Cuvinte înţelepte pentru familii

Indiferent în ce etapă a vieţii ne aflăm acum, toţi am început cu o mamă şi un tată, indiferent de relaţia pe care am avut-o (sau nu am avut-o) cu ei după naşterea noastră. Pe de altă parte, unii oameni, în afară de fraţi, surori sau alte rude mai îndepărtate, nu au avut niciodată o familie a lor în afara celei în care au crescut.

Oricare ar fi situaţia sau etapa vieţii în care ne găsim, cartea Proverbele conţine un mănunchi de instrucţiuni, poezii, întrebări şi sfaturi înţelepte. Relaţiile de familie sunt abordate direct şi unele cugetări pot fi aplicate la viaţa de cămin. Cartea Proverbele este, de fapt, un document de familie în care cheile unei vieţi evlavioase sunt înmânate de-a lungul generaţiilor, de la părinţi la copii. Aşa cum părinţii ar putea scrie o scrisoare cu sfaturi pentru fiul sau pentru fiica lor care pleacă la facultate, se mută sau îşi ia un serviciu departe de casă, cartea Proverbele este scrisă ca din partea unui tată care i se adresează fiului său: „Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!” (Proverbele 1:8).

Cartea Deuteronomul îi îndeamnă pe părinţi să îi transmită noii generaţii convingerile lor. La fel face şi cartea Proverbele. În apelurile acestui tată auzim vocea Tatălui ceresc, invitându-ne să învăţăm.

1. Care sunt problemele şi consecinţele pe care le implică o relaţie sexuală înainte de căsătorie sau în afara căsătoriei, prezentate în pasajul următor? Proverbele 5:3-14

Un om evlavios rezervă (dacă nu este căsătorit) sau păstrează (dacă este căsătorit) pentru căsătorie cele mai profunde sentimente şi intimitatea sexuală. Proverbele li se adresează în mod specific bărbaţilor, dar aceeaşi idee este exprimată cu referire la femei în Cântarea cântărilor (cap. 4:12-15). Puternica atracţie a unei iubiri ilicite trebuie să fie cântărită ţinând seama de îngrozitoarele efecte ale acestui păcat. Relaţiilor sexuale ocazionale le lipseşte angajamentul şi, de aceea, ele nu reuşesc să dezvolte o intimitate autentică. Sunt irosite resurse materiale, fizice şi emoţionale. Dar, mai important, noi trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru alegerile făcute.

Intimitatea sexuală, unul dintre cele mai bune daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni, este un privilegiu exclusiv al căsătoriei (Matei 19:5; Evrei 13:4; 1 Corinteni 7:3,4). În Proverbele, imaginea apei îmbelşugate care întreţine viaţa este folosită ca un simbol delicat al plăcerii şi al satisfacţiei pe care un cuplu căsătorit le are în relaţia bazată pe dragoste reciprocă. Aceasta este pusă în contrast cu risipa adusă de lipsa credincioşiei. Expresia „nevasta tinereţii tale” (Proverbele 5:18) arată că şi atunci când cei doi îmbătrânesc angajamentul lor de dragoste trebuie să continue. Un soţ credincios încă este fermecat („îmbătat” – vers. 19) de „drăgălăşiile” soţiei lui.

În starea căzută a omenirii, instinctele sexuale îi pot ademeni pe unii departe de planul divin cu privire la sexualitate. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu puterea de a raţiona şi de a alege. Aceste ispite, dacă nu sunt învinse continuu, pot ajunge să ne stăpânească. Un ataşament ferm faţă de planul divin pentru sexualitate în cadrul căsătoriei poate preveni angajarea în relaţii sexuale ilicite. Alegerea de a-I fi credincios pe viaţă lui Dumnezeu în ce priveşte sexualitatea în cadrul căsătoriei nu numai că este înţeleaptă, dar aduce şi răsplătiri îmbelşugate.

Dacă ai ştii pe cineva care se luptă cu tentaţii de natură sexuală care i-ar putea distruge căsătoria, ce ai face?

2. Observă trăsăturile de caracter ale taţilor descrişi în cartea Proverbele, care pot avea consecinţe pe termen lung asupra copiilor: Proverbele 13:22; 27:23,24; Proverbele 14:26; Proverbele 15:1,18;16:32; Proverbele 15:27; Proverbele 29:17

Caracterul tatălui are un impact direct asupra copiilor şi asupra moştenirii pe care le-o transmite. Copiii privesc la taţii lor pentru susţinere, pentru afecţiune plină de devotament, pentru îndrumare şi pentru modelare. Proverbele îi laudă pe acei taţi care asigură şi administrează cu înţelepciune resursele familiei. Multe sunt căile prin care „cel lacom de câştig îşi tulbură casa” (Proverbele 15:27). Taţii trebuie să fie atenţi să acorde prioritate familiei în faţa muncii. Taţii credincioşi caută să fie răbdători şi să-şi ţină sub control emoţiile. Ei respectă dependenţa copiilor lor de ei. Îşi disciplinează copii, dar au grijă să nu abuzeze de poziţia lor de autoritate. Mai important decât atât, taţii consacraţi vor să asculte de Dumnezeu, să fie stăpâniţi de dragostea Sa şi călăuziţi de învăţătura Cuvântului Său, ca să poată îndruma paşii copiilor lor pe calea cea dreaptă.

În cele din urmă, cel mai important lucru pe care îl poate face un tată pentru copiii lui este să o iubească pe mama lor. Credincioşia şi afecţiunea lui continuă faţă de ea (sau lipsa acestora) vor avea un efect semnificativ asupra binelui copiilor chiar şi când aceştia vor deveni adulţi.

În cartea Proverbele, loialitatea faţă de Dumnezeu, angajamentul faţă de căsătorie şi faţă de familie şi integritatea în viaţa personală şi în cea socială sunt motivele-cheie. În orice domeniu, succesul depinde de starea inimii omului. Atracţiile păcatului – fie că este vorba de sex, jocuri de noroc, bogăţie sau putere – abundă, dar soţul şi tatăl înţelept priveşte la Dumnezeu pentru ajutor, ca să ia mereu cele mai bune decizii.

Ce învăţături morale găsim în pasajele studiate, care sunt importante pentru oricine, indiferent că este sau nu tată? Ce impact au avut acţiunile tale, fie ele bune sau rele, asupra celorlalţi si, în special, asupra copiilor? În ce privinţe ar trebui să fii mai atent?

3. Ce ne învaţă cartea Proverbele despre importanţa disciplinării şi corectării copiilor? 10:17; 23:13,14; 29:1; 29:15

Uneori, părinţii îşi pedepsesc copiii pentru neascultare, pentru încălcarea unor norme sociale sau pentru a-şi exprima dezaprobarea când se simt stânjeniţi din cauza lor. Care este intenţia lui Dumnezeu cu privire la aceşti membri mai tineri ai familiei Sale? Proverbele leagă disciplina de speranţa pentru viitor (Proverbele 19:18). Părinţii credincioşi ştiu că, din fire, copiii lor au o natură păcătoasă. În această privinţă îi poate ajuta numai puterea lui Hristos – vezi Ellen G. White, Educaţie, p. 29. Misiunea părintelui creştin, care include disciplina, este să-i conducă pe copiii lui la Dumnezeu.

Prin Hristos, disciplina nu mai este o pedeapsă sau o expresie a autorităţii, ci corectare salvatoare. Planul lui Dumnezeu este ca părinţii iubitori, cunoscând puterea păcatului, să-şi îndrume copiii pe urmele lui Hristos. Părinţii grijulii îşi corectează copilul cu blândeţe, dar şi cu fermitate, înfrânându-l şi îndrumându-l în primii ani de viaţă, aşa cum horticultorul asigură susţinerea unui copăcel nou-plantat, până când apare autocontrolul şi tânărul ajunge să se încreadă în Dumnezeu şi să coopereze cu planul Său pentru mântuire, pentru creştere şi pentru maturizare.

4. Ce mesaj pentru părinţi se găseşte în pasajele următoare? Proverbele 13:24; 23:13,14

Aceste versete vorbesc despre „nuia” (ebr. Shebet) – părinţii trebuie să folosească nuiaua aşa cum o foloseşte Păstorul ceresc (Psalmii 23:4). Scriptura vorbeşte despre învăţătura dată cu răbdare, despre modelarea consecventă, despre o bună comunicare şi o relaţie apropiată ca mijloace de a influenţa schimbarea în copii (Deuteronomul 11:18,19). Copilul trebuie să simtă că este iubit de părinţi dacă vrem ca disciplina să aibă efectul dorit – de a corecta şi de a conduce la mântuire (Proverbele 13:24).

Atunci când disciplina şi-a ratat scopul propus, fiind prea aspră sau greşit înţeleasă, cum pot părinţii să îndrepte lucrurile?

5. Cum tratează cartea Proverbele cu umor unele dintre nemulţumirile vieţii domestice? Ce efect are acest umor? Proverbele 21:9,19; 27:15,16

Mai multe proverbe abordează modurile în care ne tratăm unii pe alţii în familie. Ele subliniază ideea de bază printr-o aluzie fină şi o vorbă de duh, ca în cazul prietenului insensibil care „cântă cântece unei inimi în nenorocire” (Proverbele 25:20) sau al celui care se scoală dis-de-dimineaţă şi îi binecuvântează pe ai casei „cu glas tare” (Proverbele 27:14). Soţiile care citesc versetele despre femeile gâlcevitoare poate ar vrea să adauge câteva „proverbe” despre bărbaţi. Ele ar putea să riposteze că astfel de zicale nu fac decât să perpetueze problema, apostrofându-le doar pe femei, deşi bărbaţii, care sunt la fel de responsabili pentru atmosfera din cămin, pot fi la fel de certăreţi.

O inimă veselă este de folos. Este bine să ai simţul umorului în familie. Umorul unge maşinăria convieţuirii, contribuind la reducerea stresului şi a încordării. „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbele 17:22). Cartea Proverbele foloseşte acest medicament pe care îl şi recomandă şi ne dă posibilitatea să râdem de comportamente care supără şi irită. Poate că atunci când am zâmbit (sau am chicotit) am fost într-o stare mai potrivită pentru a vorbi despre obiceiuri sau comportamente care ne deranjează. Dar umorul nu trebuie folosit pentru a minimaliza sau ignora lucruri care cer atenţie şi seriozitate din partea noastră.

O febră mai scăzută poate fi un simptom pentru o infecţie cronică. Gâlceava, cicălelile şi plângerile pot semnala o mânie reprimată, legată poate de dificultăţile de comunicare din cadrul relaţiei. Partenerul care se plânge încearcă să contracareze ceea ce percepe a fi putere, control sau lipsă de bunăvoinţă de a comunica din partea celuilalt. Dacă infecţia este îndepărtată, vor dispărea şi simptomele. În familie, în loc să evităm problema sau să ne evităm unii pe alţii, trebuie să construim pe dragostea noastră faţă de Domnul şi pe angajamentul reciproc de a ne comunica nevoile şi sentimentele, să mergem la rădăcina mâniei şi să o îndepărtăm.

De ce este râsul important în cămin? Cum poate fi folosit spre bine sau pervertit şi folosit spre rău? Discutaţi în grupă.

6. Identifică în pasajul următor caracteristicile şi calităţile unei soţii cu caracter nobil, care sunt lăudate. Proverbele 31:10-31

Femeia descrisă aici este deosebită; la fel este şi poemul. De la Proverbele 31:10, fiecare verset începe cu una dintre cele 22 de litere ale alfabetului ebraic. Din acest tribut adus unei soţii virtuoase ne dăm seama că întregul alfabet naţional de-abia a putut să ofere cadrul pentru a o lăuda cum se cuvinte!

Importanţa pe care o acordă Proverbele înţelepciunii de a te căsători cu partenerul potrivit este reflectată şi într-un dicton al rabinilor: „Căminul unui bărbat este soţia lui.” „O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui” (Proverbele 12:4). Aici, la sfârşitul cărţii, înşirate idealist în portretul unei singure femei, descoperim diferite talente: confecţionarea hainelor, cumpărarea de imobiliare, agricultura, căminul şi managementul financiar. Între timp, ea se îngrijeşte de întreaga familie, care o iubeşte şi o preţuieşte.

Nu trebuie să aşteptăm ca fiecare femeie să aibă toate aceste talente atotcuprinzătoare sau ca ele să fie tiparul după care soţii să-şi evalueze soţiile. Prin descrierea acestor calităţi şi capacităţi, cartea Proverbele ne arată ce este cel mai important şi universal relevant, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi: să fie demni de încredere, gata să ajute, plini de compasiune, credincioşi, amabili şi harnici. Secretul unei astfel de vieţi este, conform celor scrise în Proverbele 31:30, temerea de Domnul.

În Proverbele 31:10, cuvântul tradus cu „cinstită” („virtuoasă”, „cu un caracter nobil” – în alte traduceri) înseamnă „putere”, „tărie” sau „bogăţie”. În Psalmii 62:10 este tradus prin „bogăţii” şi în Iosua 1:14 îi descrie pe „bărbaţii voinici” ai lui Iosua. Boaz o apreciază pe Rut prin cuvântul „cinstită” (Rut 3:11). În Proverbele 31:10 se extrapolează noţiunea de „bogăţie”, valoare. Adevărata valoare stă în caracter, în integritate şi în temerea de Domnul. Acestea întrec cu mult valoarea pietrelor preţioase.

Care sunt câteva dintre femeile valoroase şi virtuoase care ţi-au influenţat viaţa? Cum ai extinde lista acestor calităţi, virtuţi şi capacităţi ale femeilor evlavioase?

Păstrează-ţi inima în cer. „Creştinii ar trebui să fie mai atenţi pentru a-şi păzi inima cu toată sârguinţa. Ei ar trebui să cultive dragostea pentru meditaţie şi pentru un spirit de devoţiune. Unii par să fie invidioşi pe momentele petrecute în meditaţie, în cercetarea Scripturilor şi în rugăciune, ca şi cum timpul folosit astfel ar fi fost pierdut. Doresc ca voi toţi să puteţi vedea lucrurile acestea în lumina în care ar vrea Dumnezeu să le vedeţi, deoarece atunci aţi face împărăţia cerurilor de primă importanţă. Păstrarea inimii voastre în cer va da vigoare tuturor virtuţilor voastre şi va pune viaţă în îndeplinirea tuturor îndatoririlor voastre. Disciplinarea minţii ca să se ocupe de cele cereşti va pune viaţă şi râvnă în toate ostenelile voastre. … Noi suntem pitici în realizările spirituale. … (Efeseni 4:13).” – Comentariile Ellen G. White, în Comentarii biblice AZŞ, vol. 3, p. 1157.

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iosua 3-9
1. Cum se numea Marea Moartă pe vremea lui Iosua?
2. Cu ce expresie tipic românească este tradusă trezirea devreme a lui Iosua?
3. Din ce categorie de vârstă erau cele două iscoade trimise la Ierihon?
4. Pe ce a scris Iosua o copie a legii scrise de Moise?

Istoria mântuirii, capitolul 62
5. Cum spune autoarea că este limbajul pentru încercarea de a descrie cerul?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio) de Ellen G. White.

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!