Ia aminte!

Ştiinţa a demonstrat faptul că auzul ne influenţează mersul şi chiar echilibrul corpului. Dacă auzul este atât de important pentru viaţă, atunci cu atât mai important este ceea ce primim pe calea auzului: învăţătura sau educaţia. „Înţelepciunea este cea mai importantă” (Proverbele 4:7, NTR).

Dar învăţătura, oricât de bună şi de sănătoasă ar fi, nu are nicio valoare dacă elevul nu este atent. Un dascăl egiptean din vechime nota cu o oarecare ironie că „băiatul îşi are urechea pe spinare; ascultă numai când este bătut.” (În arta egipteană, elevul era frecvent reprezentat cu nişte urechi mari pe spate.)

Nu este îndeajuns să avem cunoştinţă despre bine şi despre rău, ci avem nevoie să ştim cum să alegem binele, şi nu răul. Instruirea în înţelepciune constă din auzirea învăţăturii sănătoase şi din urmarea şi ascultarea acestei învăţături, pentru a nu ne pomeni că mergem în direcţia greşită.

1. Citeşte Proverbele 4. Ce adevăr practic găsim aici şi cum îl putem aplica la viaţa noastră în timp ce ne străduim să-I fim credincioşi Domnului?

„Auzirea” este primul pas în educaţie. În gândirea ebraică, sediul înţelepciunii sau al inteligenţei nu este creierul, ci urechea. Înainte de a găsi soluţia la o problemă, este nevoie să auzim care este problema. Trebuie să ascultăm. De aceea, când a cerut înţelepciune, Solomon a cerut „o inimă pricepută” (1 Împăraţi 3:9; în traducere literală: „o inimă care să audă”).

Aşadar, prima dovadă de înţelepciune este ascultarea, ceea ce ne sugerează că înţelepciunea provine dintr-o sursă exterioară (în acest caz, de la părinţi). Noi nu putem descoperi înţelepciunea singuri. În sfera înţelepciunii biblice, nu este posibil conceptul de individ autorealizat. Mai înainte de toate, înţelepciunea este ceva ce primim şi nu un lucru căruia îi dăm formă cum dorim sau pe care îl descoperim prin propria isteţime sau judecată. Capacitatea de a fi atent (în ebraică „a-şi pune inima să…”) presupune participarea inimii. De aceea, căutarea înţelepciunii nu este un demers exclusiv cerebral. El implică şi inima, care este esenţa individului şi, în gândirea ebraică, sediul sentimentelor.

2. Citeşte Matei 13:44 şi Ieremia 29:13. Ce legătură există între aceste versete şi căutarea înţelepciunii din Proverbele 4?

Emoţiile au un rol crucial în existenţa noastră şi nu ar trebui ignorate în relaţia noastră cu Dumnezeu. Cum putem învăţa să le dăm emoţiilor locul cuvenit şi importanţa cuvenită în viaţa spirituală? În ce situaţii ţi s-a întâmplat ca emoţiile să te îndrepte pe calea bună (sau rea)? Ce ai învăţat din aceste experienţe?

După ce luăm decizia de a umbla pe calea înţelepciunii, trebuie să fim foarte prudenţi, fiindcă vom întâmpina multe obstacole (1 Petru 5:8). Unele dintre cele mai mari pericole cu care ne confruntăm au de-a face cu cel mai preţios, sensibil şi intim domeniu al vieţii: familia.

3. Citeşte Proverbele 5. De care pericole trebuie să ne ferim?

Primul pericol îşi are izvorul în noi înşine, în vorbirea noastră. Este necesar să fim atenţi ce spunem pentru a nu transmite un mesaj nepotrivit sau cu dublu înţeles. Cuvintele noastre trebuie să fie în acord cu ceea ce ştim şi ar trebui să reflecte concepţiile noastre spirituale.

Al doilea pericol vine din partea femeii străine sau a bărbatului străin (textul se referă la pericolul care vine de la „femeia străină”, însă expresia trebuie luată în sens general; ispita poate veni atât de la o femeie, cât şi de la un bărbat) care se amestecă în familie şi îl ademeneşte pe unul dintre soţi să îşi încalce jurământul căsătoriei, un păcat cu repercusiuni extraordinar de dureroase.

Potrivit pasajului, cea mai bună metodă de a ne împotrivi acestei ispite, care de multe ori începe prin cuvinte ademenitoare, este să ascultăm de cuvintele înţelepciunii. Când luăm aminte la învăţătura inspirată şi când ascultăm de ea, avem mai multe şanse să fim atenţi la lucrurile esenţiale şi să fim protejaţi de adulter sau de orice altă ispită.

Apelul adresat aici nu este doar acela de a ne feri de adulter, ci şi de a evita locurile unde se află ispititoarea sau ispititorul (vers. 10 u.p.) şi de a nu ne apropia de uşa casei ei sau a lui (vers. 8).

În final, probabil că cea mai bună măsură de protecţie împotriva ispitei de a iubi o altă femeie sau un alt bărbat este să-ţi iubeşti partenerul de viaţă, să te bucuri de „nevasta tinereţii tale” (vers. 18). Autorul cărţii Eclesiastul scria ceva asemănător: „Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti în tot timpul vieţii tale deşarte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare” (Eclesiastul 9:9). Fii mulţumit cu ce ai şi atunci nu vei căuta altceva!

Citeşte 1 Corinteni 10:13. Ce hotărâri clare şi ferme trebuie să iei chiar acum pentru a te proteja de poftele care, poate, clocotesc în tine?

E cunoscută zicala: „Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr singur!”. Cartea Proverbele abordează subiectul vulnerabilităţii relaţiilor de prietenie. Ea ne învaţă cum să ne păstrăm prietenii, dar şi cum să ne apărăm de ei, dacă este cazul. Cuvântul ebraic pentru „prieten” înseamnă şi „aproapele”, cineva apropiat care ne este deja prieten sau care ne poate deveni prieten. Înţelepciunea biblică pune preţ pe relaţiile dintre oameni şi face apel la manifestarea consideraţiei şi a respectului în aceste relaţii.

4. Citeşte Proverbele 6:1-5. Ce problemă abordează Solomon aici şi care este soluţia? Ce principiu spiritual esenţial putem descoperi aici?

La îndemnul Torei de a-i ajuta pe săraci şi de a le împrumuta bani fără dobândă (Exodul 22:25), înţelepciunea adaugă avertismentul de a nu fi imprudenţi atunci când sprijinim financiar un prieten datornic. Obligaţia de a fi generoşi nu exclude obligaţia de a fi drepţi (Exodul 23:2,3). Este bine să fim darnici atunci când putem, dar trebuie să acţionăm cu înţelepciune pentru ca actul nostru de binefacere să nu ne ducă la faliment (vezi şi Proverbele 22:27).

Pe acest principiu se bazează pasajul luat în discuţie. Prima măsură de precauţie este legată de ceea ce spunem. Cât de important este să evaluăm situaţia, ca să vedem mai întâi dacă îi putem da ajutor prietenului care ni-l solicită şi abia apoi să deschidem gura ca să-i facem o promisiune! Uneori, din pricina ataşamentului sau a impresiei de moment, apucăm să ne luăm un angajament pe care mai târziu îl regretăm.

Oricât de bine intenţionaţi am fi, este esenţial să gândim înainte de a acţiona şi de a ne lua un angajament pe care nu îl putem îndeplini. Ideea este ca, dacă ne-am luat un asemenea angajament, să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-l anula, inclusiv să ne smerim, să admitem că am greşit şi să cerem îngăduinţă.

Cum putem învăţa să păstrăm echilibrul între acest sfat din Proverbele şi îndemnul de a ne purta poverile unii altora (Galateni 6:2)?

5. Citeşte Proverbele 6:6-8. Ce învăţăm de la furnică?

Furnicile muncesc din greu (munca lor e mai grea chiar şi decât cea a oamenilor, dacă ne gândim la raportul dintre greutatea pe care reuşesc ele să o poarte în spinare şi greutatea corpului lor), dar un aspect mai important este faptul că lucrează fără să fie nevoie să fie supravegheate. Motivaţia lor este viitorul. Ele „anticipează” vremurile grele (iarna) şi fac pregătiri în acest sens. Prin urmare, de la furnică învăţăm înţelepciunea de a ne gândi la viitor atunci când facem planuri sau realizăm o activitate. „Acesta este un subiect căruia ar trebui să-i dea atenţie fiecare părinte, fiecare profesor, fiecare elev – fiecare om, tânăr sau bătrân. Niciun proiect de afaceri şi niciun plan de viaţă nu pot fi sănătoase sau complete dacă acoperă doar scurţii ani ai vieţii prezente şi nu se ia nicio măsură pentru viitorul fără sfârşit.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 145

6. Citeşte Proverbele 6:9-11. Ce învăţăm de la leneş?

Da, este adevărat că leneşul are ceva de învăţat de la furnică şi nu invers: „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!” (vers. 6). În timp ce furnicile muncesc, leneşii dorm. În timp ce furnicile îşi fac provizii, leneşii stau cu mâinile încrucişate, o poziţie a corpului care trădează indolenţa. Furnicile se întrec pe ele însele cărând în spinare poveri mai grele decât propriul corp şi pregătindu-se pentru viitor, în vreme ce leneşii trăiesc pentru clipa prezentă şi sunt preocupaţi numai de ei înşişi.

Deşi indolenţa şi lenevia sunt condamnate aici, nu trebuie să uităm că viaţa înseamnă mai mult decât muncă şi câştigare de bani. Cum ne ajută Sabatul, aşa cum este el prezentat în contextul lucrului din timpul săptămânii, să avem o atitudine echilibrată?

După ce ne-a atras atenţia asupra câtorva pericole cu care ne putem confrunta în trei domenii ale vieţii (familia, relaţiile de prietenie şi munca), Proverbele ne oferă un portret al omului nelegiuit. Este o satiră usturătoare, care abundă în observaţii de o fină pătrundere psihologică. Cele două poeme gemene (Proverbele 6:12-15 şi 16-19) ambele cu măsura de şapte silabe, tratează motive similare, împletind în descrierea omului nelegiuit gândurile inimii lui cu modurile sale tipice de manifestare.

7. Citeşte Proverbele 6:14,18 şi Matei 15:19. Ce idee importantă este transmisă aici?

„Dacă îţi îngădui închipuiri deşarte, permiţându-i minţii să zăbovească asupra subiectelor murdare, eşti, într-o anumită măsură, tot atât de vinovat înaintea lui Dumnezeu ca atunci când ţi-ai aduce la îndeplinire gândurile.” – Ellen G. White, Căminul adventist, p. 334

8. Ce avertizări ne sunt date în Proverbele 6:12-19?

Imaginile folosite sunt pline de sarcasm. Dacă leneşul dormitează, omul nelegiuit este în plină activitate. Cei doi par a avea atitudini distincte, dar, în esenţă, avem de-a face cu o singură atitudine: amândoi rămân închişi în ei înşişi; niciunul nu este interesat să primească învăţătură de la alţii; amândoi fac ce le dictează înţelepciunea şi înclinaţiile personale. Leneşul doarme, nu-şi pune la lucru nici urechile, nici picioarele. În schimb, omul nelegiuit îşi foloseşte picioarele şi gura, dar nu şi urechile. În ambele situaţii, consecinţa este aceeaşi: nimicirea.

Răul are un dublu efect: el le aduce pagube atât victimelor păcatului, cât şi făptaşilor. Mincinoşii vor ajunge în final să-şi creadă propriile minciuni. Un alt aspect care merită să fie amintit este acela că, în cele mai multe situaţii, urmările finale ale nelegiuirii, discordia şi conflictul, nu îi afectează doar pe cei implicaţi direct, ci se extind asupra altora.

Cum te-au afectat păcatele comise de alţii? Ce poţi învăţa de aici despre modul în care te porţi?

Citeşte din următoarele cărţi scrise de Ellen G. White: Căminul adventist, capitolul „Standardele morale”, p. 326-339; Divina vindecare, capitolul „În contact cu alţii”, p. 489-491; Educaţie, capitolul „Alte lecţii practice”, p. 117-120.

„Cel care studiază Biblia trebuie să fie învăţat să o abordeze cu spiritul unuia care vrea să înveţe. Avem datoria de a-i cerceta paginile nu căutând dovezi care să ne susţină părerile, ci cu scopul de a afla ce spune Dumnezeu. […]

Una dintre principalele cauze ale ineficienţei intelectuale şi ale slăbiciunii morale este lipsa de concentrare […]. Din cauza valurilor enorme de material care ies neîncetat de sub tipar, tinerii şi cei în vârstă îşi formează obiceiul de a citi în grabă şi în mod superficial, iar mintea îşi pierde puterea de a gândi viguros şi coerent.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 189

„Locuinţele pe care şi le clădesc furnicile vădesc iscusinţă şi perseverenţă. Ele nu pot purta decât un singur grăunte o dată, dar, prin sârguinţă şi perseverenţă, fac minuni.

Solomon arată spre hărnicia furnicii ca un reproş adus celor care îşi pierd timpul trândăvind sau cu practici degradante pentru suflet şi trup. Furnica se pregăteşte pentru anotimpul viitor, însă mulţi dintre cei înzestraţi cu capacitatea de a judeca nu se pregătesc pentru viaţa nemuritoare viitoare.” – Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi, profesori şi elevi, p. 190

Întrebări pentru discuţie

1. Meditează mai mult asupra ideii de a-i ajuta pe alţii chiar prin sacrificii personale. Cum împăcăm sfaturile studiate săptămâna aceasta cu ideea exprimată în următorul verset: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)?

2. Ce alte lecţii putem învăţa de la natură? De ce este necesar totuşi să fim prudenţi cu lecţiile provenite din această sursă?

3. Citeşte cele şapte lucruri care Îi sunt urâte lui Dumnezeu (Proverbele 6:16-19). De ce crezi că sunt ele atât de rele în ochii Săi?