Organizaţia bisericii şi unitatea

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi suntem creştini neoprotestanţi şi credem că mântuirea este doar prin credinţa în Isus Hristos. Pentru a beneficia de darurile pe care ni le-a pus Hristos la dispoziţie nu avem nevoie de intermedierea unei biserici sau a unei ierarhii bisericeşti. Le putem primi direct de la El, fiindcă El a murit în locul nostru pe cruce şi mijloceşte pentru noi ca Mare-Preot în sanctuarul din cer.

Biserica a fost adusă la existenţă de Dumnezeu pentru noi, dar nu ca mijloc de mântuire, ci ca loc în care şi prin care să auzim şi să vestim mântuirea. Ea este o organizaţie creată de Isus pentru răspândirea Evangheliei în lume. Organizaţia are valoare în măsura în care susţine şi facilitează misiunea. În absenţa ei, mesajul despre mântuire nu ar putea fi transmis oamenilor cu tot atâta eficienţă. Săptămâna aceasta vom vedea de ce este organizaţia bisericii esenţială pentru misiune şi cum poate ea promova unitatea bisericii.

În Noul Testament, relaţia dintre Hristos şi biserica Sa este ilustrată printr-o metaforă – biserica este trupul lui Hristos. Biserica depinde de El pentru însăşi existenţa ei. El este Capul (Coloseni 1:18, Efeseni 1:22) şi Sursa ei de viaţă. Fără El, ea nu ar exista. Biserica îşi trage identitatea din Hristos, deoarece El este Temelia, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei şi al învăţăturilor ei. Hristos şi Cuvântul Său descoperit în Scriptură îi determină identitatea.

1. Ce altă metaforă foloseşte Pavel când vorbeşte despre relaţia dintre Hristos şi biserica Sa? Care sunt caracteristicile acestei relaţii? Efeseni 5:23-27

Poate că avem reţineri faţă de ideea de supunere, din cauza abuzurilor la care s-au pretat conducătorii din secolele trecute. Şi totuşi biserica trebuie să se supună Capului, lui Hristos, şi este supusă autorităţii Lui. Când îl recunoaştem drept Cap al bisericii, ne aducem aminte că Lui şi numai Lui îi datorăm credinţă supremă. Biserica trebuie să se organizeze, însă organizaţia trebuie să se supună permanent autorităţii Lui, adevăratul Conducător al bisericii.

„Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, Capul ei. Nu trebuie să fie stăpânită de om şi nici să depindă de om. Mulţi pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă şi ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. Mântuitorul declară: «Voi toţi sunteţi fraţi.» Toţi suntem expuşi ispitei şi supuşi greşelii. Nu ne putem încrede în nicio fiinţă mărginită pentru a ne conduce. Temelia credinţei este prezenţa vie a lui Hristos în biserică. În aceasta poate să se încreadă şi cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai tari se vor dovedi cei mai slabi, dacă nu fac din Hristos ajutorul lor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Isus, ed. 2015, p. 357

De ce depindem de Hristos si nu de vreo fiinţă limitată?

Când era cu ucenicii, Isus a trecut probabil deseori prin clipe de exasperare din cauza luptei lor pentru putere, din cauza căutării lor febrile de a ocupa locurile de frunte în împărăţia Sa (Marcu 9:33,34; Luca 9:46). Până şi la ultima Cină, au fost stăpâniţi de această dorinţă după dominare şi supremaţie (Luca 22:24).

2. Ce principiu de conducere prezintă Isus? Cum putem pune în practică acest principiu în viaţa noastră şi îndeosebi în biserica noastră? Matei 20:25-28

„În acest scurt pasaj, Isus prezintă două modele de autoritate. Primul este concepţia romană despre autoritate. În acest model, elita se suprapune ierarhic restului colectivităţii. Ea are puterea de a lua decizii şi aşteaptă supunere din partea celor de la nivel inferior. Isus a respins categoric acest model de autoritate când a declarat: «Între voi să nu fie aşa.» El le-a prezentat ucenicilor un nou şi surprinzător model de autoritate, o respingere sau inversare completă a modelului ierarhic cu care ei erau familiarizaţi.” – Darius Jankiewicz, „Serving Like Jesus: Authority in God’s Church”, în Adventist Review, 13 martie 2014, p. 18

Conceptul de autoritate prezentat de Isus aici se bazează pe două cuvinte-cheie: „slujitor” (diakonos) şi „rob” (doulos). Intenţia Sa aici nu este desfiinţarea oricărui sistem de autoritate, ci accentuarea ideii că liderii bisericii trebuie să fie mai înainte de toate slujitorii şi robii poporului lui Dumnezeu. Rolul lor nu este să exercite autoritate, să stăpânească sau să-şi facă o reputaţie din aceasta. „Hristos îşi întemeia împărăţia pe principii cu totul diferite. El îi chema pe oameni nu să stăpânească, ci să slujească, cel mai tare să poarte neputinţele celui slab. Puterea, poziţia, talentul, educaţia îl puneau pe posesorul lor sub o mai mare obligaţie de a sluji semenilor săi.” – Ellen G. White, Viaţa lui Isus, ed. 2015, p. 469

Ce exemplu de conducere le-a dat Isus ucenicilor Săi (Ioan 13:1-20)? Ce altă învăţătură încearcă El să ne dea în acest pasaj? Cum putem aplica principiul acesta în relaţiile cu semenii noştri din biserică si din afara ei?

3. Potrivit sfaturilor date de Pavel lui Timotei şi Tit, cum trebuie să fie un conducător sau un prezbiter? Timotei 2:15; Tit 1:9

Observă cât accent pune Pavel pe păstrarea neştirbită a învăţăturilor! Lucrul acesta este esenţial pentru unitate, fiindcă mai ales învăţăturile ne unesc ca biserică. Cum am afirmat deja, ca adventişti, o biserică atât de diversă din punct de vedere profesional, cultural şi rasial, unitatea noastră în Hristos depinde de înţelegerea adevărului pe care El l-a dat. Dacă nu îl înţelegem, ne putem aştepta la haos şi dezbinare, mai cu seamă pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului. Citeşte şi 2 Timotei 4:1-4.

Pavel oferă aceste sfaturi inspirate din perspectiva revenirii lui Isus şi a zilei judecăţii. Îi dă lui Timotei aceste sfaturi importante făcând apel la toată autoritatea primită de la Dumnezeu (vezi 1 Timotei 1:1). Şi îl îndeamnă să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă învăţăturile false aveau să abunde şi imoralitatea, să se înmulţească. Aceasta era lucrarea la care era chemat.

Ca parte a lucrării sale de învăţare a altora, îl îndeamnă să mustre, să certe, să îndemne, cuvinte care ne trimit cu gândul la rolul Scripturilor (2 Timotei 3:16). Prin urmare, el trebuie să respecte Scriptura, să le prezinte altora învăţăturile ei şi să le aplice. Iar lucrarea aceasta trebuie să fie îndeplinită cu blândeţe. Mustrările aspre rareori îl aduc pe păcătos la Hristos. Dacă avea să urmeze poveţele apostolului, sub călăuzirea Duhului Sfânt şi cu atitudinea de conducător-slujitor, Timotei avea să păstreze biserica unită.

Prin ce metode practice îi putem ajuta pe conducătorii bisericii noastre să păstreze biserica unită? Ce putem face pentru a fi noi înşine o forţă pentru unitate si nu pentru dezbinare, chiar dacă apar divergenţe?

Una dintre îndatoririle organizaţiei bisericii este păstrarea disciplinei, o chestiune spinoasă şi supusă interpretărilor greşite. Din perspectivă biblică, disciplina urmăreşte două lucruri: păstrarea purităţii doctrinare şi păstrarea purităţii vieţii şi practicii creştine.

Noul Testament susţine importanţa păstrării purităţii învăţăturii biblice ca urmare a apariţiei apostaziei şi învăţăturilor greşite, în special la sfârşitul timpului. Şi recomandă păstrarea reputaţiei bisericii prin evitarea imoralităţii, a necinstei şi a depravării. De aceea se spune despre Scriptură că este „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16).

4. Ce îndrumări referitoare la disciplină şi la mustrarea celui greşit i-a dat Isus bisericii? Matei 16:19; 18:15-20

Biblia susţine ideea de disciplină şi faptul că orice creştin este răspunzător pentru viaţa sa morală şi spirituală. Biserica trebuie să se distingă prin sfinţenie, adică prin faptul că este altfel decât lumea. În Biblie sunt multe exemple de situaţii în care biserica a fost nevoită să acţioneze ferm împotriva imoralităţii. În biserică, trebuie să fie păstrate standarde morale înalte.

5. Ce învăţături ne sunt date pentru tratarea problemelor din biserică? Matei 7:1-5; Galateni 6:1,2

Nu putem nega necesitatea disciplinei în biserică. Fără ea, nu putem fi credincioşi Cuvântului. Însă mustrările urmăresc mântuirea persoanei în cauză. Disciplina trebuie să fie, pe cât posibil, răscumpărătoare. Să nu uităm că toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de har. De aceea, când se administrează disciplina, să se facă acest lucru cu umilinţă, admiţând că oricine poate greşi.

Concret, ce este o atitudine răscumpărătoare faţă de cei care greşesc?

Noi am fost organizaţi şi uniţi ca biserică în scopul misiunii. Nu formăm un fel de club, în care ne întâlnim cu oameni cu preocupări asemănătoare şi ne întărim reciproc convingerile (cu toate că şi aceste aspecte sunt importante). Noi am fost aduşi împreună pentru a vesti lumii adevărul pe care am ajuns să-l iubim.

6. Ce înseamnă pentru biserica de azi misiunea încredinţată de Isus? Matei 28:18-20„Marea trimitere” include patru verbe: duceţi-vă, faceţi ucenici, botezaţi-i şi învăţaţi-i. Potrivit gramaticii greceşti, „faceţi ucenici” este verbul principal, iar celelalte trei verbe arată cum trebuie făcut acest lucru. Când biserica îşi îndeplineşte misiunea, împărăţia lui Dumnezeu îşi lărgeşte graniţele şi tot mai mulţi oameni din toate popoarele intră în rândurile celor care îl acceptă pe Isus ca Mântuitor. Ascultarea de porunca lui Isus de a fi botezaţi şi de a respecta poruncile Lui creează o nouă familie spirituală. Noii ucenici au asigurarea prezenţei Sale în fiecare zi în timp ce fac alţi ucenici, la rândul lor. Prezenţa lui Isus este făgăduinţa prezenţei lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei se deschide cu anunţul că Numele lui Isus înseamnă „Dumnezeu este cu noi” (Matei 1:23) şi se încheie cu făgăduinţa că Isus va fi cu noi până la a doua Sa venire.

„Hristos nu le-a spus ucenicilor Săi că lucrarea lor va fi uşoară. (…) El i-a asigurat că avea să fie cu ei şi că, dacă vor merge înainte în credinţă, vor fi sub pavăza Celui Atotputernic. El i-a îndemnat să fie curajoşi şi tari, fiindcă între ei avea să fie Cineva mai puternic decât îngerii – Comandantul oştirilor cerului. El a luat toate măsurile pentru ca lucrarea lor să fie adusă la îndeplinire şi Şi-a asumat răspunderea pentru succesul ei. Cât timp ascultau de Cuvântul Său şi lucrau împreună cu El, nu puteau să dea greş.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 23-24

Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră făgăduinţa Domnului Isus că va fi cu noi în timp ce împlinim marea trimitere?

„Principiile bunei conduceri sunt valabile în toate tipurile de societate, inclusiv în biserică. Cu toate acestea, în biserică, conducătorul este mai mult decât un conducător. El trebuie să fie şi slujitor.

Există o aparentă contradicţie între a fi conducător şi a fi slujitor. Cum poate cineva să conducă şi să slujească în acelaşi timp? Nu ocupă conducătorul o poziţie de onoare? Nu dă dispoziţii şi nu se aşteaptă ca alţii să îl asculte? Atunci cum să ocupe poziţia inferioară de slujitor, în care să primească dispoziţii şi să le împlinească?

Pentru a rezolva acest paradox, trebuie să privim la Isus. El a fost întruchiparea supremă a principiului conducerii prin slujire. Viaţa Lui întreagă a fost o viaţă de slujire. Şi în acelaşi timp, El a fost cel mai mare lider din câţi a cunoscut lumea.” – G. Arthur Keough, Our Church Today: What It Is and Can Be, 1980, p. 106

Pentru studiu suplimentar: Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, cap. „Responsabilitatea individuală şi unitatea creştină”; Slujitorii Evangheliei, cap. „Unitatea în diversitate” şi „Disciplina bisericească”.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Exodul 6-12
1. Ce israelit avea un fiu născut dintr-o femeie canaanită?
2. În urma cărei plăgi şi-au recunoscut vrăjitorii lui Faraon neputinţa?
3. În urma cărei plăgi a recunoscut Faraon că păcătuise împotriva Domnului?
4. În ce stare sufletească a ieşit Moise de la Faraon, înainte de ultima plagă?

Istoria mântuirii, capitolul 43
5. Unde privea apostolul Pavel în timp ce stătea la locul execuţiei (s-a aflat în locul de martiraj)?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) sau Istoria Mântuirii – Ellen G. White (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”) sau YouTube (canalul „Conferinta Muntenia – Biserica Adventista de Ziua a Saptea”).
De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!