Crearea lumii şi căderea în păcat

Istoria poporului lui Dumnezeu se deschide cu crearea oamenilor şi cu căderea lor tragică în păcat. Orice demers de înţelegere a caracterului unităţii bisericii trebuie să pornească de la planul iniţial al lui Dumnezeu de la crearea lumii şi de la nevoia de restaurare de după cădere.

Primele capitole ale Bibliei ne dezvăluie intenţia lui Dumnezeu ca omenirea să formeze o singură familie. Din nefericire, unitatea aceasta a fost distrusă după tragedia păcatului. Discordia şi divizarea îşi au rădăcina în păcat, sunt consecinţa urâtă a neascultării. Ele sunt prezente în germene în relaţia dintre Adam şi Eva după ce au mâncat din pomul interzis (vezi Geneza 3:11). De aceea, între obiectivele majore ale planului de mântuire este şi refacerea unităţii de la început.

Avraam, părintele poporului lui Dumnezeu, a îndeplinit un rol esenţial în planul de mântuire. în Scriptură, el este dat ca exemplu de neprihănire prin credinţă (vezi Romani 4:1-5), un tip de credinţă care îi uneşte pe credincioşi cu Dumnezeu şi unul cu altul. Dumnezeu lucrează prin oameni pentru a reface unitatea şi pentru a aduce la cunoştinţa omenirii pierdute voinţa Sa.

O idee care se desprinde clar din relatarea despre crearea lumii din Geneza 1 şi 2 este starea de armonie generală de la încheierea primei săptămâni din istoria lumii. Dumnezeu le acordă tuturor lucrurilor şi fiinţelor pe care le-a creat calificativul de „foarte bune” (Geneza 1:31), având în vedere nu doar frumuseţea lor, ci şi faptul că atunci nu exista nicio urmă de rău sau de discordie. Planul Său a urmărit coexistenţa şi interdependenţa armonioasă a tuturor formelor de viaţă. El a creat o lume frumoasă pentru familia umană. A creat o lume perfectă, demnă de El. Planul Său iniţial a fost ca în lumea noastră să existe armonie, unitate şi dragoste.

1. Ce ne spune Scriptura despre modul diferit în care a fost creat omul faţă de celelalte fiinţe de pe pământ (Geneza 1 şi 2)? Geneza 1:26,27

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, lucru care nu este menţionat în dreptul altor fiinţe. Natura chipului lui Dumnezeu a rămas până astăzi un subiect controversat printre teologi, însă multe pasaje din Scriptură declară că Dumnezeu este dragoste.

2. Ce înţelegem din cuvintele lui Ioan despre cum a fost omul la început şi despre rolul acestei trăsături asupra unităţii lumii noastre? 1 Ioan 4:7,8,1

Dumnezeu este dragoste. Aceasta înseamnă că omul, fiind creat după chipul Său, este capabil să iubească (într-un mod în care celelalte fiinţe create de pe pământ nu sunt capabile). însă dragostea nu poate exista decât în relaţie cu alţii. Crearea după chipul lui Dumnezeu presupune deci, printre altele, şi capacitatea de a iubi profund.

Căderea în păcat a avut un impact uriaş. Neascultarea lui Adam şi a Evei a declanşat distrugerea interdependenţei armonioase dintre toate formele de viaţă. Iar în planul relaţiei dintre oameni, a declanşat discordia, disensiunea şi separarea care se văd până azi. Pierderea armoniei se poate vedea în încercarea lor de a arunca vina asupra altcuiva (Geneza 3:12,13). Astăzi o întâlnim la tot pasul.

3. Care au fost urmările păcatului şi impactul lui asupra lumii armonioase create de Dumnezeu? Geneza 3:16-19; Geneza 4:1-15

Neascultarea lui Adam a avut consecinţe care au afectat întreaga lume creată de Dumnezeu. Au fost afectate atât natura, cât şi relaţiile interumane. Cain şi Abel, fraţii care ar fi trebuit să se iubească şi să aibă grijă unul de altul, s-au înstrăinat din cauză că unul şi-a urmat înclinaţiile egoiste, în loc să respecte porunca lui Dumnezeu. Şi aceasta a dus la violenţă şi la moarte. Cain a fost mânios nu în primul rând pe Abel, cât pe Dumnezeu (Geneza 4:5), iar mânia l-a condus la resentimente faţă de Abel. Neascultarea a rupt şi mai mult relaţiile umane.

„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5). Răutatea aceasta a atras în final potopul şi teribila devastare a lumii. Dar Dumnezeu nu a abandonat omenirea, ci a păstrat o rămăşiţă, pe Noe şi familia lui, care să ia totul de la început.

După potop, El le-a dat un semn: curcubeul, care avea să le aducă aminte de grija Sa şi de făgăduinţele Sale, de bunătatea şi de îndurarea Sa (Geneza 9:12-17, Isaia 54:7-10). Şi a făcut un legământ cu Noe, reinstituind planul iniţial de a avea pe pământ o singură familie, unită şi credincioasă Lui şi Cuvântului Său.

Pe ce căi distruge păcatul armonia? Cum poţi contribui la refacerea armoniei în cercul apropiaţilor tăi?

4. Cum s-a adâncit dezbinarea dintre oameni? Geneza 11:1-9

Evenimentele consemnate în Biblie după relatarea despre potop sunt: construirea Turnului Babel, încurcarea limbii şi împrăştierea pe toată faţa pământului a oamenilor care până atunci vorbiseră o singură limbă. Unii dintre descendenţii lui Noe, atraşi probabil de frumuseţea zonei dintre Eufrat şi Tigru şi de fertilitatea solului, au decis să zidească o cetate şi un turn în ţara Şinear, o zonă din sudul Irakului de astăzi.

Arheologia a relevat că Mesopotamia a fost o zonă dens populată încă din zorii istoriei. Printre locuitorii ei au fost şi sumerienii, cărora li se atribuie inventarea scrierii pe tăbliţe de lut. Ei aveau case bine construite şi erau pricepuţi la confecţionarea de bijuterii, unelte şi obiecte de uz casnic. Excavările au mai scos la lumină şi multe temple în formă de turn, închinate diverşilor zei.

Descendenţii lui Noe stabiliţi în Şinear au uitat repede de Dumnezeu şi de făgăduinţa Sa de a nu mai distruge niciodată lumea prin potop. Ei s-au gândit să construiască Turnul Babel ca dovadă a înţelepciunii şi a priceperii lor, din dorinţa de a-şi crea o reputaţie, de a-şi „face un nume”. „Intenţia divină era ca oamenii să păstreze unitatea dintre ei prin liantul religiei adevărate. în momentul în care idolatria şi politeismul au distrus acest liant spiritual interior, ei au pierdut nu doar unitatea religioasă, ci şi spiritul de fraternitate. Un plan ca acesta, de construire a turnului cu scopul menţinerii prin mijloace exterioare a unităţii interioare pierdute, nu avea şanse de reuşită.” – Comentariul biblic AZŞ, vol. 1, pp. 284,285

Căderea lui Adam şi a Evei a spulberat unitatea rasei umane şi a distrus planul iniţial al lui Dumnezeu. Urmările: confuzia în ce priveşte închinarea, răspândirea pe tot pământul a răului şi a imoralităţii şi, în final, fragmentarea omenirii într-o sumedenie de culturi, limbi şi rase diferite şi adesea opuse una alteia.

Ce putem face efectiv împotriva practicii împărţirii oamenilor după rasă, cultură si limbă, împărţire care ne afectează chiar si în biserică?

Trei mari religii monoteiste ale lumii, iudaismul, creştinismul şi islamul, îl consideră pe Avraam părintele lor. Creştinii se consideră descendenţii lui spirituali. Când a fost chemat să plece din ţara lui, din Mesopotamia, Avraam a primit făgăduinţa că, în el, „toate familiile pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 12:3; vezi şi 18:18; 22:18). Binecuvântarea aceasta a venit prin Isus.

5. Ce elemente ale credinţei lui Avraam sunt amintite în următoarele texte? Ce legătură au cu ideea de unitate creştină? Cum ne pot ajuta să înţelegem importanţa unităţii creştine? Evrei 11:8-19; Romani 4:1-3; Galateni 3:29

Vedem la Avraam, ca părinte al credincioşilor, câteva dintre componentele fundamentale ale unităţii creştine. în primul rând, el a ascultat: „Prin credinţă Avraam… a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evrei 11:8). în al doilea rând, a crezut în făgăduinţele lui Dumnezeu: „Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în Ţara Făgăduinţei ca într-o ţară care nu era a lui… Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:9,10). în al treilea rând, el a crezut că Dumnezeu avea să-i dea un fiu şi că, în viitor, urmaşii lui aveau să fie mulţi la număr ca stelele. Dumnezeu l-a îndreptăţit pe baza acestui răspuns al credinţei (Romani 4:1-3). în al patrulea rând, a avut încredere în planul lui Dumnezeu de mântuire. Credinţa lui a fost cel mai greu încercată când Dumnezeu i-a cerut să-l aducă jertfă pe Isaac (Geneza 22:1-19; Evrei 11:17-19).

Vechiul Testament îl numeşte pe Avraam prietenul lui Dumnezeu (2 Cronici 20:7; Isaia 41:8). Viaţa lui de credinţă, ascultarea lui neşovăielnică şi încrederea lui în făgăduinţele lui Dumnezeu sunt un exemplu pentru viaţa noastră de credinţă.

Gândeşte-te la faptele si la cuvintele tale din ultimele zile. Ce poţi face pe viitor pentru ca ele să reflecte corespunzător credinţa ta?

6. De ce l-a ales Dumnezeu pe Israel, pe urmaşii lui Avraam, ca popor al Său? Deuteronomul 7:6-11

Scopul pentru care Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam şi cu descendenţii lui a fost păstrarea cunoaşterii despre El în lume şi mântuirea lumii (Psalmii 67:2). Dar motivul principal a fost dragostea Sa pentru oameni. Urmaşii lui Avraam nu se puteau lăuda cu vreun merit special (Deuteronomul 7:7).

Alegerea lor s-a făcut după nişte criterii ciudate pentru mentalitatea generală a oamenilor. Noi, oamenii, îi alegem pe cei puternici, înţelepţi şi siguri de ei, dar Dumnezeu nu-i alege pe cei tari, ci pe cei conştienţi că sunt slabi, că au lipsuri, că sunt mici şi că nu au cu ce se lăuda înaintea Sa (1 Corinteni 1:26-31).

Şi iată ce privilegii au avut: „Dumnezeu a dorit să facă din poporul Israel un motiv de laudă şi de slavă. Iudeilor li s-au acordat toate avantajele spirituale. Dumnezeu nu i-a privat de nicio favoare în vederea formării unui caracter care i-ar fi putut face reprezentaţii Săi.

Ascultarea de Legea lui Dumnezeu le-ar fi adus o prosperitate uimitoare în comparaţie cu naţiunile lumii. Dumnezeu le-ar fi putut da înţelepciune şi talente în toate domeniile, ar fi continuat să fie învăţătorul lor şi i-ar fi înnobilat şi înălţat prin supunerea faţă de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, ei ar fi fost feriţi de bolile de care sufereau celelalte popoare şi ar fi fost binecuvântaţi cu putere intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea şi puterea Sa trebuiau să se descopere în toate dovezile prosperităţii lor. Ei trebuiau să fie o împărăţie de preoţi şi de conducători. Dumnezeu le-a asigurat toate condiţiile favorabile pentru a deveni cea mai mare naţiune de pe pământ.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 212

Ştim ce a făcut Dumnezeu pentru Israelul de odinioară si ce chemare i-a adresat. În ce fel se aseamănă cu ceea ce a făcut El pentru noi si cu chemarea pe care ne-a adresat-o nouă, ca adventişti de ziua a şaptea?

Planul iniţial al lui Dumnezeu pentru crearea omenirii este reflectat şi de instituţia familiei (Geneza 2:21-24), şi de cea a Sabatului. Sabatul a fost dat pentru toţi oamenii, cum a arătat Isus în Marcu 2:27,28. Caracterul lui universal reiese şi din faptul că Dumnezeu a pus deoparte ziua a şaptea înainte de chemarea lui Israel ca popor al legământului Său şi chiar înainte de căderea în păcat. Ce forţă unificatoare ar fi Sabatul dacă ar fi păzit de toţi oamenii! Ziua de odihnă a fost lăsată de Dumnezeu pentru a le aminti urmaşilor lui Adam şi ai Evei că toţi îşi au originea în El şi despre faptul că toţi sunt fraţi. „Atât Sabatul, cât şi familia au fost instituite în Eden, iar ele sunt legate indisolubil în planul lui Dumnezeu. în această zi, mai mult decât în oricare alta, putem să trăim viaţa din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei să fie asociaţi în muncă şi studiu, în închinare şi recreare, tatăl, ca preot al casei, iar mama şi tata deopotrivă ca învăţători şi tovarăşi ai copiilor lor.” – Ellen G. White, Îndrumarea copilului, ed. 2014, p. 398

Pentru studiu suplimentar: capitolele „Crearea pământului” şi „Chemarea lui Avraam” din cartea Patriarhi şi profeţi de Ellen G. White.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Apocalipsa 1-7
1. La ce anume se declara Ioan părtaş cu cei cărora le scria?
2. Unde a fost ucis Antipa?
3. Ce vor fi determinaţi să ştie cei din sinagoga Satanei?
4. Ce seminţie nu este enumerată în lista celor sigilaţi (pecetluiţi)?

Istoria mântuirii, capitolul 32
5. Cum a fost limbajul ucenicilor începând din Ziua Cincizecimii?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”) sau YouTube (canalul „Conferinta Muntenia – Biserica Adventista de Ziua a Saptea”).
De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Comentarii pentru zecimi şi daruri 2018 (descarcă/download) . Aceste comentarii au fost pregătite de Departamentul Administrarea Creştină a Vieţii, Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!