Misiunea în beneficiul celor greu de abordat (II)

De la bun început, Dumnezeul iubitor Și-a căutat copiii pierduți (Geneza 3:9) și până în zilele noastre același Dumnezeu iubitor încă este în căutarea celor pierduți (vezi Apocalipsa 14:6-12), inclusiv a celor pierduți din orașe. În 2018, Organizația Națiunilor Unite a publicat descoperiri recente care spun că 55 la sută din populația planetei locuiește în zone urbane, iar acest procent va ajunge la 68 la sută până în anul 2050 (dacă vom ajunge până acolo). Nu avem de ales. Trebuie să dăm mărturie pentru cei din orașe.

Cu toate acestea, mulți din poporul lui Dumnezeu acționează ca Iona când a fost chemat să dea mărturie în Ninive: din cine știe ce motiv, fug de această sarcină. „Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Acest fapt e valabil și în dreptul a ceea ce s-a scris despre Iona.

Când S-a aflat pe pământ, Isus a lucrat nu numai în beneficiul celor din cetățile lui Israel, ci și al celor din regiunile străine; adică, pentru cei din afara națiunii evreiești și a poporului ales.

În această săptămână vom studia pasajul biblic despre misiunea lui Hristos în Tir și Sidon și vom extrage lecții pe care să le aplicăm în viața noastră din prezent.

Citim că Isus Și-a luat ucenicii din Ghenezaret (Matei 14:34) și „S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului” (Matei 15:21). De ce i-a luat din Galileea pentru a-i duce în acele locuri păgâne? El Și-a dus ucenicii în acele regiuni străine ca ei să poată învăța, la fața locului, ce nu puteau învăța la fel de ușor în Galileea. El voia să Își învețe ucenicii lecții în vederea pregătirii lor pentru a se duce la toate categoriile de populații, inclusiv cele urbane.

1: Citește Judecătorii 3:1-6; 1 Împăraţi 5:1-12; 11:1-6. Cum ne ajută aceste texte să înţelegem câteva detalii despre aceste cetăţi?

În Judecătorii 3:1-6 vedem că aceste popoare antice au fost folosite de Dumnezeu pentru a testa credința israeliților. Din nefericire, poporul lui Dumnezeu a picat și acel test, cel puțin în acest caz: „Au luat de neveste pe fetele lor și au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor și au slujit dumnezeilor lor” (Judecătorii 3:6). Prin urmare, chiar de la început, aceste popoare au fost o piatră de poticnire pentru Israel.

În 1 Împărați 5:1-11, putem vedea relația apropiată dintre sidonieni și evrei. Deși la un anumit nivel legăturile economice erau reciproc avantajoase, fără îndoială că evreii tot au fost influențați negativ de păgânismul și idolatria partenerilor lor de comerț.

Din 1 Împărați 11:1-6 aflăm cât de dăunătoare a devenit acea influență în cele din urmă – regele Solomon s-a căsătorit cu prințese sidoniene, care l-au dus în rătăcire: „Solomon s-a dus după Astarteea, zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniților” (1 Împărați 11:5).

În ciuda îndelungatei istorii de politeism și idolatrie din acele locuri, care au influențat negativ poporul ales, Isus tot Și-a dus ucenicii în acele ținuturi. În acest mod, El i-a inițiat în lucrarea urbană interculturală, punându-le la încercare prejudecățile și bigotismul și oferind urmașilor Săi un model de lucrare urbană holistică pentru toate culturile și naționalitățile.

Adventiștii misionari din zonele urbane se confruntă cu multe dificultăți, printre acestea numărându-se aspecte legate de sănătate și de mediu. Altele sunt costurile mari de trai, rasismul, bigotismul, naționalismul și limitarea libertății religioase și de exprimare. Dar, în ciuda acestor obstacole, trebuie să lucrăm în beneficiul locuitorilor din orașe. Ce poţi face pentru a-i ajuta pe cei implicaţi în lucrarea urbană?

În ciuda provocărilor, externe și interne, Isus ne adresează cu bunătate chemarea de a lucra pentru El în orașe.

2: Citește Matei 9:35-38. Ce ne învaţă acest pasaj despre lucrarea pentru mulţimile de oameni, indiferent unde le găsim?

Domnului Isus I s-a făcut milă de „gloate”, așa cum sunt și cele care se găsesc în orașe. În Luca 19:41 Isus apare plângând pentru Ierusalim. S-ar putea să nu înțelegem profunzimea iubirii Lui, inclusiv pentru masele de anonimi care trăiesc în orașe. De aceea, în Matei 9:38, Isus ne spune să ne rugăm, pentru ca motivele și inimile noastre să fie ca ale Lui.

3: Citește Matei 4:23-25. Când Isus Și-a început lucrarea, din ce zone provenea publicul Lui?

În Matei 4:25, mulțimile care Îl urmau pe Isus veneau din Galileea; din cele zece orașe-stat din Decapolis, la est; din Ierusalim și din Iudeea, la sud. În afară de Samaria, ce regiune lipsea? Regiunea de coastă a Tirului și Sidonului, parte din Fenicia, de-a lungul Mării Mediterane, precum și nord-vestul Galileei. Vedem acum de ce a mers Isus în această zonă. Această excursie în regiunea Tirului și Sidonului a fost una dintre călătoriile misionare interculturale ale lui Isus.

„După confruntarea cu fariseii, Isus S-a retras din Capernaum și, străbătând Galileea, a mers către ținutul muntos de la hotarele Feniciei. Privind spre vest, putea vedea întinzându-se în câmpia de la poale vechile orașe Tir și Sidon, cu templele lor păgâne, palatele lor mărețe și târgurile și porturile lor pline de corăbii” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 399).

Ce simţăminte de misiune te încearcă atunci când privești semnele civilizaţiei moderne, cultura și pieţele ei? Din ce motiv au nevoie oamenii de Isus Hristos?

Cercetătorii Bibliei cred că Evanghelia după Matei fusese scrisă în mod special pentru evrei și că Marcu a scris avându-i în mod special în minte pe neevrei.

4: Citește Matei 15:22-28 și Marcu 7:24-30. Ce diferenţe observi la descrierea femeii?

Observăm cum Matei o descrie pe această mamă folosindu-se de naționalitatea sau de etnia ei. Era canaaneancă. Marcu este condus de Duhul Sfânt să folosească și alți termeni pentru a o descrie pe această mamă, „grecoaică”, apoi oferă informații suplimentare: „de obârșie sirofeniciană”, adică o siriancă din Fenicia – singura dată când se folosește acest termen în Biblie.

Gândește-te ce impact e posibil să fi avut această situație din Matei 15 asupra ascultătorilor inițiali, date fiind perspectiva lor asupra lumii și trecutul lor. Publicul lui Matei avea să vadă în această mamă o păgână demnă de dispreț – fapt cauzat de interacțiunea poporului evreu cu locuitorii din Canaan, niște închinători la idoli ale căror rele practici fuseseră vreme îndelungată o piatră de poticnire pentru națiunea lor. Nici măcar ucenicii lui Hristos nu au luat în considerare posibilitatea ca această femeie să aibă credință și să fie parte din împărăția lui Dumnezeu.

În Marcu 7, publicul lui Marcu, alcătuit mai ales din neevrei, avea să aibă o reacție diferită de cea a publicului lui Matei. Neevreii nu avuseseră aceleași experiențe cu locuitorii din Canaan. În schimb, ei se puteau identifica cu această femeie, „o grecoaică de obârșie siro-feniciană”. Isus o vindecase pe una de-a lor. Cei dintre neamuri o puteau privi pe această femeie ca o mamă dragă care era îngrijorată cu privire la soarta fetiței ei și voia ca Învățătorul să o vindece, indiferent de etnia și naționalitatea ei.

„Hristos n-a răspuns imediat la cererea femeii. El S-a raportat la această reprezentantă a unui popor disprețuit așa cum s-ar fi raportat un evreu. Prin aceasta urmărea ca ucenicii să fie impresionați de purtarea rece și fără inimă pe care ar fi manifestat-o iudeii față de un asemenea caz și de felul milostiv în care El voia ca ei să trateze asemenea dureri, dovedit de El mai târziu, când i-a împlinit acesteia cererea” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 400).

Citește 1 Ioan 2:2. Cât de mult simţi că suntem toţi la fel înaintea lui Dumnezeu?

Ce îi împiedica pe oamenii din vremea lui Hristos să ducă speranța lui Mesia în orașe străine precum Tirul și Sidonul? Naționalismul, mândria și prejudecata împiedicau poporul lui Dumnezeu să vadă oportunitățile de a-i observa pe cei de aproape și care tânjeau după speranța prezisă de profețiile primei veniri a lui Isus. Astăzi, în orașe, sunt multe categorii de persoane cărora Isus Hristos vrea ca poporul Său să le împărtășească „fericita nădejde” privind a doua Sa venire (Tit 2:13). Și întocmai cum naționalitatea acestora nu a fost o piedică pentru Domnul Isus, nici pentru noi nu ar trebui să fie.

5: Citește Faptele 10:9-16,28,34,35. Cum ai rezuma lecţia pe care Duhul Sfânt ne-o transmite aici?

Dumnezeu a folosit această viziune pentru a contesta mândria religioasă și bigotismul lui Petru în ceea ce îi privea pe neevrei. În cele din urmă, Petru a înțeles acest adevăr: „Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: «În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El»” (Faptele 10:34,35).

Cu această idee în minte, să medităm la episodul biblic analizat și să găsim lecții din Tir și Sidon. Să ne uităm din nou la interacțiunea dintre Isus și această mamă. Ce lecții, conținute și în viziunea lui Petru, au învățat ucenicii în urma acestei călătorii? Cum putem aplica aceste lucruri la viața noastră din prezent și la chemarea lui Hristos din zilele finale de a lucra în beneficiul orașelor? Ce prejudecăți ne împiedică să vedem nevoile oamenilor de la oraș? Ce oportunități ne-a oferit Dumnezeu în orașe – de a ne amplifica înțelegerea asupra lucrării misionare și de a ne pune la zid, cu blândețe, fanatismul religios, naționalismul și mândria noastră spirituală?

Isus i-a învățat cu răbdare pe ucenicii Săi, care nu înțelegeau încă pe deplin că marele plan de mântuire al lui Dumnezeu era dedicat întregii familii omenești, nu doar unei națiuni sau unei categorii etnice rurale. Duhul Sfânt ne poate ajuta să ne învingem prejudecățile și preferințele pentru a ne duce la bun sfârșit lucrarea misionară în orașe.

Citește Galateni 2:11-13. Ce ar trebui să învăţăm de aici cu privire la cât de greu ne putem debarasa de prejudecăţile care ne-au fost imprimate încă din copilărie?

În Luca 18:8, Isus pune această întrebare la sfârșitul uneia dintre parabolele Sale: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” Ca ucenici ai lui Hristos din prezent, trebuie să știm ce caută Domnul. În această istorisire putem vedea că Isus caută credința care strălucește chiar și în mijlocul întunericului.

6: Citește Matei 8:10,13; 9:2; 20:29-34; Marcu 2:5; 10:46-52 și Luca 18:35-43. În aceste pasaje, despre cine spune Isus că are/au credinţă?

Această listă include oameni cu o credință care a strălucit chiar și în întunecatele orașe. În Capernaum, Isus evidențiază câțiva oameni cu credință. În Matei 8:10,13 vedem un centurion păgân care fusese convertit și avea acum o mare credință. Întâlnim patru prieteni plini de credință care au desfăcut acoperișul pentru a-și aduce prietenul paralizat la Isus (Matei 9:2; Marcu 2:5). În Marcu 10 îl întâlnim pe Bartimeu, care fusese orb și a cărui credință strălucea cu putere în Ierihon.

În același timp, ne-am aștepta ca în poporul lui Dumnezeu să fie o mare credință. Cu toate acestea, chiar și în localitatea natală a lui Isus, Nazaret, puțina credință – sau chiar necredința totală – a fost factorul care a limitat lucrarea lui Hristos. Aflat între ucenici, Isus Se adresează de câteva ori celor din Israel: „Puțin credincioșilor!” (Matei 6:30; 8:26; 14:31; 16:8). Iar în Matei 17:17, Isus exclamă: „O, neam necredincios și pornit la rău!”

O lecție pe care o putem aplica la zilele noastre este următoarea: credința se găsește în locuri neașteptate – în orașe, printre străini, necreștini și oameni cu diverse religii. În umilință, trebuie să mergem în orașe așa cum a făcut Isus, căutându-i pe cei care, atunci când li se prezintă adevărul, vor răspunde cu o credință mântuitoare în Isus. Fără îndoială acești oameni există.

Implică-te! Deschide-ți inima în rugăciune pentru a primi o credință mai mare prin care să îți împărtășești iubirea pentru cei de aproape și de departe.

Implică-te şi mai mult! Cum ai ajuns să-L cunoști pe Isus și soliile prețioase ale celor trei îngeri? Enumeră trei binecuvântări spirituale de care te-ai bucurat pentru că L-ai avut pe Isus în viața ta. Formulează-le într-un mesaj și, în timp ce te rogi, trimite-l unei persoane care are nevoie de el.

„Printre cei pe care iudeii îi numeau păgâni erau și oameni care înțelegeau mai bine decât învățătorii lui Israel profețiile biblice cu privire la Mesia. Erau unii care sperau în venirea Sa ca eliberator de sub robia păcatului. Filozofii se străduiau să pătrundă tainele din sistemul iudaic. Dar bigotismul iudeilor împiedica răspândirea luminii” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viața lui Isus, p. 33).

„Domnul Isus, Mântuitorul atotputernic, a murit pentru aceste suflete. El le poate scoate din indiferența lor, le poate trezi compasiunea, le poate înmuia inima, le poate dezvălui sufletelor lor frumusețea și puterea adevărului. Maestrul lucrător este Dumnezeu, nu un om limitat; cu toate acestea, El îi cheamă pe oameni să fie agenți prin care El să le transmită lumina celor aflați în întuneric. Dumnezeu are comori în toate bisericile și nu este treaba noastră să aducem acuzații zdrobitoare celor care se declară religioși, ci în smerenie și iubire să le prezentăm tuturor adevărul așa cum se manifestă în Isus. Dacă oamenii vor vedea evlavie și devotament și vor privi un caracter asemenea lui Hristos, vor fi atrași la adevăr […]. Aceștia trebuie să Îl înalțe pe Isus, Răscumpărătorul lumii; să prezinte cuvântul vieții” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 7 ianuarie 1893).

Studiu zilnic

Biblia: Isaia 10 – 16;

Unde va trimite Dumnezeul oștirilor ofilirea?

Cu cine va locui lupul și ai cui pui se vor culca împreună?

De unde aveau să scoată apă cu bucurie israeliții?

De ce și unde avea să fie un culcuș de arici?

Ellen G. White: Divina vindecare, capitolul „Ajutor pentru cei ispitiţi”.

Ce este întotdeauna umilitor?