Misiunea în beneficiul celor influenţi

Deși scrisă în urmă cu mulți ani, Biblia este dezvăluirea adevărului lui Dumnezeu pentru lumea noastră. Printre multele adevăruri pe care le dezvăluie se numără acela privitor la natura umană și că – fie în Iudeea secolului al VII-lea, fie în Brazilia secolului al XXI-lea – oamenii sunt în esență aceiași: păcătoși care au nevoie de harul divin.

Este valabil și în dreptul celor bogați și influenți. Cei bogați și influenți din vremurile biblice nu erau diferiți de cei bogați și influenți din vremurile moderne, mai ales în ce privește căutarea bogăției, faimei și puterii, adeseori (dar nu întotdeauna) în detrimentul celor vulnerabili. Așadar Dumnezeu este la fel de preocupat de mântuirea celor bogați și influenți cum este de mântuirea celor slabi și nevoiași. Scriptura oferă câteva exemple captivante de personaje care dețineau putere sau bogăție ori și una, și alta și câteva moduri în care Dumnezeu le-a folosit pentru a fi o binecuvântare pentru alții: Avraam, Isaac, Iov, Solomon și Iosif sunt doar câteva exemple.

În această săptămână vom explora misiunea lui Dumnezeu în beneficiul celor bogați și influenți. Alătură-te nouă pentru a vedea cum Dumnezeu a atins inima acestor oameni și cum îi cheamă și îi pregătește pe adventiștii de ziua a șaptea să fie o mărturie vie pentru ei în zilele noastre.

Ca adventiști de ziua a șaptea, credem în ceea ce se cheamă „ispășire nelimitată”. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de alți creștini, noi credem că moartea lui Hristos a fost pentru toată omenirea, nu doar pentru o categorie specială a celor care ar fi fost predestinați de Dumnezeu la mântuire. Pentru că Dumnezeu „voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului” (1 Timotei 2:4; vezi și 2 Petru 3:9), Isus S-a adus „jertf[ă] de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:2). De aceea toți au fost aleși „în El […] înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4), chiar dacă nu toți Îl aleg la rândul lor. De aceea și găsim relatări în Biblie despre tot felul de oameni mișcați spre Dumnezeu.

1: Citește Daniel 4. Ce i se întâmplă împăratului și ce ne spune lucrul acesta despre mântuirea din dreptul unuia dintre cei mai puternici oameni din lume?

Judecata lui Dumnezeu a căzut asupra lui Nebucadnețar într-un mod asemănător cu cel asupra unor regi israeliți (vezi, de exemplu, 2 Cronici 32:25,26; 1 Împărați 14:21-31; 1 Samuel 28). Relatarea despre Nebucadnețar, care și-a venit în fire și L-a recunoscut pe Dumnezeul creator, ne arată că lui Dumnezeu Îi pasă de cei bogați și influenți la fel ca și de cei sărmani și nevoiași. În versetul 37, cel mai puternic bărbat de pe pământ declară: „Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:37). Ce bine ar fi dacă cei bogați, influenți și aroganți dintre noi, muritorii, ar înțelege acest adevăr!

Ce putem învăța din acest fragment de istorie? În primul rând, că Dumnezeu folosește credincioși devotați, precum Daniel, drept punte spre inima necredincioșilor influenți. În al doilea rând, că Dumnezeu poate interveni direct în procesul de mărturisire pentru a impresiona inima necredincioșilor influenți. Nebucadnețar a fost smerit de Dumnezeu din cauza aroganței lui. Situația lui a fost una deosebit de dramatică, dar există și multe alte moduri în care cei bogați, puternici și aroganți pot fi smeriți.

Chiar dacă nu suntem bogaţi și influenţi după standardele lumii, de ce trebuie să fim atenţi să nu dovedim aceeași mândrie ca Nebucadneţar? De ce e posibil să ajungem la această atitudine mai ușor decât credem?

2: Citește 2 Împăraţi 5:1-19. Ce putem învăţa din acest episod despre cum să îi evanghelizăm pe oameni?

În 2 Împărați 5:17-19, Naaman a formulat două cereri neobișnuite după ce Dumnezeu l-a vindecat de lepră. În primul rând, a cerut să ia pământ din Israel cât pot duce doi catâri, pentru a-l duce în Siria cu scopul de a se închina Dumnezeului celui viu. Deși era clar că Naaman credea acum în singurul Dumnezeu adevărat, această primă cerință a sa dovedește că, într-o anumită măsură, influențele păgâne încă îi dominau gândirea. Deși conștientiza realitatea că nu exista un alt Dumnezeu în afară de Domnul lui Israel, Naaman nu se eliberase de ideea că Dumnezeu ar fi fost, în anumite privințe, legat de teritoriul lui Israel. Astfel, în propria lui țară, voia să se închine lui Dumnezeu pe pământ israelit.

A doua cerință a lui Naaman dovedește sinceritatea credinței lui. Deși se hotărâse să Îi slujească numai Dumnezeului lui Israel, Naaman și-a dat seama că, în țara lui idolatră, nu-i va fi ușor să-și pună în practică decizia. Mai mult, împăratul Siriei încă se închina zeului Rimon, iar printre atribuțiile lui Naaman era aceea de a-l escorta pe împărat. Naaman nu avea nici cea mai mică intenție de a-și neglija atribuțiile, dar nu voia să se considere că el s-ar pleca în închinare în fața lui Rimon (v. 17). Se închina și Naaman odată cu împăratul (v. 18)? Cert este că generalul cu conștiință sensibilă nu voia să ajungă cumva la urechile lui Elisei vorba că el ar fi făcut așa ceva.

Elisei a răspuns la rugămințile lui Naaman prin cuvintele: „Du-te în pace” (2 Împărați 5:19). „Aceste cuvinte nu trebuie considerate nici o aprobare, nici o dezaprobare a cerințelor lui Naaman de dinaintea plecării. El trebuia să plece liniștit, nu măcinat de îndoieli sau neobosită nesiguranță. Dumnezeu fusese bun cu el, iar el avea să se bucure de fericire și pace în cunoașterea și închinarea lui la Dumnezeu. Naaman era un nou-convertit, un om cu scrupule și conștiință, care avea să crească în forță și înțelepciune, dacă avea să se țină strâns de noua lui credință. Dumnezeu îi conduce pe nou-convertiți pas cu pas și știe momentul adecvat în care să le ceară o reformă într-o anumită privință. Acest principiu ar trebui avut în vedere întotdeauna de cei care sunt implicați în lucrarea de salvare a sufletelor” (Comentariul Biblic Adventist, vol. 2, p. 878).

Ce lecţii putem învăţa din acest episod despre faptul de a nu-i grăbi pe oameni, mai ales pe cei care vin dintr-un mediu sau o cultură necreștină?

Nicodim era un om cu studii. Un erudit, un om învățat. Biblia îl descrie drept „conducător al iudeilor” (Ioan 3:1, EDCR). Isus l-a numit „învățător al lui Israel” (Ioan 3:10). El înțelegea bine Biblia și avea o foame spirituală după Domnul. Din perspectivă umană, putea părea un urmaș al lui Dumnezeu. Ținea toate poruncile și era un lider respectat printre iudei. Era influent și bogat. Mulți vedeau în aceste trăsături semne că Dumnezeu îl binecuvântase. Dar se pare că aparențele nu erau decât atât – aparențe.

3: Citește Ioan 3:1-12. Ce transmite acest pasaj despre nevoile spirituale ale lui Nicodim și despre modul în care Isus le-a acordat atenţie imediat?

Când a venit la Domnul Isus, Nicodim a încercat să păstreze aparențele. Dar Dumnezeu îi cunoștea inima. Tot la fel, Dumnezeu cunoaște inima și nevoile tuturor oamenilor bogați și influenți, indiferent de mediul din care provin. Nicodim a venit la Isus pentru că fusese convins de învățăturile Lui. Mândria îl împiedica să Îl mărturisească deschis pe Isus Hristos ca Domn, dar noaptea aceea l-a schimbat pentru totdeauna. Chiar și după ce s-a convins că Isus fusese trimis de Dumnezeu, Nicodim tot nu a recunoscut deschis că era un adept al lui Isus Hristos.

4: Citește Ioan 7:43-52 și Ioan 19:39. Ce ne spun aceste texte despre Nicodim și Domnul Isus?

Putem vedea în aceste versete că Nicodim fusese, evident, puternic influențat de Domnul Isus. Nicodim a căutat să Îl protejeze pe Isus în timpul vieții Sale, apoi să Îl onoreze și după moartea Sa. Fără îndoială, Isus impresionase inima lui Nicodim, care, cu toate studiile și cunoștințele lui, avea o mare nevoie de Mântuitorul, la fel ca noi toți.

De ce trebuie să avem grijă să nu cădem în capcana gândirii că, pentru că „avem adevărul” (pe care chiar îl avem), simpla cunoaștere a acestui adevăr este suficientă pentru a ne mântui? Cum vor fi pierdute multe suflete care au avut mai mult decât suficientă cunoaștere pentru a fi mântuite, inclusiv soliile celor trei îngeri?

5: Citește Matei 19:16-22. Ce lecţii putem învăţa din acest fragment în care, spre deosebire de Nicodim, cineva nu L-a acceptat pe Domnul Isus?

Interacțiunea lui Isus cu tânărul conducător bogat ne arată cât de periculoasă poate fi capcana bogăției. Să luăm aminte la aceste cuvinte: „Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19:24)! Aceasta, desigur, nu înseamnă că cei bogați nu pot fi mântuiți, ci doar că, dacă acești oameni nu sunt atenți, bunurile lor pot fi cu adevărat un impediment în calea mântuirii.

La sfârșit de tot, bogații și săracii se confruntă cu aceeași soartă: mormântul. Aceasta înseamnă că cei bogați au o la fel de disperată nevoie de mântuire ca oricine altcineva. Indiferent ce pot cumpăra, banii nu pot cumpăra scutirea de moarte. Această scutire vine ca un dar, oferit fără plată de Isus oricui îl cere prin credință. „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25).

6: Citește Luca 19:1-10. Care este elementul decisiv în acest fragment, care îl deosebește de fragmentul despre tânărul bogat?

Zacheu a reacționat față de Isus așa cum, din nefericire, n-a reacționat și tânărul bogat. Observăm că Isus nu i-a spus lui Zacheu să vândă ce avea și să dea săracilor, așa cum i-a spus tânărului bogat. Isus trebuie să fi știut cât de legat era tânărul bogat de banii săi, de aceea i-a și spus ce i-a spus. În schimb, deși nu știm tot ce s-a discutat când Isus Se afla acasă la el, Zacheu a fost în mod evident convins de Isus și și-a dat seama că trebuia să facă anumite schimbări, mai ales legate de bunurile materiale pe care le deținea.

„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26). Ce ar trebui să ne transmită aceste cuvinte?

Isus știa cum să Se facă prieten cu cei care aveau puterea. Oamenii influenți care veneau la Domnul Isus pentru ajutor simțeau cu siguranță că Lui Îi păsa de ei. De asemenea, mulți dintre cei bogați și puternici nu veneau deschis la Isus imediat; așteptau până când erau siguri că Isus este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat atât cu Nicodim, cât și cu Iosif din Arimateea.

7: Citește Matei 27:57-60 (vezi și Marcu 15:43-47; Luca 23:50-53 și Ioan 19:38-42). Ce ne spune acest episod despre cum a folosit Dumnezeu un om bogat care fusese clar influenţat de Isus?

Până la acest moment nu s-a pomenit nimic despre Iosif din Arimateea. Brusc, apare acest om bogat, aproape de nicăieri, și este folosit pentru a se împlini profeția. Dumnezeu i-a folosit, îi folosește și va continua să îi folosească pe bogați pentru scopurile Sale. Prin urmare, trebuie să avem o misiune care îi vizează și pe ei.

Punctul de plecare poate fi una dintre fazele cele mai dificile în împrietenirea cu oamenii influenți. În general, este mai bine să nu ne ducem noi la ei, ci să-i lăsăm pe ei să vină la noi. Isus așa a făcut; ei au ajuns să fie martori la mesajul Lui, la vindecările Lui și la puterea Lui primită de la Dumnezeu. Din culise, ei au fost convinși că El este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu. Din mai multe motive, oamenii cu influență vor căuta să se asocieze cu o lucrare autentică. Aceștia vor să fie parte dintr-o acțiune pozitivă care schimbă viața oamenilor. În acest fel știu că își pot schimba și propria viață. Este un mod subtil prin care cei bogați și influenți pot primi ajutorul de care au nevoie fără a-și dezvălui public nevoile.

A doua etapă este aceea de a demara o acțiune autentică drept mijloc prin care cei bogați și influenți să fie parte din lucrarea lui Dumnezeu. Să ne luăm timp să investim în viața oamenilor cu bani și putere!

Implică-te! Adaugă pe lista ta zilnică de rugăciune pe cineva care se află într-o poziție influentă, care nu este credincios și cu care ai putea intra în contact din când în când. Gândește-te ce lucru specific să Îi ceri lui Dumnezeu cu privire la această persoană.

Implică-te şi mai mult! Roagă-te intens pentru cineva aflat într-o poziție de conducere – chiar dacă este o persoană pe care poate nu ai întâlnit-o niciodată Apoi scrie-i o scrisoare sau un e-mail și spune-i că te rogi pentru ea.

Citește Ellen G. White, Divina vindecare, capitolul „Lucrarea pentru cei bogați”, p. 209-216.

Iubirea lui Isus este aceeași pentru oamenii săraci din această lume ca și pentru cei bogați și influenți. El a murit atât pentru prinți, cât și pentru cerșetori. Isus știa modul cel mai eficient de a le atinge inima. El ne-a avertizat că „mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu” (Marcu 10:25). În această săptămână suntem provocați să ducem Evanghelia lui Isus Hristos la oamenii puternici și bogați. Aceștia au la fel de multă nevoie de mântuire ca oricine altcineva, chiar dacă, din nefericire, s-ar putea să nu își dea seama de ea din cauza „siguranței” pe care cred că le-o oferă bogăția lor.

„Se spun multe cu privire la datoria noastră față de săracii neglijați, dar oare nu ar trebui acordată ceva mai multă atenție bogaților neglijați? Mulți consideră că această categorie este fără speranță. […] Mii de oameni bogați au coborât în mormânt neavertizați. Dar, oricât de indiferenți ar părea, mulți dintre cei bogați au sufletul împovărat” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 210).

Studiu zilnic

Biblia: Cânt. cânt. 4 – Isaia 2;

Cu ce fruct este asemănat obrazul iubitei?

Câte împărătese, țiitoare și fete avea iubitul?

Ce băutură ar învăța iubita să-i dea iubitului ei?

Ce profeție despre geografia muntelui Casei Domnului face Isaia?

Ellen G. White: Divina vindecare, secţiunea „Misionarii medicali și lucrarea lor”, capitolul „Învăţarea și vindecarea” (până la „O viaţă cu un orizont deschis”).

Care este marele obiectiv al reformei?