinţei unei creaţii noi (Isaia 65:17; 66:22; Apocalipsa 21:1) toate îşi au temelia în aceste prime capitole pe care le vom studia în această săptămână şi săptămâna viitoare.

1. Ce adevăruri profunde sunt descoperite chiar la începutul Bibliei? Geneza 1:1

Biblia începe cu cele mai sublime şi profunde cuvinte, cuvinte simple, dar cu o profunzime nemărginită atunci când sunt studiate cu atenţie. De fapt, cele mai aprinse întrebări filozofice cu privire la cine suntem, de ce suntem aici şi cum am ajuns aici primesc răspuns în prima propoziţie a Bibliei.

Noi existăm, deoarece Dumnezeu ne-a creat la un moment anume în trecut. Noi nu am evoluat din nimic, nici nu am luat fiinţă la întâmplare, fără motiv şi fără nicio direcţie bine stabilită, aşa cum învaţă modelul ştiinţific contemporan al originii speciilor. Evoluţionismul darwinist este contrar Scripturii în toate privinţele şi încercarea unora de a-l armoniza cu Biblia face creştinismul să pară stupid.

Totodată, noi am fost creaţi de Dumnezeu într-un moment anume: „la început”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu trebuie să fi existat înainte de acest început. Adică Dumnezeu a existat înainte ca timpul să fi fost creat şi exprimat în ciclul zilnic „seară şi dimineaţă”, în luni şi ani, toate marcate de relaţia lumii cu soarele şi luna. Acest început are ecou şi este susţinut de alte pasaje din Biblie, care reafirmă continuu natura şi modul în care a creat Dumnezeu (Ioan 1:1-3).

2. Prin cine a fost creată lumea? Ce semnificaţie are pentru noi faptul că El a murit pe cruce? Ioan 1:1-3; Evrei 1:1,2

Biblia ne învaţă că Isus a creat lumea. Ea ne spune că „toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Prin Isus, Dumnezeu „a făcut lumile” (Evrei 1:1,2, NKJV). Deoarece toate lucrurile îşi au originea în Isus de la început, putem avea speranţa că El va încheia ce a început, deoarece ştim că El este „Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul” (Apocalipsa 1:8; 22:13).

Ce înseamnă pentru tine faptul că ştii că ai fost creat de Dumnezeu? Cum ar fi dacă nu ai crede acest lucru? Cum te-ai vedea pe tine şi pe alţii şi de ce?

În ultimii ani a existat tendinţa de a privi săptămâna creaţiei ca pe o metaforă, o pildă sau chiar un mit. Aceste idei au apărut odată cu teoria evoluţionismului, teorie care pretinde că viaţa pe planeta Pământ s-a dezvoltat de-a lungul multor ere. În această privinţă, Biblia ne învaţă că zilele creaţiunii, din Geneza 1, trebuie înţelese în sens literal, nu figurat.

3. Cum este folosit termenul „zi” în următoarele contexte? Geneza 1:3-5; Exodul 20:8-11

Cuvântul ebraic yôm, sau „zi”, este folosit adesea în relatarea despre facerea lumii cu referire la o zi literală. Nimic din relatarea despre facerea lumii din Geneza nu indică faptul că s-ar referi la altceva decât la o zi de douăzeci şi patru de ore, aşa cum înţelegem astăzi o zi. De fapt, unii cercetători care nu cred că zilele au fost cum sunt cele de astăzi vor recunoaşte totuşi că intenţia autorului a fost aceea de a face referire la astfel de zile.

Este interesant că Însuşi Dumnezeu a dat numele acestei unităţi de măsurare a timpului (Geneza 1:5). Yôm, sau zi, este definit prin fraza „a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă” (Geneza 1:5,8). Termenul este folosit la singular, nu la plural, făcând referire la o singură zi.

Astfel, cele şapte zile ale facerii lumii trebuie să fie înţelese ca o unitate completă de timp, introdusă de numeralul cardinal ‘echad („o”) urmată de numeralele ordinale (a doua, a treia, a patra etc.). Acest model indică o secvenţă consecutivă de zile, culminând cu ziua a şaptea. Nu există niciun indiciu în folosirea termenilor sau în forma de povestire care să indice vreun gol între aceste zile. Într-adevăr, cele şapte zile ale creaţiei sunt şapte zile în sensul în care le înţelegem noi astăzi.

De asemenea, sensul literal al zilei este înţeles şi mai clar în momentul în care Dumnezeu a scris porunca a patra cu degetul Lui, arătând că baza pentru odihna Sabatului zilei a şaptea se găseşte în secvenţa de şapte zile ale facerii lumii.

Facerea lumii din Geneza nu este singura creaţie menţionată în Biblie. Există o re-creare, la a doua venire, când Dumnezeu va „îmbrăca” trupul nostru muritor în nemurire „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). Dacă aşa va fi la revenirea lui Isus, este clar că Dumnezeu nu a avut nevoie de miliarde de ani când a creat prima dată, aşa cum învaţă evoluţionismul teist.

Astăzi, Sabatul zilei a şaptea este foarte atacat în societatea seculară şi în comunităţile religioase. Programele de lucru ale corporaţiilor globale arată încercarea de a schimba calendarul în multe ţări europene pentru ca lunea să fie prima zi din săptămână, iar duminica, ziua a şaptea. În recenta enciclică papală cu privire la schimbările climatice, Sabatul zilei a şaptea este numit „Sabatul evreiesc” şi lumea este încurajată să păzească o zi de odihnă pentru reducerea încălzirii globale (Papa Francisc, Laudato Si, pp. 172-173).

4. Ce legătură este între modul în care înţelegem săptămâna creaţiunii şi porunca a patra? Ce legătură este între aceasta şi întreita solie îngerească? Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11; Marcu 2:27; Apocalipsa 14:7

Biblia spune: „În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse.” Astăzi, mulţi creaţionişti evidenţiază lucrarea lui Dumnezeu în cele şase zile ale facerii lumii, dar nu recunosc faptul că Dumnezeu nu Şi-a încheiat lucrarea în ziua a şasea, ci după ce a creat ziua Sabatului. Isus spune: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” El a putut face această afirmaţie cu autoritate, deoarece El a făcut, sau a creat, Sabatul ca semn veşnic şi sigiliu al legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Sabatul nu a fost doar pentru poporul iudeu, ci pentru toţi oamenii.

Geneza prezintă trei lucruri pe care le-a făcut Isus prin crearea Sabatului. (1) El „S-a odihnit”, dându-ne un exemplu divin al dorinţei Sale de a Se odihni împreună cu noi. (2) El „a binecuvântat” ziua a şaptea. În relatarea despre creaţiune au fost binecuvântate animalele, apoi şi Adam, şi Eva, dar singura zi binecuvântată a fost ziua a şaptea. (3) Dumnezeu „a sfinţit-o”, sau „a făcut-o sfântă”.

Niciunei alte zile Biblia nu îi atribuie aceste trei caracteristici. Ele sunt repetate în porunca a patra, când Dumnezeu scrie cu degetul Lui şi ne îndreaptă atenţia înapoi, spre facerea lumii, ca temelie pentru Sabat (Exodul 20:11).

În Apocalipsa 14:7 şi Exodul 20:11, porunca despre Sabat este menţionată ca bază pentru închinarea la Creator. Cum se leagă această trimitere la Sabat de evenimentele ultimelor zile?

Ultimul deceniu a fost martorul unor schimbări majore în modul în care societatea şi guvernele definesc căsătoria. Multe ţări din lume au aprobat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, schimbând legile anterioare care protejau structura familiei formată dintr-un bărbat şi o femeie. Această schimbare este fără precedent din mai multe privinţe şi ridică noi întrebări cu privire la instituţia căsătoriei, la relaţia dintre biserică şi stat şi la sfinţenia căsătoriei şi a familiei aşa cum este definită în Scriptură.

5. Ce ne spun următoarele texte despre idealul lui Dumnezeu pentru căsătorie? Geneza 1:26-28; 2:18,21-24

În ziua a şasea Dumnezeu atinge punctul culminant al creaţiunii, prin crearea omului. În Geneza 1:26 este folosit pluralul în dreptul lui Dumnezeu pentru prima dată: „Să facem om după chipul Nostru.” Toate persoanele întreitei Dumnezeiri, într-o relaţie de iubire reciprocă, acum creează relaţia de căsătorie între oameni pe pământ, relaţie instituită de Cer.

Scriptura este foarte clară, această relaţie trebuie să aibă loc între un bărbat şi o femeie, care ei înşişi provin dintr-un tată şi o mamă, care sunt bărbat şi femeie. Acest concept este făcut şi mai clar în îndrumarea dată primilor părinţi de pe pământ: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l»” (Geneza 1:28). În porunca a cincea, copiii trebuie să îşi cinstească tatăl şi mama (Exodul 20:12). Această legătură nu poate fi împlinită în niciun alt context decât în parteneriatul heterosexual.

Ce ne învaţă Isus despre natura şi sfinţenia căsătoriei? (Matei 19:3-6). În lumina cuvintelor Sale şi amintindu-ne de dragostea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire şi de faptul că noi toţi suntem păcătoşi, cum ar trebui să adoptăm o poziţie fermă, dar credincioasă de partea principiilor biblice în privinţa căsătoriei?

Biblia ne oferă o legătură de netăgăduit între creaţia perfectă, cădere, Mesia cel făgăduit şi răscumpărarea finală. Aceste evenimente majore devin baza temei mântuirii pentru rasa umană.

6. Ce s-a întâmplat cu creaţiunea desăvârşită a lui Dumnezeu? Geneza 1:31; 2:15-17; 3:1-7

Dumnezeu a spus că tot ce făcuse, toate „erau foarte bune”. „Creaţiunea era acum completă. … Edenul înflorise pe pământ. Adam şi Eva aveau cale liberă la pomul vieţii. Nicio pată a păcatului şi nicio umbră a morţii nu întina minunata creaţiune.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 47. Dumnezeu îi avertizase pe Adam şi Eva că, dacă mâncau din pomul oprit, cu siguranţă aveau să moară (Geneza 2:15-17). Şarpele şi-a început discursul cu o întrebare şi apoi a contrazis cu totul ceea ce spusese Dumnezeu: „Hotărât că nu veţi muri” (Geneza 3:4). Satana i-a promis Evei mai multă cunoştinţă şi faptul că va fi ca Dumnezeu. Iar ea l-a crezut.

7. Cum confirmă Pavel afirmaţia din Geneza 2:15-17? Ce raport există între aceste învăţături şi evoluţia teistă? Romani 5:12; 6:23

Putem vedea în Scriptură că scriitorii biblici de mai târziu au confirmat afirmaţiile biblice timpurii şi au adus mai multe informaţii. În Romani 5-8, Pavel scrie despre păcat şi despre nevoia de mântuire: „… printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor” (Romani 5:12). Dar perspectiva evoluţionistă, care presupune că moartea ar fi existat cu milioane de ani înainte de apariţia omenirii, are implicaţii serioase pentru învăţătura biblică despre originea păcatului, moartea lui Hristos în locul nostru pe cruce şi planul de mântuire. Dacă moartea nu are legătură cu păcatul, atunci plata pentru păcat nu este moartea (Romani 6:23) şi Hristos nu ar fi avut niciun motiv să moară pentru păcatele noastre. Atunci, între creaţiune, căderea în păcat şi cruce, nu ar exista nicio legătură logică. Primul Adam este legat de al doilea Adam (1 Corinteni 15:45,47). A crede în evoluţionismul darwinist, chiar acceptând şi conceptul despre Dumnezeu pe parcurs, înseamnă distrugerea temeliei creştinismului.

„Dovezile cumulative, pe baza factorilor comparativi, literari, lingvistici şi de altă natură, sugerează unanim o singură concluzie, şi anume că denumirea yôm, zi, din Geneza 1, face referire la o zi literală de douăzeci şi patru de ore.

Autorul capitolului 1 din Geneza nu ar fi putut prezenta metode mai clare şi mai cuprinzătoare de a exprima ideea de zi literală decât cele alese.” – Gerhard F. Hasel, „The Days of Creation în Genesis 1: Literal Days or Figurative Periods/Epochs of Time?” Origins 21/1 [1994], pp. 30-32

„Minţile cele mai dotate, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu, se tulbură, încercând să aprofundeze legăturile dintre ştiinţă şi revelaţie. Creatorul şi lucrările Lui sunt mai presus de puterea lor de pricepere şi, fiindcă nu pot fi explicate prin legile naturale, raportul Bibliei este declarat ca nefiind vrednic de încredere.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, p. 258

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, cap. 2 „Creaţiunea” şi cap. 9 „Săptămâna creaţiunii, o săptămână literală”.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 97-103
1. Ce spune psalmistul că se întâmplă cu cei ce slujesc icoanelor?
2. Ce anume spune psalmistul că au văzut toate marginile pământului?
3. Despre ce anume spune psalmistul că „nu se va lipi” de el?
4. Ce anume schimbă Domnul „ca pe un veşmânt”?

Evanghelizare, Secţiunea 7, subcapitolul „Reţinerea unor învăţături fără a face ca adevărul să fie neclar”
5. Care aspecte ale adevărului trebuie adunate în mintea noastră şi cum pot fi întipărite acolo?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!