Legământul cel nou

Cu ani în urmă, într-o caricatură dintr-o revistă era reprezentat un om de afaceri stând în faţa unui grup de alţi oameni de afaceri. El ţinea în mână o cutie de detergent pe care le-o prezenta celorlalţi. Arăta mândru spre cuvântul „nou” care era afişat cu litere mari şi roşii pe cutie, implicaţia fiind, bineînţeles, că produsul era nou. Comentariul omului de afaceri era: „Elementul nou este cuvântul «nou» de pe cutie.” Cu alte cuvinte, tot ceea ce se schimbase, tot ceea ce era nou era, pur şi simplu, cuvântul «nou» de pe cutie. Restul era exact acelaşi.

Într-un anumit sens, s-ar putea spune că noul legământ se aseamănă cu cele spuse mai sus. Baza legământului, speranţa pe care ne-o aduce sau condiţiile lui fundamentale sunt aceleaşi ca în vechiul legământ. El a fost mereu un legământ al harului şi al îndurării lui Dumnezeu, un legământ întemeiat pe dragostea care trece dincolo de slăbiciunile şi de înfrângerile umane.

Studiul pe scurt: Ce asemănări există între vechiul legământ şi noul legământ? Ce rol are legea în cadrul legământului? Cu cine au fost făcute legămintele? Ce vrea să spună cartea Evrei prin expresia „un legământ mai bun” (Evrei 8:6)? Ce relaţie există între legământ şi sanctuarul ceresc?

1. Citeşte Ieremia 31:31-34 şi răspunde la următoarele întrebări:

a. Cine a iniţiat legământul?
b. Despre a cui lege se vorbeşte aici? Ce fel de lege este aceasta?
c. Ce versete subliniază latura relaţională pe care Dumnezeu o doreşte cu poporul Său?
d. Ce acţiune a lui Dumnezeu în favoarea poporului Său alcătuieşte baza acelei relaţii de legământ?

Este clar: Noul legământ nu diferă prea mult de vechiul legământ încheiat cu poporul Israel la muntele Sinai. De fapt, problema cu legământul de la Sinai nu a fost aceea că era prea vechi sau depăşit, ci că fusese călcat (vezi Ieremia 31:32).

Răspunsurile la întrebările de mai sus, care se găsesc în cele patru versete, arată că multe aspecte ale „vechiului legământ” se regăsesc în cel nou. Într-un anumit sens, „legământul cel nou” este un „legământ înnoit”, adică este legământul cel vechi înnoit.

2. Concentrează-te pe ultima parte a pasajului din Ieremia 31:34, în care Domnul spune că va ierta nelegiuirea şi păcatul poporului Său. Deşi spune că va scrie Legea Lui în inima noastră şi că o va aşeza înăuntrul nostru, El subliniază că ne va ierta păcatul şi nelegiuirile, care reprezintă o încălcare a Legii scrise în inimă. Vezi vreo contradicţie între ideile acestea? Conform pasajului din Romani 2:15, ce înseamnă să avem Legea scrisă în inima noastră? (Vezi şi Matei 5:17-28.)

Cum poţi folosi versetele de azi ca să răspunzi la afirmaţia conform căreia Cele Zece Porunci (Sabatul, în mod special) au fost cumva anulate în noul legământ? Există ceva în versetele acestea care să dovedească acest lucru? Dacă nu, cum poate cineva să le folosească pentru a demonstra perpetuitatea Legii?

Când Regatul de Sud, al lui Iuda, era pe punctul de a lua sfârşit şi poporul urma să fie dus în robia babiloniană, Dumnezeu a vestit „noul legământ” prin profetul Ieremia. Este prima dată când noţiunea aceasta apare în Biblie. Totuşi, ideea unui alt legământ este menţionată şi când Regatul de Nord, al celor zece seminţii ale lui Israel, era pe punctul de a fi distrus (cu aproximativ 150 de ani înainte de Ieremia), de data aceasta de către Osea (Osea 2:18-20).

3. Observă analogia între ceea ce îi spune Domnul poporului Său în Osea 2:18-20 şi ceea ce spune în Ieremia 31:31-34. Ce imagini comune sunt folosite? Ce spune aceasta despre semnificaţia şi despre natura legământului?

De-a lungul timpului, când planurile lui Dumnezeu pentru poporul legământului Său au fost împiedicate de răzvrătirea şi de necredinţa poporului, El a trimis profeţi ca să proclame că legământul cu credincioşii Lui nu se încheiase. Indiferent cât de necredincioşi au fost oamenii şi în ciuda apostaziei, răzvrătirii şi neascultării din mijlocul lor, Domnul încă Îşi face cunoscută dorinţa de a intra într-o relaţie de legământ cu toţi aceia care sunt dispuşi să se pocăiască, să asculte şi să ceară împlinirea făgăduinţelor Lui.

4. Deşi textele de mai jos nu vorbesc în mod specific despre un nou legământ, ce elemente găsim în ele care reflectă principiile din spatele noului legământ? Ezechiel 11:19; Ezechiel 18:31; Ezechiel 36:26

Domnul spune: „Le voi da o inimă nouă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul” (Ieremia 24:7); „Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne” (Ezechiel 11:19) şi „vă voi da o inimă nouă şi […] un duh nou” (Ezechiel 36:26). El mai spune: „Voi pune Duhul Meu în voi” (Ezechiel 36:27). Lucrarea aceasta a Domnului este temelia noului legământ.

Ce i-ai răspunde unui om care îţi spune: „Vreau o inimă nouă; vreau ca Legea să fie scrisă în inima mea; vreau o inimă care să-L cunoască pe Domnul, dar nu ştiu cum să fac”?

„Şi pe străinii care se vor alipi de Domnul ca să-L slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea de rugăciune se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:6,7).

Ieremia spune că noul legământ va fi făcut cu „casa lui Israel” (Ieremia 31:33). Atunci, înseamnă că doar sămânţa lui Avraam, în sens literal, adică evreii de sânge şi prin naştere, va avea parte de făgăduinţele legământului?

Nu! De fapt, acest lucru nu a fost adevărat nici măcar în timpurile Vechiului Testament. Că poporului evreu, ca naţiune, i s-au încredinţat făgăduinţele legământului este corect, desigur. Şi totuşi, acest lucru nu s-a făcut excluzându-i pe ceilalţi. Dimpotrivă, toţi – evrei şi neamuri – au fost invitaţi să fie părtaşi făgăduinţelor, dar ei trebuiau să consimtă să intre în acel legământ. Cu siguranţă, astăzi nu este cu nimic diferit.

5. Ce condiţii se găsesc în versetele de mai jos pentru cei care vor să-L slujească pe Domnul? Chiar există vreo diferenţă între ceea ce Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel şi ceea ce ne cere nouă astăzi? Explică-ţi răspunsul. Isaia 56:6,7

Deşi noul legământ este numit „mai bun” (vezi studiul de miercuri), în realitate nu există nicio diferenţă în ce priveşte elementele de bază care compun ambele legăminte, cel vechi şi cel nou. Este acelaşi Dumnezeu care oferă salvare în acelaşi mod: prin har (Exodul 34:6; Romani 3:24); este acelaşi Dumnezeu care caută un popor (Ieremia 31:34; Evrei 8:12); şi este acelaşi Dumnezeu care doreşte să scrie Legea Sa în inima acelora care Îl vor urma într-o relaţie de credinţă (Ieremia 31:33; Evrei 8:10), evrei sau neamuri.

În Noul Testament, răspunzând la alegerea harului, unii evrei L-au primit pe Isus Hristos şi Evanghelia Sa. Pentru un timp, ei au fost inima bisericii, „rămăşiţa aleasă prin har” (Romani 11:5), spre deosebire de cei care „au fost împietriţi” (Romani 11:7). În acelaşi timp, străini dintre neamuri, care înainte nu au crezut, au acceptat Evanghelia şi au fost altoiţi în trupul adevăratului popor al lui Dumnezeu (Romani 11:13-24). Astfel, neamurile, care erau „în vremea aceea fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei” (Efeseni 2:12), au fost aduse aproape în sângele lui Hristos. Isus Hristos este Mijlocitorul „noului legământ” (Evrei 9:15) pentru toţi credincioşii, indiferent de naţionalitate sau rasă.

În secţiunea de ieri am văzut că, în ce priveşte elementele de bază, legământul nou şi cel vechi erau la fel. Ideea centrală este mântuirea prin credinţa într-un Dumnezeu care ne va ierta păcatele nu pentru că merităm, ci datorită harului Său. Ca urmare a iertării, noi intrăm într-o relaţie cu El în care ne predăm Lui prin credinţă şi prin ascultare.

Cu toate acestea, cartea Evrei numeşte noul legământ „un legământ mai bun”. Cum înţelegem acest lucru? Cum este un legământ mai bun decât altul?

6. Care a fost cauza „eşecului” vechiului legământ? Evrei 8:7,8

Problema cu vechiul legământ nu a constat în legământul în sine, ci în eşecul poporului de a-l primi prin credinţă (Evrei 4:2). Superioritatea noului legământ faţă de cel vechi se găseşte în faptul că, în loc să fie descoperit doar prin jertfele de animale, aşa cum era în vechiul legământ, Isus apare acum în realitatea morţii şi a slujirii Sale ca Mare-Preot. Cu alte cuvinte, mântuirea oferită în vechiul legământ este aceeaşi cu cea oferită în noul legământ. Totuşi, în noul legământ s-a dat o descoperire mai mare şi mai completă despre Dumnezeul legământului şi despre dragostea pe care El o are faţă de omenirea căzută. Legământul este mai bun prin faptul că tot ce fusese prezentat prin simboluri şi tipuri în Vechiul Testament şi-a găsit împlinirea în Isus, ale cărui viaţă fără păcat, moarte şi slujire ca Mare-Preot au fost simbolizate prin slujbele din sanctuarul pământesc (Evrei 9:8-14).

Însă acum, în loc de simboluri, tipuri şi exemple, Îl avem pe Însuşi Isus, nu doar ca Miel înjunghiat care Şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre (Evrei 9:12), ci şi ca Mare-Preot care slujeşte în cer, în favoarea noastră (Evrei 7:25). Deşi mântuirea pe care o oferă Isus este aceeaşi, revelaţia deplină a noului legământ despre El Însuşi şi despre mântuirea găsită în El îl face superior celui vechi.

7. Ce cuvânt foloseşte autorul cărţii Evrei în versetele de mai jos pentru a descrie serviciile de la sanctuar din cadrul vechiului legământ? Cum ne ajută folosirea acelui cuvânt să înţelegem caracterul superior al noului legământ? Evrei 8:5; 10:1

De ce cunoaşterea vieţii, a morţii şi a slujirii preoţeşti a lui Isus pentru noi ne oferă o înţelegere despre Dumnezeu mai clară decât cea dobândită prin ritualul de jertfe din sanctuarul pământesc?

Cartea Evrei pune un mare accent pe rolul lui Isus ca Marele nostru Preot în sanctuarul ceresc. De fapt, cea mai limpede prezentare a noului legământ din Noul Testament apare în cartea Evrei. Aceasta nu este o simplă coincidenţă. Slujirea Domnului Isus din cer este legată în mod complex de făgăduinţele noului legământ.

Serviciul de la sanctuarul din Vechiul Testament a fost mijlocul prin care au fost prezentate adevărurile vechiului legământ. Serviciul se concentra în jurul jertfei şi al mijlocirii. Animalele erau înjunghiate, iar preoţii făceau mijlocire cu sângele jertfelor. Bineînţeles, acestea au fost simboluri ale mântuirii care se găseşte doar în Hristos. În şi prin simbolurile acestea nu se găsea nicio salvare.

8. De ce moartea animalelor jertfite nu oferea mântuire? De ce moartea unui animal nu este suficientă pentru a aduce salvare? Evrei 10:4

Jertfele animale şi lucrarea de mijlocire a preoţilor şi-au găsit împlinirea în Isus. El a devenit Jertfa supremă. Sângele lui Hristos a ratificat noul legământ, făcând ca legământul de la Sinai şi jertfele acestuia să fie „vechi” sau nule. Adevărata jertfă fusese adusă, o singură dată pentru toţi (Evrei 9:26). Odată ce Hristos a murit, nu mai era nevoie să fie jertfit niciun animal. Serviciile de la sanctuarul pământesc îşi împliniseră rolul.

9. În Matei 27:51 se spune că perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos, când Isus a murit. Cum ne ajută acest eveniment să înţelegem de ce sanctuarul pământesc fusese înlocuit?

Bineînţeles, legată de jertfirea animalelor era şi slujirea preoţească, adică a leviţilor care aduceau jertfele în sanctuarul pământesc şi mijloceau pentru popor. Odată ce sistemul jertfelor a luat sfârşit, nu a mai fost nevoie nici de slujirea lor. Totul se împlinise în Isus, care acum slujeşte cu sângele Său în sanctuarul ceresc (vezi Evrei 8:1-5). În cartea Evrei este evidenţiat rolul lui Isus de Mare-Preot în ceruri (Evrei 9:12), unde mijloceşte pentru noi. Aceasta este temelia nădejdii noastre şi a făgăduinţei pe care o avem în noul legământ.

Cum te simţi la gândul că Isus slujeşte chiar acum cu propriul sânge în ceruri, pentru tine? Îţi oferă acest lucru încredere cu privire la mântuire?

„Aspectul cel mai semnificativ al acestui legământ de pace este bogăţia copleşitoare a milei care iartă, exprimată faţă de păcătos dacă acesta se pocăieşte şi se întoarce de la păcatele lui. Duhul Sfânt descrie Evanghelia ca fiind mântuirea oferită prin îndurarea duioasă a Dumnezeului nostru. Domnul le spune celor care se pocăiesc: «Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor» (Evrei 8:12). Se întoarce Dumnezeu de la dreptate pentru a arăta milă faţă de păcătos? Nu. Dumnezeu nu poate să-Şi dezonoreze Legea îngăduind ca ea să fie călcată fără suportarea consecinţelor. În noul legământ, ascultarea desăvârşită este condiţia vieţii. Dacă se pocăieşte şi îşi mărturiseşte păcatele, păcătosul va găsi iertare. Prin jertfa lui Isus în dreptul lui, iertarea îi este asigurată. Hristos a împlinit cerinţele Legii pentru fiecare păcătos care se pocăieşte şi care crede.” – Ellen G. White, God’s Amazing Grace, p. 138.

Rezumat: Noul legământ este o descoperire mai mare, mai completă şi mai bună a planului de răscumpărare. Noi ne facem părtaşi acestui legământ prin credinţă – o credinţă care se va manifesta prin ascultare faţă de legea scrisă în inima noastră.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Matei 24 – Marcu 2
1. Completează textul: „Ori de câte ori aţi făcut …… .”
2. În ce mod L-a urmat Petru pe Domnul până în curtea marelui-preot?
3. Ce destinaţie i s-a dat ţarinei olarului şi ce nume a primit după aceea?
4. Cum se numea şi cu ce se ocupa fiul lui Alfeu?

Evanghelizare, Secţiunea 14, subcapitolul „În căutarea celor pierduţi”
5. Unde nu trebuie să-şi petreacă timpul lucrătorii?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!