Libertatea creştinului

În ultimii ani, multe popoare au luptat împotriva tiraniei politice sau a sclaviei şi şi-au câştigat libertatea. Însă mai există un tip de sclavie care poate fi la fel de rea sau chiar mai rea decât tirania politică: sclavia care vine de pe urma dependenţei. Alcoolul, tutunul şi alte droguri au milioane de sclavi. Mai mult chiar, numărul persoanelor dependente de satisfacerea instinctelor sexuale, de pornografie, de jocuri de noroc (sau de investiţii riscante) şi de agonisirea de bani/bunuri este în continuă creştere.

Persoana dependentă se simte foarte rău dacă nu consumă o anumită substanţă sau dacă nu face un anumit lucru şi simte nevoia să ia o doză mai mare, ca să obţină efectul pe care l-a simţit în ocaziile anterioare. Din acest motiv, îi este extrem de dificil să iasă din acest cerc vicios şi are nevoie de sprijin din partea familiei, a bisericii şi a prietenilor. De asemenea, este posibil să fie necesar un consult de specialitate, dar, în primul rând, este nevoie de puterea lui Dumnezeu, care să intervină în viaţa sa şi să îi dea libertatea promisă în Hristos Domnul.

Vinul, berea şi celelalte băuturi alcoolice sunt nelipsite când este vorba de evenimente deosebite, sărbători, festivităţi etc. Ele au devenit atât de obişnuite, încât sunt privite ca nevinovate şi par a crea o atmosferă frumoasă. Societatea le acceptă şi le consideră o „necesitate” în anumite ocazii. Din nefericire, există un aspect pe care comercianţii de băuturi alcoolice nu vor să îl aducă la cunoştinţa clienţilor lor.

1. Ce ni se spune în Proverbe 23,29-35 despre efectele alcoolului? Ce efecte adverse ai experimentat personal (dacă ai consumat această otravă)?

Asemănarea vinului cu muşcătura unui şarpe veninos este grăitoare. Alcoolul este tratat de corpul nostru la fel ca orice altă substanţă toxică, şi nu ca aliment. El ajunge rapid în stomac şi este transportat prin sânge la creier, plămâni, rinichi şi inimă. Îndeosebi ficatul este suprasolicitat, deoarece el are de lucru ore în şir cu această substanţă. Când consumul de alcool este cronic şi îndelungat, toate organele au de suferit şi cel în cauză este predispus la tot felul de boli.

Din nefericire, efectele alcoolului nu sunt simţite numai de consumator. Consumul de alcool este însoţit de un cost social teribil. Jumătate dintre accidentele rutiere şi cele de muncă sunt corelate cu consumul de alcool. Multe infracţiuni sunt comise sub influenţa alcoolului. Fondurile personale şi cele publice sunt sărăcite pentru a acoperi tratamentul bolilor provocate direct de alcool. De asemenea, partenerul de viaţă şi copiii unui alcoolic devin adeseori victimele abuzului verbal şi fizic.

Alcoolul, la fel ca toate celelalte substanţe psihoactive, ne afectează capacitatea de a lua decizii morale corecte; când se află sub influenţa lui, oamenii se afundă în păcat tot mai mult. Cei care au căzut în capcana abuzului de droguri de orice fel au nevoie să devină conştienţi de problema lor şi să fie convinşi că au nevoie de o putere mai mare decât a lor, şi anume de harul lui Dumnezeu, de sprijinul familiei sau al unei comunităţi religioase şi de tratament prescris de un specialist (dacă e posibil).

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi am adoptat o poziţie fermă împotriva consumului de alcool. Cum putem să-i ajutăm pe aceia dintre noi care se luptă cu această problemă (problemă care în ochii lui Dumnezeu s-ar putea să nu fie mai rea decât alte probleme socotite de către societate „acceptabile”)?

2. Ce ne spune Biblia despre relaţiile intime ca sursă de bucurie în căsnicie şi de întărire a legăturii dintre soţ şi soţie? Prov. 5,18.19; 1 Cor. 7,2-5.

Relaţiile intime sunt un dar, între multe alte daruri frumoase pe care Dumnezeu li le-a oferit oamenilor. Dumnezeu a dat acest dar nu numai pentru procreare, ci şi ca sursă de bucurie, de apropiere şi de unitate, însă aceasta numai în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie (Gen. 1,27.28; 1 Cor. 7,2). Când depăşeşte cadrul şi limitele prevăzute de El, darul acesta se transformă într-un păcat care are deseori consecinţe devastatoare (vezi 1 Cor. 6,18.19).

Numai Dumnezeu cunoaşte dimensiunile reale ale dezastrului pe care l-a produs imoralitatea sexuală în familia omenească. Impulsul sexual este foarte puternic şi de aceea el poate lua cu uşurinţă forma abuzului. El se poate transforma uşor într-o obsesie foarte dificil de controlat. Mai rău este că şi în acest domeniu se poate ajunge la dependenţă.

Prostituţia şi adulterul sunt formele tradiţionale de imoralitate sexuală şi pot duce la dependenţă (vezi Prov. 5,3-14; 9,13.18). Pe lângă acestea, au apărut şi forme noi. De exemplu, pornografia şi, mai nou, pornografia pe internet au generat o problemă uriaşă, pentru că au deschis posibilitatea de a aduce în casă sau în birou, prin reviste, casete video sau cu un simplu click, imaginile cele mai degradante şi mai abjecte. Persoanele care îşi îngăduie aceste practici prezintă un risc mai mare de a dezvolta o dependenţă, o obsesie, iar relaţiile lor de familie şi de căsătorie au toate şansele să se deterioreze. Ne este imposibil să estimăm relele pe care le-a adus adulterul în lumea noastră.

Este uşor de pornit pe calea imoralităţii sexuale, iar cei care nu au căzut în această capcană fac bine dacă stau departe de ea! Cât de important este să urmăm exemplul lui Iosif (vezi Gen. 39,7-12) atunci când suntem ispitiţi să avem o aventură extraconjugală! Dumnezeu este gata să ofere iertare şi eliberare oricărei persoane prinse în capcana acestei forme de dependenţă. Este esenţial să ne predăm Lui (Iacov 4,7). Însă mecanismul dependenţei este atât de complicat, încât este nevoie de ajutorul unui specialist. Grupurile-suport, formate din oameni care cred că Dumnezeu este sursa cea mai importantă de ajutor şi care sunt specializaţi în tratarea acestei probleme, se pot dovedi a fi foarte benefice.

Cum poţi ajuta o persoană care se face vinovată de acest păcat şi care caută la Dumnezeu iertare şi vindecare? Să presupunem că tu eşti cel care are probleme în acest domeniu. Crezi că mai există speranţă şi pentru tine?

Biblia nu vorbeşte direct împotriva jocurilor de noroc, dar nici nu ni-i putem imagina pe ucenici sau pe primii creştini jucând poker, nu-i aşa? Totodată, Pavel avertizează împotriva iubirii de bani, afirmând că ea este rădăcina tuturor relelor şi motivul pentru care unii s-au lăsat de credinţă (1 Tim. 6,10). Unii doresc să se îmbogăţească şi jocurile de noroc devin o cursă prin care Satana urmăreşte să-i distrugă.

3. Cum putem aplica învăţătura din Matei 25,15-30 la problema jocurilor de noroc şi la faptul că marea majoritate a jucătorilor au de pierdut?

Industria jocurilor de noroc prosperă, fiindcă sunt mult mai mulţi cei care pierd decât cei care câştigă. Ştii ce şanse ai să câştigi la loterie? Infime! Ai şanse mai mari să fii lovit de un trăsnet, decât să câştigi lozul cel mare!

Logic, nu are niciun rost să cheltuim banii pe jocuri de noroc – industria jocurilor de noroc poate exista numai dacă oamenii pierd mai mult decât câştigă. Şi totuşi oamenii joacă, la început, doar ca să se distreze, iar mai târziu, pentru că le-a intrat în obişnuinţă.

De ce? Se pare că răspunsul este legat de lipsa respectului de sine. Mulţi găsesc o satisfacţie în a-şi imagina momentul în care vor fi câştigători. Pierd mereu, dar speră că vor câştiga data viitoare. Şi continuă să joace. După ce cheltuiesc toţi banii, se împrumută, mint şi fură uneori pentru a obţine o nouă „doză” din acest „drog” non-chimic.

Poate credem că nimeni din biserică nu are probleme cu jocurile de noroc, însă Ellen White a scris despre acest subiect, întrucât era o problemă chiar şi pe vremea ei. Nu avem motive să credem că astăzi, când jocurile de noroc există pretutindeni, membrii bisericii nu au această problemă, mai ales că internetul ne aduce cazinoul acasă.

Pentru a renunţa la jocurile de noroc, sunt necesari câţiva paşi: 1) trebuie să admiţi că ai o problemă serioasă; 2) trebuie să renunţi imediat şi 3) să găseşti refugiu într-o grupă (dacă este posibil), pentru a evita recăde rea în acest viciu. Fii întotdeauna vigilent şi fereşte-te de orice stimul care te poate ispiti să participi la un joc de noroc. Iar, pentru evitarea recidivelor, este necesar să îţi întăreşti respectul faţă de tine însuţi. Cel mai important este ca, atunci când te lupţi cu ispita, să ai o relaţie neîntreruptă cu Dumnezeu şi să ceri împlinirea făgăduinţelor Sale legate de vindecare.

Ce i-ai spune cuiva care ar veni la tine şi ţi-ar zice: „Sunt dependent de jocurile de noroc şi pur şi simplu nu pot renunţa”? Ce făgăduinţe biblice i-ai citi? Vezi 1 Cor. 10,13 şi 1 Petru 4,1.2.

4. Care era rugăciunea înţeleptului? Prov. 30,8.9

Biblia nu stabileşte o sumă limită pe care să căutăm să o câştigăm, dar ne avertizează împotriva atitudinii greşite faţă de bani şi averi: lăcomia.

Din cauza concepţiei greşite despre bani, oamenii pot deveni obsedaţi de câştig şi ajung dependenţi de bani (chiar dacă îi câştigă cinstit) sau de agonisirea de bunuri. Ei investesc atât de mult timp şi efort în aceste lucruri, încât ele devin idolii lor.

Tehnologia informaţiei a reuşit să uşureze multe activităţi, însă, în acelaşi timp, ea constituie o problemă pentru cei înclinaţi spre dependenţă. De exemplu, investitorii privaţi de la bursa de valori pot acum să încheie rapid tranzacţii pe internet, astfel că unii rămân în faţa computerului ore în şir, motivaţi de dorinţa de a câştiga bani. Totuşi nu putem susţine că, în felul acesta, sunt ispravnici buni care investesc banii cu înţelepciune şi grijă!

5. Ce avertizare desprindem din următoarele texte? Marcu 10,17-27; 1 Tim. 6,10; Luca 12,15.

Expresia „a plecat întristat de tot” (Marcu 10,22) ne arată că omul acesta iubea banii mai mult decât Îl iubea pe Domnul. Agonisirea de bani sau de averi nu este bună sau rea în sine. Ceea ce contează este dacă ne legăm inima de ea (Mat. 6,21). Ea devine un pericol atunci când o aşezăm pe primul plan în viaţa noastră, în locul cuvenit căutării Împărăţiei lui Dumnezeu şi a neprihănirii Sale (vers. 33).

Pe traseul dintre Liverpool şi continentul american, vaporul Chanunga a intrat în coliziune cu un vas mic, care venea dinspre Hamburg. La bordul lui se aflau peste două sute de pasageri, iar vaporul s-a scufundat la o jumătate de oră după accident. Deşi au fost coborâte bărcile de salvare, pentru ca naufragiaţii să urce în ele, numai treizeci şi patru de pasageri au reuşit să se salveze. De ce atât de puţini? Aproape toţi şi-au luat pungile cu aur şi argint şi le-au legat la brâu. Ei şi-au pierdut viaţa, pentru că au refuzat să renunţe la bani.
Cui nu-i plac banii!? Însă întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este aceasta: „Îmi stăpânesc dorinţa de a avea bani sau mă las stăpânit de ea?”

6. Ce deosebire este între învăţătura din 1 Petru 3,3.4 şi concepţia societăţii în care trăim?

Societatea pune prea mult accent pe imaginea personală. Aceasta este o slăbiciune care i-a însoţit pe oameni pe tot parcursul istoriei. În vremea noastră, accentul pus pe frumuseţe şi pe îngrijire personală a ajuns la proporţii uriaşe. La nivel mondial, industria cosmetică depăşeşte jumătate din piaţa produselor alimentare. Pe lângă cosmetice, mulţi oameni cheltuiesc fără nicio limită pe tot felul de operaţii estetice, de metode de remodelare a corpului, transplant de păr, diete speciale etc., din dorinţa de a-şi îmbunătăţi înfăţişarea.

Dorinţa exagerată după frumuseţe prezintă şi ea riscul de a dezvolta o dependenţă. Unii devin dependenţi de exerciţiile fizice; alţii de micşorarea progresivă a porţiei servite la o masă, până acolo încât ajung să-şi pună viaţa în pericol. Alţii sunt obsedaţi de frumuseţea părului sau a pieli şi se supun unor tratamente sofisticate, costisitoare şi nesfârşite.

7. Cum interpretezi Matei 6,19-21, în acest context? Cum aplicăm aceste principii aici?

Nu este nimic greşit să dorim să fim în formă, să fim curaţi sau să arătăm bine. Greşit este să ne preocupăm tot timpul de aceste lucruri şi să facem din ele nişte idoli. Domnul Isus a vorbit despre nevoia de a strânge comori în cer, şi nu pe pământ, unde lucrurile sunt trecătoare şi ne pot distrage atenţia de la Împărăţia lui Dumnezeu. Un singur lucru este cert în ceea ce priveşte înfăţişarea noastră: mai devreme sau mai târziu, timpul şi degradarea îşi vor pune amprenta pe ea!

La fel ca resursele materiale, trupul este şi el o comoară pe care am primit-o în dar. Însă atunci când îi dedicăm prea mult timp, riscăm să îl transformăm în idol. Nu este uşor să ne dăm seama când am întrecut măsura şi tocmai de aceea este nevoie de foarte multă atenţie în această privinţă.

Ce mesaj le transmitem tinerilor din biserica noastră în această privinţă? Pe ce punem accentul? Le transmitem cumva un mesaj greşit? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul grupei.

„Cuvintele şi faptele scot la iveală, în mod limpede, ce este în inimă. Dacă mândria, vanitatea şi iubirea de sine şi de îmbrăcăminte umplu inima, cuvintele rostite vor fi despre modă, îmbrăcăminte şi înfăţişare, nu despre Domnul Hristos şi Împărăţia cerurilor. Dacă în inimă domnesc sentimente de invidie, acestea vor fi prezente în vorbe şi în fapte. Cei care se măsoară după alţii, care fac ce fac alţii şi nu realizează lucruri mari, aducând ca scuză defectele şi greşelile altora, nu vor fi decât pleavă şi vor rămâne nişte pitici din punct de vedere spiritual, atâta timp cât îi vor face pe plac lui Satana, îngăduindu-şi astfel de simţăminte neconsacrate.

Unii nu sunt preocupaţi decât de ce să mănânce, ce să bea şi cu ce să se îmbrace. Aceste gânduri ies la iveală din prisosul inimii, atâta timp cât lucrurile vremelnice constituie marea ţintă a vieţii, cea mai mare realizare. Aceşti oameni uită cuvintele lui Hristos: «Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra » (Matei 6,33).” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 1, pag. 500

Întrebări pentru discuţie

1. Dezbateţi în cadrul grupei răspunsurile date la întrebarea de la secţiunea de joi a studiului de săptămâna aceasta.

2. De ce este important să nu îi judecăm pe cei care se luptă cu un anumit tip de dependenţă? Bineînţeles că ne vine uşor să îi judecăm, dar de ce trebuie să fim atenţi cu ei?

3. Societatea consideră unele dependenţe mai acceptabile decât altele, fapt care le face şi mai înşelătoare. Aţi auzit până acum de cineva care să urmeze un tratament pentru dependenţa de bogăţii sau de putere? Ce putem face pentru a nu ne modela concepţia despre aceste lucruri în funcţie de valorile societăţii?

4. Nu este uşor să scapi de o dependenţă, însă există vreun lucru din care Domnul să nu ne poată elibera? Cu alte cuvinte, de ce nu trebuie să abandonăm lupta ca şi cum ne-ar fi imposibil să ne eliberăm din strânsoarea dependenţei? Care este secretul reuşitei? Cum putem să-L lăsăm pe Hristos să lucreze în viaţa noastră ca să obţinem biruinţa? Luca 9,23.

5. Ce proiecte desfăşoară biserica ta pentru a le veni în ajutor persoanelor dependente? Ce poate face biserica ta pentru cei în nevoie? Pot fi aceste proiecte nişte mijloace bune de evanghelizare?

6. Citeşte 1 Petru 4,1.2. Ce mesaj ne transmite Domnul aici cu privire la paşii necesari pentru a obţine biruinţa asupra dependenţei?