Misiunea în beneficiul celor greu de abordat (I)

Descriind ceea ce făcea Pavel în Atena, Luca a scris: „În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea” (Faptele 17:17).

În mod natural, lui Pavel i-ar fi fost cel mai comod să lucreze printre evrei, cei asemenea lui. Însă el nu s-a mulțumit să lucreze doar în mijlocul poporului său. El fusese chemat să îi abordeze și pe alții.

Sau Pavel ar fi putut să lucreze doar cu „oamenii temători de Dumnezeu”, a căror perspectivă asupra lumii suferise deja schimbări majore. Aveau o bază biblică pe care Pavel putea construi, chiar dacă tot mai trebuiau să Îl cunoască pe Dumnezeul de care se „temeau” – Isus, Mesia.

Dar, nu, în timp ce se afla în Atena, o cetate faimoasă pentru filozofia ei, Pavel a căutat să îi abordeze și pe oamenii de acolo. Mulți dintre aceștia proveneau dintr-un mediu complet diferit de cel al evreilor și aveau o perspectivă complet diferită față de cea a evreilor și a istoriei lor sacre, pe care se întemeia credința pe care Pavel voia să le-o facă cunoscută atenienilor.

Cum a procedat Pavel când i-a abordat pe acești oameni și ce putem învăța din încercările lui?

1: Citește Faptele 17:1-16. Cum a ajuns Pavel în Atena și cum a reacţionat la ce a găsit acolo?

Cetatea Atena era „plină de idoli” (Faptele 17:16). Cunoscând istoria poporului său și aplecarea acestuia (în ciuda nesfârșitelor avertizări) către idolatrie, Pavel s-a întristat la vederea idolilor din Atena. Fără îndoială, Pavel a fost motivat de mila lui pentru atenieni, care ar fi murit în păcatele lor dacă nu ar fi aflat despre adevăratul Dumnezeu.

Astăzi, orașele noastre sunt la fel de pline de idoli, chiar dacă sunt mai puțin evidenți decât cei pe care i-a văzut Pavel. Și, din nefericire, mulți credincioși se pot plimba prin oraș fără să reacționeze câtuși de puțin la vederea acestor idoli. Pavel însă era pe aceeași lungime de undă cu Duhul Sfânt suficient de mult încât să reacționeze. Spre deosebire de alți credincioși, care nu înțelegeau încă faptul că Evanghelia era pentru toată lumea, Pavel știa că Dumnezeu voia ca atenienii să fie mântuiți împreună cu restul lumii. El înțelegea conceptul de misiune globală, de a duce Evanghelia celor care nu auziseră niciodată de ea, inclusiv păgânilor care se închinau la idoli și filozofilor care umpleau străzile Atenei.

Prin urmare, Pavel frecventa piața unde îi putea găsi pe acești oameni. Am putea spune că a format primul Centru de Studii privind Misiunea Globală, folosind piața pentru a formula și testa metode de a atinge inima și mintea acelor păgâni.

Pavel știa că nu îi putea aborda pe atenieni la fel cum îi abordase pe evrei și nici măcar cum îi abordase pe neevreii temători de Dumnezeu. Aceștia erau oameni al căror punct de pornire nu era Dumnezeul lui Israel sau lucrările Lui în mijlocul poporului Israel. Indiferent cât de importante erau pentru evrei sau pentru neevreii temători de Dumnezeu, aceste concepte și convingeri nu însemnau nimic pentru oamenii întâlniți de Pavel în piața ateniană. Prin urmare, era nevoie de o abordare cu totul nouă.

În zilele noastre, căutăm adeseori să îi abordăm pe oameni care provin dintr-un mediu ce nu are nimic în comun cu așa-zisa „moștenire iudeo-creștină”. Așadar, la fel ca Pavel, trebuie să ne adaptăm. O abordare care ar putea funcționa, de exemplu, în Buenos Aires s-ar putea să fie complet nefolositoare în Bangkok.

Cărui tip de idoli se închină oamenii în societatea ta și cum poţi să le deschizi ochii să vadă cât de lipsit de valoare este totul?

Indiferent unde se afla, Pavel, care avea o misiune de la Dumnezeu, voia să predice Evanghelia. Și același lucru a încercat să îl facă în Atena.

2: Citește Faptele 17:18-21. Care au fost reacţiile păgânilor din piaţă la discursul și întrebările lui Pavel?

Categoric că Pavel, cu referirile lui la dumnezeii străini, a făcut impresie printre acești oameni din piață (Faptele 17:18), așadar l-au dus în Areopag, o zonă a cetății în care erau cântărite problemele legale și religioase, deși nu părea că Pavel se confrunta cu vreun tip de proces legal. Păreau să urmărească doar „audierea” lui și a noii lui învățături (Faptele 17:19). Cineva cu elocvența, patosul și inteligența lui Pavel ar fi fost dificil de ignorat, chiar dacă promova idei care le păreau foarte ciudate acestor oameni.

Faptele 17:21 afirmă că atenienii nu făceau altceva decât să discute și să asculte cele mai noi idei. Îi acuza Luca de lenevie? Probabil că nu. Cel mai probabil voia să evidențieze că erau gânditori și oratori experimentați. La urma urmei, din greci se trag Socrate, Platon și Aristotel, filozofi a căror influență a ajuns până în zilele noastre. Vreme de secole, Atena fusese văzută ca centrul gândirii raționale și filozofice. Deși unii dintre acești filozofi nu erau atei, cu siguranță nu în sensul în care ne gândim la ateism în zilele noastre, multe dintre ideile lor filozofice erau radical diferite de învățăturile creștinismului. Este greu, de exemplu, să găsești un loc în filozofia epicurienilor și a stoicilor pentru o idee ca ceea a unui Mesia înviat.

În Atena, Pavel se aștepta ca Duhul Sfânt să îi poată folosi cunoștințele și calitățile oratorice pe care le dobândise în urma instruirii primite de la Gamaliel. Însă, în realitate, instruirea primită de Pavel pe străzile Atenei a fost folosită de Duhul Sfânt într-o și mai mare măsură. „Ascultătorii cei mai înțelepți dintre ei au fost înmărmuriți la auzul argumentării sale. El s-a dovedit un bun cunoscător al lucrărilor lor de artă, al literaturii lor, precum și al religiei lor” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 237).

După experienţa lui din Atena cu acești păgâni și filozofi, Pavel le-a scris corintenilor: „N-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2). Ce lecţie este pentru noi aici despre locul central al lui Isus în mesajul nostru, indiferent cui îl predicăm?

Observăm că Pavel nu a discreditat falsa religie sau falșii dumnezei ai atenienilor. El a adunat toate lucrurile bune pe care le putea găsi, așa puține câte erau, și le-a fructificat.

3: Citește Faptele 17:22,23. Ce făcea Pavel acolo în încercarea lui de a evangheliza acești oameni?

„Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși” (Faptele 17:22). Pavel îi complimenta pe păgâni. Religia lor era cât se poate de greșită, dar Pavel le aprecia devotamentul. Apoi a continuat: „Pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi…” (Faptele 17:23). Descriindu-și propriul studiu asupra religiei ateniene, Pavel transmitea o atitudine de respect față de oameni. El nu dădea buzna ca un expert autodeclarat care ar fi avut toate soluțiile privitoare la cum trebuiau să se schimbe cu toții. În realitate, el chiar era un expert și avea, într-adevăr, soluțiile de care acești oameni aveau nevoie. Dar nu s-a prezentat așa, pentru că ar fi fost respins imediat. În schimb, a fost văzut ca cineva căruia îi păsa de oameni și care le dorea binele.

Comentând asupra inscripției „unui Dumnezeu necunoscut” (Faptele 17:23), Pavel a profitat de ceea ce ar fi putut fi interpretat ca bază comună. Ei credeau în dumnezeu (în mulți dumnezei, de fapt), ceea ce era un bun început (unii din vremea aceea nu credeau) care putea să facă loc unei abordări mai profunde. El nu a luat în râs ideea negativă a unui altar închinat unui dumnezeu necunoscut. În schimb, a apreciat și a admirat un popor interesat suficient de mult de lucrurile spirituale încât să facă eforturi și cheltuieli pentru a se închina la ceva ce nici nu cunoștea, de teama să nu îi fi scăpat ceva.

Erau atenienii rătăciți? Desigur, dar se putea remedia această situație. Pentru început era important că erau devotați în ceea ce înțelegeau. Lucrul acesta, și-a dat seama Pavel, era ceva cu care Duhul Sfânt putea lucra. Pavel găsise un subiect de discuție care avea să le stârnească interesul.

La ce elemente de legătură și subiecte comune te poţi gândi care să ofere ocazia unor discuţii mai profunde cu oamenii cu care intri în contact?

4: Citește Faptele 17:24-27. Ce abordare a folosit Pavel aici în încercarea de a atinge inima atenienilor?

Pentru niște oameni suficient de interesați de lucrurile spirituale încât să construiască un altar unui dumnezeu necunoscut, cuvintele lui Pavel erau fascinante: un Dumnezeu creator care nu locuiește într-un templu, care nu are nevoie de nimic de la oameni, ci în schimb Se îngrijește de nevoile lor. Într-o cultură marcată de mitologia greacă, în care zeii erau imprevizibili, egocentrici și brutali, ideea de Dumnezeu ca Acela descris de Pavel era ceva minunat și fascinant. Iar oamenii din Areopag au făcut primii pași spre un Dumnezeu al iubirii.

Adevărul este că acest Dumnezeu, pe care nu Îl cunoșteau, putea fi cunoscut. Și într-adevăr El vrea să fie cunoscut.

Probabil că Pavel a vorbit în Areopag mai mult decât cele câteva cuvinte pe care le consemnează Luca aici. Pare rezonabil ca, din rațiuni de spațiu, Luca să fi prezentat doar un rezumat al discursului lui Pavel. Dacă așa o fi stat lucrurile, atunci fiecare dintre conceptele citite până acum au fost probabil detaliate de Pavel. Așadar, împărțim discursul lui Pavel în concepte: (1) Pavel le-a complimentat conștiința spirituală și sinceritatea de care dădeau dovadă. (2) Le-a arătat că le studiase credința și găsise unele lucruri pe care le respecta. (3) A menționat un lucru descoperit în timpul studiului asupra religiei lor pe care ei recunoșteau că nu îl înțelegeau. (4) Apoi le-a împărtășit un aspect despre Dumnezeu de care știa că au disperată nevoie, și anume, că Dumnezeu există, că îi iubește și că nu este departe de ei. (5) În cele din urmă, la finalul cuvântării, Pavel a trecut la avertizarea cu privire la ce înseamnă să respingă cunoașterea acestui Dumnezeu pe care nu Îl înțelegeau încă.

Pavel a mers cu ei cât de departe a putut pe baza a ceea ce știa despre credința lor. Dacă i-a putut duce până în acel punct, însemna că făcea progrese semnificative.

Observă referirea pe care o face Pavel la lumea creată și la Dumnezeu în calitate de Creator (vezi și Romani 1:18-25). De ce este aceasta o bună abordare, cel puţin la început, în cazul majorităţii oamenilor? Ce anume din lumea creată face trimitere atât de clar la Dumnezeu?

5: Citește Faptele 17:24-34. Cum își continuă Pavel mărturia?

Pavel și-a folosit cunoștințele legate de convingerile atenienilor pentru a căuta un numitor comun cu ei și abia apoi a mers mai departe. Fără îndoială, atunci când îi abordăm pe oameni, cunoașterea convingerilor lor și căutarea unor numitori comuni pot fi o metodă eficientă de a le atinge inima.

Observăm, de asemenea, că Pavel folosește acest numitor comun pentru a ajunge apoi acolo unde dorea să ajungă: la învierea lui Isus și speranța oferită tuturor. Luca descrie reacțiile lor la cuvintele de încheiere ale lui Pavel despre înviere. Unii au luat această idee în râs, alții au spus că voiau să îl mai audă pe Pavel vorbind pe acest subiect, iar alții l-au crezut. Esențial este, din punctul nostru de vedere, că toți îl ascultaseră. Iar aceasta fusese speranța lui Pavel de la început.

Știm că unii oameni vor respinge Evanghelia, dar trebuie să facem tot posibilul ca, înainte de a o respinge, să înțeleagă ceea ce resping. Pavel, prin metoda lui de a lucra cu atenienii și prin folosirea strategică a ceea ce studiase și aflase despre ei, s-a asigurat că ascultau cu mintea deschisă faptul că exista un Dumnezeu pe care ei nu Îl cunoșteau, dar care îi crease. Acest Dumnezeu îi crease și voia să fie cunoscut de ei. El Se arătase îndurător față de ei, în ciuda ignoranței lor. Dar se apropia Ziua Judecății. Și, dacă toate acestea păreau prea greu de crezut, existau dovezi verificabile în învierea lui Hristos.

Acum, că oamenii auziseră și înțeleseseră mesajul, trebuiau să aleagă dacă aveau să îl respingă pe loc sau aveau să cerceteze mai departe. Iar unii chiar au cercetat în profunzime și au devenit urmași ai lui Isus ( Faptele 17:34).

Implică-te! În rugăciune, cere-I lui Dumnezeu să te îndrume precis cum să dai cel mai bine mărturie unei persoane inteligente și culte pe care o cunoști și care nu crede în Biblie.

Implică-te şi mai mult! Consideră rețelele de socializare un posibil „Areopag” în care să reprezinți Evanghelia în fața celor necredincioși, cu claritatea și înțelepciunea lui Pavel. Folosește mărturia ta personală, sub forma unui scurt discurs, pe baza conceptelor studiate ieri.

„Cuvintele apostolului și descrierea atitudinii lui și a împrejurărilor în care s-a găsit, așa cum sunt amintite de pana inspirată, aveau să fie transmise tuturor generațiilor următoare, dând mărturie despre încrederea lui neclintită, despre curajul său în singurătate și împotrivire, precum și despre reușita lui în favoarea creștinismului în chiar inima păgânismului. Cuvintele lui Pavel cuprind o comoară de cunoștințe pentru biserică. El era într-o poziție din care ar fi putut foarte ușor să spună vreun lucru care să-i irite pe încrezuții lui ascultători și astfel să ajungă în dificultate. Dacă vorbirea lui ar fi fost un atac direct la adresa zeităților și a oamenilor cu vază din cetate, ar fi fost în pericolul de a împărtăși soarta lui Socrate. Dar, cu un tact izvorât din iubirea divină, el le-a îndepărtat atent mintea de la zeitățile lor păgâne, descoperindu-le pe adevăratul Dumnezeu, care le era necunoscut” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 240, 241).

Pavel a reușit ceva notabil în Atena – ceva care este o comoară de cunoștințe pentru biserică. A reușit să nu își irite ascultătorii. Aceasta era în sine o realizare majoră inspirată de Dumnezeu. Aceasta, potrivit lui Ellen White, este comoara de înțelepciune la care noi, ca biserică, trebuie să luăm aminte din acest episod biblic.

Studiu zilnic

Biblia: Isaia 3 – 9;

Cine asuprea și stăpânea poporul Domnului?

Ce spune Isaia despre cei care se înfierbântă de vin?

Cum a fost ispășit păcatul lui Isaia în anul morții regelui Ozia?

Cum se va întări și se va sprijini împărăția Copilului?

Ellen G. White: Divina vindecare, capitolul „Învăţarea și vindecarea” (de la „O viaţă cu un orizont deschis” la final).

Ce să facă cei care s-au pregătit pentru lucrare misionară medicală în alte ţări?