Viaţa în noul legământ

Studiul din trimestrul acesta a fost despre legământ, care, pe scurt şi în modul cel mai simplu, este modul lui Dumnezeu de a spune: Iată cum te salvez din păcat. Punct.

Deşi finalul grandios al făgăduinţei legământului este, desigur, viaţa veşnică într-o lume nouă, nu trebuie să aşteptăm până atunci, ci ne putem bucura de binecuvântările legământului astăzi. Domnul Se îngrijeşte de viaţa noastră astăzi; El vrea ce e mai bun pentru noi acum. Legământul nu este o învoială în care tu faci asta, asta şi asta şi, după mult timp, îţi vei obţine premiul. Premiile sau darurile sunt binecuvântări de care se pot bucura aici şi acum cei care intră prin credinţă în relaţia de legământ.

Studiul din săptămâna aceasta, care reprezintă şi finalul seriei noastre despre legământ, analizează câteva dintre aceste binecuvântări imediate, unele dintre făgăduinţele care vin din harul lui Dumnezeu revărsat în inima noastră pentru că, după ce am auzit glasul Lui, am deschis uşa. Desigur, sunt mult mai multe binecuvântări decât cele pe care le vom aborda în această săptămână. Dar acesta este doar un început a ceva ce nu va avea sfârşit.

Studiul pe scurt: De ce ar trebui să ne bucurăm? Pe ce bază putem revendica această făgăduinţă? În ce fel legământul ne eliberează de povara vinii? Ce înseamnă să avem o inimă nouă?

„Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (1 Ioan 1:4).

În cuvinte simple, Ioan exprimă ceea ce ar trebui să reprezinte unul dintre cele mai mari avantaje pentru care noi, ca popor al legământului, le avem, şi anume făgăduinţa bucuriei.

Creştini fiind, ni se spune adesea să nu ne lăsăm conduşi de simţăminte, deoarece credinţa nu este un simţământ, ci să trecem dincolo de ele. În acelaşi timp, nu am mai fi fiinţe umane dacă nu am avea sentimente, emoţii şi dispoziţii sufleteşti. Nu ne putem nega simţămintele; ceea ce trebuie să facem este să le înţelegem, să le acordăm rolul cuvenit şi, pe cât posibil, să le ţinem sub control. Dar a le contesta înseamnă a nega ceea ce ne defineşte ca oameni (e ca şi cum am spune că un cerc nu este rotund). De fapt, versetul acesta spune nu doar că ar trebui să avem simţăminte (în cazul acesta, bucuria), ci şi că ele trebuie să fie trăite în plinătatea lor.

1. Citeşte contextul în care a fost scris 1 Ioan 1:4. Ce le-a scris Ioan primilor creştini sperând că avea să facă deplină bucuria lor? De ce lucrul acela ar fi trebuit să le aducă bucurie?

Ioan a fost unul dintre cei doisprezece ucenici de la început. El a fost acolo aproape de la începutul lucrării de trei ani şi jumătate a lui Isus – martor al unora dintre cele mai impresionante evenimente (a fost la cruce, în Ghetsimani şi în ocazia schimbării la faţă). Astfel, ca martor ocular, el a fost calificat să vorbească despre acest subiect.

Şi totuşi, să observăm că accentul nu cade pe sine, ci pe ceea ce Isus a făcut pentru ca ucenicii să aibă părtăşie nu doar unii cu alţii, ci şi cu Dumnezeu. Isus ne-a deschis calea pentru ca noi să păşim într-o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Şi un efect al acestei părtăşii sau relaţii este bucuria. Ioan vrea ca ei să ştie că tot ce au auzit despre Isus este adevărat, fiindcă el însuşi L-a văzut, L-a atins, L-a simţit şi L-a auzit. Prin urmare, şi ei pot intra într-o relaţie plină de bucurie cu Tatăl lor ceresc, care îi iubeşte şi care S-a dat pe Sine prin Fiul Său.

Într-un anumit sens, Ioan prezintă propria mărturie. Care este mărturia ta cu privire la relaţia pe care o ai cu Isus? Ce ai putea spune ca să sporească bucuria altora în Domnul, aşa cum a încercat Ioan să facă aici?

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Romani 8:1).

O femeie fusese ucisă de către un criminal necunoscut. Poliţia a pregătit o capcană, punând un microfon la mormântul ei. Într-o seară, multe luni mai târziu de la moartea femeii, un tânăr s-a apropiat de mormânt, a îngenuncheat şi a plâns, cerându-i iertare femeii. Bineînţeles, analizându-i cuvintele, poliţia l-a arestat pentru crimă. Ce l-a determinat pe tânăr să meargă la mormânt? Vinovăţia, ce altceva putea fi?

Desigur, deşi niciunul dintre noi nu a făcut (sperăm) ceva atât de odios precum crima aceasta, suntem totuşi vinovaţi; toţi am făcut lucruri de care ne este ruşine şi pe care ne-am dori să le anulăm, dar nu putem.

Mulţumită lui Isus şi sângelui legământului celui nou, niciunul dintre noi nu trebuie să trăiască sub stigmatul vinovăţiei. Potrivit textului de astăzi, nu este nicio osândire pentru noi. Judecătorul suprem ne socoteşte fără vină, de parcă nu am fi făcut lucrurile pentru care ne simţim vinovaţi.

2. Cum ne ajută versetele de mai jos să înţelegem Romani 8:1? Ioan 5:24; Romani 3:24,25; 2 Corinteni 5:21

Una dintre cele mai mari făgăduinţe despre viaţa trăită într-o relaţie de legământ cu Domnul este aceea că nu mai trebuie să trăim sub povara vinovăţiei. Datorită sângelui legământului, noi, cei care alegem să intrăm în relaţia de legământ cu Dumnezeu şi să trăim în conformitate cu condiţiile credinţei, pocăinţei şi ascultării, putem fi eliberaţi de vină. Când Satana încearcă să ne şoptească la ureche că suntem răi şi prea păcătoşi ca să fim acceptaţi de Dumnezeu, putem face ce a făcut Isus când Satana L-a ispitit în pustie: să cităm din Scriptură, iar unul dintre versetele cele mai potrivite este cel din Romani 8:1. Aceasta nu înseamnă că negăm realitatea păcatului din viaţa noastră, ci, dimpotrivă, că, datorită relaţiei de legământ pe care o avem cu Domnul, nu mai trăim sub osândirea păcatului. Isus a suferit pedeapsa în locul nostru şi acum stă înaintea Tatălui şi pledează pentru noi cu sângele Său, prezentând neprihănirea Sa în locul păcatelor noastre.

Ce schimbare a adus în viaţa ta faptul că Domnul te-a iertat de toate păcatele pe care le-ai comis? Cum te determină această realitate să-i tratezi pe cei care ţi-au greşit? Ce impact ar trebui să aibă ea asupra relaţiei tale cu ei?

„Aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:17-19).

Aşa cum au arătat studiile din acest trimestru, noul legământ este cel în care Domnul pune Legea în inima noastră (Ieremia 31:31-33). Nu doar Legea este acolo, ci, potrivit textului de astăzi, şi Hristos locuieşte în inimă, ceea ce desigur este logic, deoarece Hristos şi Legea sunt într-o strânsă legătură. Astfel, având Legea lui Dumnezeu în inima noastră şi pe Hristos locuind tot în ea, ajungem la o altă mare binecuvântare a legământului: o inimă nouă.

3. De ce avem nevoie de o inimă nouă? Ce schimbări se vor vedea în cei care vor avea o inimă nouă?

Citeşte din nou textul de astăzi şi observă că Pavel subliniază elementul dragostei, spunând că noi trebuie să „avem rădăcina şi temelia” în ea. Aceste cuvinte spun că dragostea trebuie să fie aceea care să ne asigure motivaţie, stabilitate şi trăinicie. Credinţa noastră nu înseamnă nimic dacă nu este ancorată în dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni (Matei 22:37-39, 1 Corinteni 13). Dar dragostea aceasta nu apare din neant. Dimpotrivă, ea vine pentru că întrezărim dragostea lui Dumnezeu pentru noi, o dragoste care „întrece orice pricepere”, aşa cum a fost manifestată în Isus. Ca urmare, viaţa noastră este schimbată, inima noastră este schimbată şi devenim oameni noi, cu gânduri, cu dorinţe şi cu ţinte noi. Dragostea aceasta este răspunsul nostru la dragostea lui Dumnezeu pentru noi, care ne schimbă inima şi ne insuflă dragoste pentru cei din jur. Probabil la aceasta se referă Pavel, cel puţin parţial, atunci când vorbeşte despre a fi plini de „toată plinătatea lui Dumnezeu”.

4. Ce legătură există între textul din 1 Ioan 4:16 şi ceea ce a scris Pavel în Efeseni 3:17-19?

Gândeşte-te la pasajele pe care le-ai studiat astăzi. Ce poţi face pentru ca făgăduinţele conţinute în ele să se împlinească în viaţa ta? Există lucruri pe care trebuie să le schimbi si care poate te împiedică să trăieşti „plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19)?

„Eu sunt Învierea si Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte si crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25,26).

Există două dimensiuni ale vieţii veşnice: Dimensiunea prezentă este cea care îi aduce credinciosului experienţa unei vieţi din belşug chiar acum (Ioan 10:10) şi care include numeroasele făgăduinţe date pentru viaţa noastră actuală.

Bineînţeles, dimensiunea viitoare priveşte viaţa veşnică – făgăduinţa învierii trupului (Ioan 5:28,29; 6:39). Deşi împlinirea ei este în viitor, acesta este evenimentul care face ca orice altceva să aibă valoare, cel care încununează toate speranţele creştinilor.

5. Ce spune Isus în versetul de astăzi? Unde se găseşte viaţa veşnică? Cum înţelegem cuvintele Lui care spun că aceia care cred în El, chiar dacă ar fi murit, vor trăi? Vezi Apocalipsa 2:11; 20:6,14; 21:8.

Cu siguranţă, toţi murim. Dar, potrivit spuselor lui Isus, moartea aceasta este doar un somn, o pauză temporară care, pentru cei care cred în El, se va încheia cu revenirea la viaţă. Când El Se va întoarce, cei morţi în Hristos se vor ridica din mormânt, iar cei vii care L-au urmat vor fi schimbaţi într-o clipire. Atât cei morţi, cât şi cei vii care sunt ai lui Hristos vor avea acelaşi trup transformat. La momentul acela, nemurirea începe pentru poporul lui Dumnezeu.

Ce bucurie imensă este să ştim că sfârşitul nostru nu este în mormânt şi că, de fapt, nu este niciun sfârşit, ci vom avea o viaţă nouă care va dura veşnic!

„Hristos S-a făcut una în trup cu noi, pentru ca noi să putem deveni una în duh cu El. În virtutea acestei uniri vom ieşi noi din morminte, nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci datorită faptului că, prin credinţă, viaţa Lui a devenit viaţa noastră. Aceia care Îl văd pe Hristos în adevăratul Lui caracter şi-L primesc în inimă au viaţă veşnică. Hristos locuieşte în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu, primit în inimă prin credinţă, este începutul vieţii veşnice.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 388.

Cum putem să ne bucurăm de pe acum de binecuvântările vieţii veşnice? Cu alte cuvinte, cum lucrează făgăduinţa aceasta pentru noi acum? Scrie care sunt acele avantaje pe care ţi le oferă făgăduinţa vieţii veşnice în viaţa ta de zi cu zi. Cum ai putea împărtăşi această speranţă cu o persoană care poate a pierdut prin moarte pe cineva drag?

„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:19,20).

Pretutindeni în lume oamenii luptă cu ceea ce scriitorul sud-african Laurens Van Der Post a numit „povara lipsei de sens”. Oamenii se trezesc cu darul vieţii şi nu ştiu ce să facă cu el, nu ştiu care este scopul acestui dar şi cum să-l folosească. Este ca atunci când îi dai cuiva o bibliotecă plină cu cele mai rare cărţi nu ca să le citească, ci ca să facă focul cu ele. Ce pierdere uriaşă a ceva atât de preţios!

Totuşi, creştinii noului legământ nu ar trebui să aibă de luptat cu această problemă. Dimpotrivă, cei care cunosc (şi au experimentat personal) vestea minunată despre un Mântuitor crucificat şi înviat, care a murit pentru păcatele tuturor oamenilor pentru ca ei să poată avea viaţa veşnică, ştiu ce este bucuria. Ţinând cont de chemarea fără echivoc din Matei 28:19,20, credinciosul are, cu siguranţă, o misiune şi un scop în viaţă, şi anume acelea de a spune lumii despre adevărul minunat pe care l-a trăit personal în Isus Hristos. Ce privilegiu! O mare parte din ceea ce facem în lumea aceasta se va sfârşi odată cu ea, dar răspândirea Evangheliei în lume este o lucrare care va lăsa o amprentă pentru veşnicie. Spune-le şi altora despre misiunea şi despre ţinta pe care le ai înainte!

6. Analizează diferitele părţi ale versetelor de astăzi. Care sunt lucrurile specifice pe care Isus ne spune să le facem şi ce implică fiecare? Ce făgăduinţă avem care ar trebui să ne dea credinţă şi curaj ca să facem ce ne porunceşte Isus?

În calitate de creştini ai noului legământ, Domnul Isus ne-a dat o însărcinare clară. Indiferent de cine suntem, de poziţia noastră în societate sau de limitele pe care le avem, toţi avem un rol în lucrarea Lui. Tu faci ceva? Poţi să faci mai mult? Ce poţi face împreună cu grupa ta ca să aveţi un rol mai important în această lucrare?

„Vino, frate, vino aşa cum eşti, păcătos si murdar. Aşază povara vinovăţiei tale asupra lui Isus şi, prin credinţă, fă apel la meritele Lui. Vino acum, cât încă mai este îndurare; vino cu mărturisire, vino cu sufletul pocăit, şi Dumnezeu te va ierta din abundenţă. Nu îndrăzni să desconsideri o altă ocazie. Ascultă vocea milei, care apelează la tine acum, ca să te ridici din morţi pentru ca Hristos să-ţi poată da lumină. Acum, fiecare clipă pare să se lege în mod direct de destinul lumii nevăzute. De aceea, nu lăsa ca mândria şi necredinţa să te determine să respingi mai departe îndurarea oferită. Dacă vei face acest lucru, atunci vei fi lăsat ca în final să te lamentezi, spunând: «Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit şi noi tot nu suntem mântuiţi.»” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, p. 353.

Rezumat: Legământul nu este doar un concept teologic profund, ci el defineşte parametrii relaţiei noastre mântuitoare cu Isus, o relaţie care ne aduce binecuvântări minunate acum şi la întoarcerea Sa.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Luca 1-7
1. Ce reacţie au avut păstorii când li s-a arătat un înger al Domnului?
2. Care trei conducători politici sunt menţionaţi de Luca în acelaşi verset?
3. Ce ştiau dracii scoşi din oameni despre Domnul Isus?
4. Ce veste „s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile”?

Evanghelizare, Secţiunea 14, subcapitolul „Vizitele pentru vestirea Evangheliei”
5. De ce multe femei cărora li se încredinţează anumite lucrări ajung să fie nemulţumite cu poziţia lor?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!