Familii credincioase

Indiferent în ce etapă a vieţii ne aflăm şi indiferent cu ce ne-am confruntat sau ne vom confrunta de-a lungul drumului, noi ne ducem existenţa în societatea în care trăim. Părinţii noştri, copiii noştri, familia noastră, chiar şi biserica noastră – toate sunt influenţate de cultura în care trăim, de normele şi valorile societăţii. Deşi aici au intervenit şi alţi factori, schimbarea zilei de odihnă a fost un exemplu grăitor cu privire la modul în care cultura vremii a influenţat, puternic şi negativ, biserica. De fiecare dată când trecem pe lângă o biserică şi vedem pe panoul de la stradă programul serviciilor divine de duminica, ne aducem aminte cât de influentă şi de durabilă este puterea culturii.

Familiile creştine se confruntă tot timpul cu schimbări socioculturale. Uneori, influenţa lor poate fi bună, dar, de obicei, este negativă.

Însă în Evanghelie găsim lumină, mângâiere şi putere să facem faţă schimbărilor. În această săptămână vom vedea cum putem fi familii credincioase, căutând să devenim „fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume” (Filipeni 2:15).

Pentru că Evanghelia trebuie dusă pretutindeni pe glob, creştinii întâlnesc tot felul de norme şi de practici, multe ţinând de familie şi de relaţiile sociale. Una dintre marile întrebări pe care şi le pun misionarii este legată de modul în care ar trebui să se raporteze la diferite norme culturale în numeroase aspecte, inclusiv în relaţiile de familie, cu care ei nu se simt prea confortabil.

1. Ce putem învăţa din versetele următoare despre nevoia de a ne depăşi propriile prejudecăţi când venim în contact cu alte culturi? Faptele 10:1-28,34,35

Hristos a murit pentru păcatele fiecărui om, de oriunde. Mulţi pur şi simplu încă nu cunosc acest mare adevăr. Misiunea evanghelistică a creştinilor stă tocmai în a le duce această veste bună, împreună cu invitaţia de a-I răspunde Mântuitorului. Pentru că Dumnezeu nu arată niciun fel de părtinire, creştinii sunt chemaţi să-i trateze pe toţi semenii lor cu respect şi cu integritate, dându-le şansa de a primi şi ei vestea bună a mântuirii.

2. La ce concluzie au ajuns primii misionari creştini în lucrarea lor? Ce lecţie putem extrage din următoarele texte? Faptele 15:19,20,28,29; 1 Corinteni 2:2; 1 Tesaloniceni 5:21,22

Deşi fiecare societate oglindeşte starea căzută a oamenilor din cadrul ei, ea poate avea şi unele norme şi convingeri compatibile cu Scriptura, chiar utile pentru cauza Evangheliei. Valoarea acordată relaţiilor din familie şi din comunitate în multe părţi ale lumii este un bun exemplu în acest sens. Creştinii pot susţine şi întări ce este bun şi conform cu principiile biblice.

În acelaşi timp, adevărul lui Dumnezeu nu trebuie supus compromisului. Istoria bisericii arată că, din nefericire, compromisul şi adaptarea la normele sociale a făcut loc unor credinţe pseudocreştine care se dau drept creştinism autentic. Satana pretinde că este dumnezeul acestei lumi şi este încântat să genereze confuzie, dar Isus a răscumpărat această lume şi Duhul Său îi călăuzeşte pe urmaşii Săi în tot adevărul (Ioan 16:13).

Cât din credinţa ta este modelat de societate şi cât este adevăr biblic? Cum poţi învăţa să faci deosebire între cele două?

„Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Geneza 18:19).

Deşi există într-o mulţime de variante, familiile sunt cărămizile societăţii; astfel, multe dintre trăsăturile culturale distincte ale diferitelor societăţi sunt direct legate de familie. De exemplu, într-una dintre societăţile antice, orice bărbat avea răspunderea de a mânca trupurile moarte ale părinţilor săi; în alta, bărbatul care voia o mireasă trebuia să-i aducă tatălui acesteia o zestre de capete uscate ale unor victime dintr-un trib rival. Chiar şi în timpurile moderne conceptele legate de copii, curtenie, divorţ, căsătorie, părinţi şi alte aspecte variază foarte mult. Atunci când ducem mesajul Bibliei în aceste locuri cu obiceiuri atât de diferite, trebuie să învăţăm cum să ne raportăm la ele astfel încât, fără să facem vreun compromis în ce priveşte convingerile noastre, să nu provocăm probleme inutile. În acelaşi timp şi mai aproape de noi, trebuie să fim atenţi la influenţele sociale care au impact direct asupra familiilor noastre.

3. În ce fel a influenţat societatea viaţa de familie în următoarele exemple? Ce lecţii putem învăţa din ele? Geneza 16:1-3; Geneza 35:1-4; Ezra 10; 1 Regi 11:1

Niciunul dintre noi nu trăieşte într-un vid; noi toţi şi familiile noastre suntem influenţaţi de societatea în care trăim. Responsabilitatea creştinilor este de a trăi cât mai frumos cu putinţă, păstrând ce este în armonie cu credinţa lor şi ferindu-se pe cât posibil de tot ce intră în conflict cu ea.

Ce lucruri din societatea în care trăieşti sunt folositoare pentru viaţa de familie şi în armonie cu Biblia? Cum îţi poţi adapta cel mai bine credinţa la normele sociale fără să faci compromisuri în ce priveşte adevărurile esenţiale?

Schimbarea apare inevitabil şi în mod tulburător în orice familie, indiferent de mediul social în care trăieşte. Unele schimbări sunt legate de parcurgerea predictibilă a ciclului vieţii. Adeseori însă schimbările sunt impredictibile, precum moartea, dezastrele, războiul, boala, mutările familiei sau insuccesul în carieră. Multe familii se confruntă cu schimbări economice şi sociale în localitatea în care trăiesc sau în ţara lor. Alte schimbări sunt direct legate de cultură.

4. Numeşte schimbările majore, chiar traumatizante, cu care s-au confruntat următoarele personaje biblice. Ce impact au avut aceste schimbări asupra vieţii familiei lor? Ce mecanism ai avea la dispoziţie ca să faci faţă cu bine dacă ai fi în acea situaţie? În ce privinţe crezi că ai reacţiona diferit?

Avraam, Sara, Lot (Geneza 12:1-5)

Hadasa (Estera 2:7-9)

Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria (Daniel 1)

Odată cu schimbarea vin şi experienţa pierderii, şi neliniştea incertitudinii cu privire la viitorul imediat. În funcţie de capacitatea familiei de a se adapta la schimbări, aceste experienţe îi pot propulsa pe oameni către noi niveluri de creştere şi de apreciere a lucrurilor spirituale sau îi pot conduce la stres şi la anxietate. Satana exploatează perturbările pe care le aduce schimbarea, sperând să inducă îndoială şi neîncredere în Dumnezeu. Făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu, resursele oferite de familie şi de prieteni şi asigurarea că viaţa lor se afla în mâna lui Dumnezeu i-au ajutat pe mulţi dintre eroii şi eroinele credinţei să facă faţă cu succes marilor încercări ale vieţii.

Dacă ştii pe cineva (sau o familie) care se confruntă cu o schimbare traumatizantă, fă ceva pentru a-i oferi ajutor şi încurajare.

5. Ce criză a credinţei a apărut în Israel după ce au murit Iosua şi cei din generaţia lui? Judecătorii 2:7-13

Studiile făcute în diferite biserici despre modul în care le sunt transmise generaţiilor următoare valorile şi convingerile, au arătat că fondatorii au avut un angajament foarte înalt faţă de credinţele lor. Ei au fost primii care le-au susţinut. După o generaţie sau două, mulţi pierd din vedere principiile din spatele valorilor. Poate că rămân ataşaţi de organizaţie, dar, adesea, o fac doar din obişnuinţă. În generaţiile următoare, obiceiurile tind să se cristalizeze în tradiţii. Pasiunea fondatorilor nu mai este prezentă.

6. Ce ni se spune în următoarele texte despre relaţia noastră personală cu Dumnezeu? Ioan 1:12,13; 3:7; 1 Ioan 5:1

În creştinism, o metodă obişnuită de a le transmite valori generaţiilor următoare a fost aceea ca vârstnicii efectiv să le spună celor tineri despre credinţa lor. Totuşi a învăţa ce cred părinţii tăi sau ce crede biserica ta nu înseamnă credinţă personală. A fi creştin înseamnă mai mult decât a aparţine de o organizaţie care are o istorie şi o dogmă. Adevărata credinţă nu este genetică, nu se transmite natural de la o generaţie la alta. Fiecare om trebuie să-L cunoască personal pe Hristos. Părinţii nu pot face mai mult. Biserica, în general, şi părinţii, în particular, trebuie să facă tot ce pot pentru a crea un astfel de mediu care să-i determine pe tineri să dorească să facă alegerea bună, dar, în final, o generaţie este salvată sau pierdută pentru Evanghelie cu fiecare individ în parte, nu în mod colectiv.

Ştefan, un fost ateu, a intrat în Biserica Adventistă ca adult, după o puternică experienţă de convertire. El s-a căsătorit cu o adventistă şi a avut mai mulţi copii pe care, desigur, i-a crescut în credinţă. Într-o zi, gândindu-se la starea spirituală a copiilor lui, el a spus: „O, dacă ar avea şi copiii mei experienţa pe care am avut-o eu!” Dacă ai fi lângă el, ce i-ai spune?

În cunoscuta parafrazare a Bibliei, numită The Message (Mesajul), Eugene Peterson foloseşte cuvântul „mesaj” oriunde apare cuvântul „evanghelie”. Vestea bună despre Isus este mesajul de care lumea de astăzi încă are nevoie. Familiile creştine sunt chemate să îl cunoască şi să îl trăiască împreună şi apoi să-l transmită celor din jur.

7. Cum ai rezuma „mesajul” folosind textele următoare? Matei 28:5-7; Ioan 3:16; Romani 1:16,17; 1 Corinteni 2:2; 2 Corinteni 5:18-21

Prima veste pe care ucenicii au alergat să o transmită pretutindeni a fost aceea a învierii lui Isus. Familiile creştine de astăzi se alătură unei lungi genealogii de vestitori care proclamă: El „a înviat, după cum zisese” (Matei 28:6). Realitatea învierii Lui face credibil tot ce a spus Isus despre Sine, despre Dumnezeu şi dragostea Sa pentru păcătoşi, despre iertare şi siguranţa vieţii veşnice prin credinţa în El.

Scriptura ne arată ce efect a avut Evanghelia asupra vieţii primilor urmaşi ai lui Isus. Ei îşi deschideau casele pentru studierea Bibliei, se rugau şi mâncau împreună, îşi foloseau în comun banii şi resursele şi aveau grijă unii de alţii. Familii întregi primeau „mesajul”. Oare deveneau dintr-odată desăvârşiţi? Nu. Existau şi între ei conflicte şi dezbinare. Dar erau cumva diferiţi. Ei recunoşteau că au nevoie de Dumnezeu şi unul de altul. Făceau o prioritate din unitate şi din armonie atât acasă, cât şi la biserică, străduindu-se să împlinească rugăciunea lui Isus (Ioan 17:20-23). Ei dădeau mărturie cu îndrăzneală, uneori riscându-şi viaţa pentru convingerile lor.

La fel trebuie să fim şi noi. Chiar în vremea aceasta, atât de apatică în ce priveşte lucrurile spirituale, oamenii care sunt entuziasmaţi de ceva încă aud chemarea. Duhul Sfânt doreşte să umple inimile oamenilor de entuziasm faţă de Evanghelie. Când vestea bună devine cu adevărat în inima noastră tot atât de bună cât este în Cuvânt, vestirea ei va fi spontană şi de neoprit.

Ce schimbări trebuie să aibă loc în familia ta ca să puteţi deveni mai buni vestitori ai „mesajului” pe care am fost chemaţi să-l transmitem?

Dumnezeu nu face deosebire între oameni.”Religia lui Hristos îl înalţă pe cel ce o acceptă la un nivel mai înalt de gândire şi acţiune şi, în acelaşi timp, îi prezintă pe toţi oamenii ca fiind obiectul iubirii lui Dumnezeu, răscumpăraţi prin jertfa Fiului Său. La picioarele lui Isus se întâlnesc bogaţi şi săraci, învăţaţi şi neînvăţaţi, fără nicio deosebire de clasă ori de poziţie socială în lume. Când privim la Acela care a fost străpuns pentru păcatele noastre, toate deosebirile pământeşti sunt uitate. Renunţarea la sine, mila nemărginită, umilinţa Aceluia care a fost înălţat mai presus de orice în ceruri fac de ruşine mândria omenească, stima de sine şi superioritatea de clasă socială. Religia curată şi neîntinată îşi manifestă principiile ei de natură cerească, prin faptul că îi uneşte pe toţi cei care sunt sfinţiţi prin adevăr. Toţi sunt nişte suflete pentru care s-a plătit preţul sângelui lui Hristos, la fel de dependenţi de Acela care i-a răscumpărat pentru Dumnezeu.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 330

STUDIU SUPLIMENTAR:

Ellen G. White, Profeţi şi regi, cap. „La curtea Babilonului”, pp. 479-490;

Slujitorii Evangheliei, cap. „Cuvinte de avertizare”, pp. 324, 329 şi „Dumnezeu nu face deosebire între oameni”, pp. 330-331;

Calea către Hristos, cap. „Bucuria în Domnul”, pp. 115-126.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: Judecătorii 21 – 1 Samuel 2
1. Cui i-a fost atribuit măcelul („spărtura”) din Israel şi unde este menţionat acest lucru?
2. Ce a făcut Rut cu restul de mâncare rămasă de la prânz?
3. Al câtelea era Boaz, în ordinea dreptului de răscumpărare pentru pământul lui Naomi?
4. în ce condiţii i s-a vestit lui Eli un cuvânt despre Mesia („Unsul”)?

Evanghelizare, subcapitolul „Propovăduirea Evangheliei”
5. Ce îi poate determina pe pastorii noştri să lucreze stăruitor şi neobosit pentru suflete şi pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!