Părtași la misiunea lui Dumnezeu

De la început, Avraam a acceptat să fie folosit de Dumnezeu pentru misiune. Acest adevăr se poate vedea, de exemplu, în Geneza 18, atunci când Dumnezeu l-a avertizat cu privire la ce avea să se întâmple cu Sodoma și Gomora. „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii” (Amos 3:7). Iar în istoria Sodomei și Gomorei, „slujitorul Său, prorocul” a fost Avraam.

Avraam se odihnea în timpul arșiței zilei când a văzut trei călători. „Avraam a văzut în oaspeții săi numai trei călători obosiți, fără să-i treacă măcar prin minte că printre ei era Unul căruia putea să I se închine fără a păcătui” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 138, 139).

Nu după multă vreme însă, Avraam a început să se implice personal în misiunea lui Dumnezeu. Implicarea lui, așa cum se observă în acest capitol, a constat în rugăciune și mijlocire pentru oamenii din Sodoma și Gomora. Adică voia să vadă dacă nu cumva acești oameni, în ciuda lor înșiși, puteau fi salvați. Într-un anumit sens, dacă nu aceasta este misiune, atunci ce este?

În acest capitol sunt redate trei mari calități spirituale ale lui Avraam: ospitalitatea, iubirea și rugăciunea – calități care pot fi de mare folos și în misiune.

1. Citește Geneza 18:1-15. Ce elemente ale ospitalităţii sunt demonstrate în reacţia lui Avraam faţă de străini?

Avraam stătea la ușa cortului său în arșița zilei. Acest comportament era neobișnuit. În acel moment al zilei, vara, când soarele se află la zenit, toată lumea caută umbră și o adiere de vânt. Posibil ca Avraam să îndure căldura pentru a-i ajuta pe cei care ar fi putut trece pe acolo?

Stând acolo, a văzut trei călători. Obiceiul lui, cel mai probabil, era să manifeste ospitalitate față de străini. De aceea inițiativa a venit de la Avraam. În text se spune că a alergat spre ei de la intrarea în cort. Adică – și aceasta este o idee importantă – Avraam a luat inițiativa de a le ieși în întâmpinare dinainte ca aceștia să ajungă la el.

„Îngăduie să se aducă puțină apă, ca să vi se spele picioarele, și odihniți-vă sub copacul acesta. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeți la inimă, și după aceea vă veți vedea de drum, căci pentru aceasta treceți pe lângă robul vostru” (Geneza 18:4,5).

Avraam era conștient de misiunea lui, care era aceea de a le împărtăși tuturor cunoașterea de Domnul, într-o lume cufundată în păgânism, idolatrie și politeism. După cum putem vedea în acest episod, modul cel mai la îndemână de a-și împlini misiunea a fost ospitalitatea față de acești străini, care păreau că doar ce apăruseră la orizont.

În același timp, „familia numeroasă a lui Avraam consta din mai bine de o mie de oameni, mulți dintre ei fiind cap de familie și nu puțini nou-convertiți din rândul celor păgâni. O asemenea casă pretindea la cârma ei o mână fermă. Metodele slabe, șovăitoare, nu erau de ajuns. […] Influența lui Avraam s-a întins dincolo de casa sa. Oriunde își înălța cortul, ridica alături de acesta și un altar pentru jertfă și închinare. Când cortul era strâns, altarul rămânea; și mulți canaaniți rătăcitori, care Îl cunoscuseră pe Dumnezeu prin viața lui Avraam, slujitorul Său, zăboveau la respectivul altar pentru a aduce jertfă înaintea lui Iehova” (Ellen G. White, Educație, p. 187).

De la bun început acest om a înțeles că Dumnezeu îl chemase la misiune și că el intrase în Țara Făgăduită nu pentru o vacanță, ci pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul său și, prin sămânța sa, pentru lume.

Cum aplici metoda ospitalităţii în lucrarea misionară din casa ta?

2. Citește Geneza 18:16-33. Cum și-a exercitat Avraam marea calitate de a-i iubi pe toţi oamenii, fără a face discriminare între triburi, populaţii sau popoare?

A doua calitate a lui Avraam extrasă din Geneza 18 este iubirea lui pentru oameni, chiar și pentru aceia pe care nu îi cunoștea personal. Aceasta este o lecție importantă pentru fiecare dintre noi. Oamenii din Sodoma și Gomora erau păcătoși, care nu îi împărtășeau nici pe departe valorile, dar inima lui era plină de dragoste pentru toată lumea, indiferent de culoare, sex, limbă sau religie.

Apoi Dumnezeu îi dezvăluie lui Avraam decizia Lui de a distruge cetățile Sodoma și Gomora. Citește Geneza 18:20,21.

Cu mare umilință și reverență, Avraam și-a formulat cererea înaintea lui Dumnezeu: „Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25).

Prin iubirea sa, Avraam a sperat să salveze toți oamenii din aceste cetăți, nu doar pe cei neprihăniți. Cu siguranță Avraam știa cât de răi și nelegiuiți erau oamenii care locuiau acolo. Cine știe ce povești auzise despre ei și practicile lor? Din ceea ce aflăm despre ei în următorul capitol, cu înfiorătorul episod cu Lot și gloata din fața casei lui (vezi Geneza 19:1-11), aceștia erau niște oameni foarte răi.

Cu toate acestea, Avraam, cunoscând el însuși iubirea lui Dumnezeu, a pledat pentru ei în fața Domnului. Avraam știa că ființele umane se pot întoarce întotdeauna la Dumnezeu în pocăință. Salvarea locuitorilor acestor cetăți era pentru Avraam o șansă la pocăință pentru ei.

În final, Avraam și-a bazat cererea pe ceea ce cunoștea personal despre dragostea lui Dumnezeu pentru ființele umane. El însuși avea o dragoste deosebită pentru păcătoși și știa că, atâta vreme cât există viață, există speranță de salvare.

De ce este rugăciunea de mijlocire atât de importantă în propria noastră viaţă de rugăciune? Faptul că ne rugăm pentru alţii în nevoie cum ne poate ajuta să creștem spiritual și să simţim mai bine realitatea iubirii lui Dumnezeu pentru păcătoși?

3. Citește Geneza 18:23-32 și Iacov 5:16. Ce ar trebui să ne înveţe aceste texte despre puterea rugăciunii de mijlocire?

Dialogul dintre Avraam și Dumnezeu este un model, o reprezentare a rugăciunii de mijlocire. Avraam este prezentat în acest capitol ca mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru oamenii din Sodoma și Gomora. El se ruga pentru ei, în numele lor; adică, într-un fel, acționa așa cum mijlocește Domnul Isus pentru noi înaintea Tatălui. Misiunea noastră de astăzi va avea succes numai dacă începem cu aceste tipuri de rugăciune.

Avraam învățase să îi iubească pe locuitorii Sodomei, Gomorei și ai altor cetăți învecinate. De aceea rugăciunea lui era sinceră, onestă. Se luptase deja cu câțiva regi care îi învinseseră pe regii Sodomei și Gomorei. După victoria lui Avraam, Bera, regele Sodomei, a venit să îi întâlnească pe Avraam și pe Melhisedec. Apoi Bera a cerut ca oamenilor lui să li se permită să se întoarcă la casele lor: „Dă-mi oamenii și ține bogățiile pentru tine” (Geneza 14:21). Acesta este un semn al iubirii acestui rege pentru poporul său. Pentru că una dintre principalele caracteristici ale lui Avraam era iubirea, el îi iubea pe regii Sodomei și Gomorei și se ruga pentru ei și poporul lor. „Iubirea față de sufletele pieritoare a inspirat rugăciunea lui Avraam” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 140).

Avraam a manifestat smerenie și perseverență în rugăciunile sale. De îndată ce Dumnezeu i-a acceptat prima cerere, de a salva cetatea atâta vreme cât 50 de oameni credincioși locuiau acolo, Avraam și-a continuat mijlocirea.

Misiunea noastră nu poate avea succes fără rugăciune, rugăciune de mijlocire. După ce întâlnim pe cineva, după ce ținem o predică sau un studiu biblic, trebuie să ne rugăm pentru oamenii cu care am intrat în contact. Dumnezeu este atent la aceste rugăciuni prin faptul că atinge inima celor pe care i-am contactat. Nu cuvintele sau elocvența noastră sunt cele care ne vor converti prietenii sau cunoștințele, ci Duhul Sfânt. De aceea, în orice misiune în care ne implicăm, trebuie să ne rugăm pentru fiecare persoană în parte.

Citește Romani 8:34 și Evrei 7:25. Ce ne spun aceste texte despre ce face Isus pentru noi și cum ar putea acest adevăr să ne ajute să ne înţelegem mai bine rolul de mijlocitori pentru alţii?

4. Citește Geneza 19:1-29. Care a fost rezultatul atitudinii lui Avraam de ospitalitate, iubire și rugăciune?

Textul oferă o informație interesantă cu privire la funcția lui Lot în cetatea Sodoma: „Lot ședea la poarta Sodomei” (Geneza 19:1). Aceasta înseamnă că era un om important în cetate, cu siguranță un funcționar public, pentru că șederea la poarta cetății era un privilegiu al persoanelor publice, judecătorilor și regilor (2 Samuel 19:8; Ieremia 38:7; Rut 4:1).

Capitolul 19 din Geneza este aproape o paralelă la capitolul 18 și la pasajul cu îngerii și Avraam. Atât Avraam, cât și Lot stăteau la o intrare (Geneza 18:1; 19:1); atât Avraam, cât și Lot i-au invitat pe străini să se odihnească în locuința lor (Geneza 18:3,4; Geneza 19:2); atât Avraam, cât și Lot au pregătit mâncare pentru vizitatorii lor (Geneza 18:4-8; 19:3). Oricare ar fi fost defectele lui, se pare că Lot avea și câteva trăsături pozitive.

„Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârșire cetățile acelea, toată câmpia și pe toți locuitorii cetăților, și tot ce creștea pe pământ” (Geneza 19:24,25).

Nu știm câți oameni locuiau în cetățile Sodoma și Gomora la momentul acestei relatări, dar dintre aceste mii de oameni, numai patru au ieșit din cetate și numai trei au fost salvați. La fel a fost și în cazul potopului din Geneza. Nu știm câți oameni trăiau pe atunci, dar știm că majoritatea nu au fost salvați.

Numărul mic al locuitorilor Sodomei care au fost salvați are implicații asupra propriei noastre misiuni: nu toți oamenii vor fi salvați, mântuiți. Am vrea ca toată lumea să Îl accepte pe Isus și planul Lui de mântuire, dar fiecare persoană are voință liberă. Sarcina noastră este să invităm cât mai mulți oameni să Îl aleagă pe Isus. În îndeplinirea misiunii noastre, Dumnezeu ne ajută prin Duhul Sfânt, dar nu va acționa niciodată împotriva voii cuiva. Liberul-arbitru înseamnă că, la sfârșit, indiferent ce facem, indiferent cât ne rugăm, mântuirea se rezumă la alegerea pe care o face fiecare persoană.

Cum putem învăţa să nu ne descurajăm dacă nu vedem rezultatele dorite când facem lucrare misionară?

5. Citește Geneza 12:1-9. Ce ne învaţă aceste versete despre supunerea faţă de voia lui Dumnezeu, chiar și atunci când calea care ne stă în faţă pare clară?

Chemarea: Avram a primit o chemare provocatoare din cer – „Dom nul zisese lui Avram: «Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta»” (Geneza 12:1). Când a auzit o voce din cer, prima lui reacție ar fi putut fi să o ignore, gândinduse că avea o halucinație. Sau ar fi putut să pună mesajul la îndoială, spunând ceva de genul: Nu vreau să merg, îmi place aici. Posibil ca „țara pe care ți-o voi arăta” să fi sunat ca o descriere ciudată a unei destinații. Dar Avram a acceptat chemarea. Și-a supus voia lui voii lui Dumnezeu și a părăsit casa tatălui său și țara lui: „Avram a plecat, cum îi spusese Domnul” (Geneza 12:4).

Alegerea zonei: O ceartă a izbucnit între slujitorii lui Lot și cei ai lui Avram, dar Avram nu era un om care să se certe cu cel care era sânge din sângele lui. El s-a supus voii lui Dumnezeu, care l-a binecuvântat din nou: „Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărțit Lot de el: «Ridică-ți ochii și, din locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spre apus; căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale în veac»” (Geneza 13:14,15).

Distrugerea Sodomei și a Gomorei: Când Dumnezeu i-a descoperit soarta acestor două cetăți, Avraam, plin de iubire, a încercat să le salveze. Pentru că nu erau nici măcar 10 oameni neprihăniți în ele, cetățile au fost distruse. Avraam s-a supus voii lui Dumnezeu și a acceptat judecata lui Dumnezeu în dreptul acelor cetăți.

Domnul a putut să îl folosească pe Avraam datorită faptului că el I s-a supus în orice împrejurări. Același lucru trebuie să se întâmple și cu noi.

Implică-te! În orașele noastre, ne confruntăm cu obstacole în predicarea Evangheliei în mod corespunzător și eficient. Trebuie să Îl rugăm pe Dumnezeu să intervină.

Implică-te şi mai mult! Găsește o modalitate să iei legătura cu cineva afectat direct de o situație asemănătoare cu a ta. Spune-i acelei persoane că te rogi pentru ea și cere-I lui Dumnezeu să îți arate ce poți face ca să fii de ajutor. Dacă locuiești sau lucrezi într-un oraș, invită-i la masă pe vecinii sau colegii tăi.

„Iubirea față de sufletele pieritoare a inspirat rugăciunea lui Avraam. […] Profundul său interes pentru Sodoma ne înfățișează neliniștea pe care ar trebui s-o simțim pentru cei nepocăiți. Noi ar trebui să cultivăm ură față de păcat, dar milă și iubire față de cei păcătoși. De jur împrejurul nostru sunt suflete care se cufundă într-o ruină la fel de groaznică și lipsită de speranță ca aceea care s-a abătut asupra Sodomei. În fiecare zi, timpul de probă al unora se sfârșește. În fiecare ceas, unii trec dincolo de hotarul îndurării. Și unde sunt oare glasurile de avertizare și de îndemnare care să-l determine pe păcătos să fugă de această îngrozitoare nenorocire? Unde sunt oare mâinile acelea întinse care să-l tragă înapoi de la moarte? Unde sunt oare aceia care, în umilință și cu o credință stăruitoare, să mijlocească la Dumnezeu pentru el?

Atitudinea lui Avraam era atitudinea lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu este El Însuși un mare Mijlocitor în favoarea păcătosului. El, care a plătit prețul pentru răscumpărarea omului, cunoaște valoarea sufletului omenesc. Cu o aversiune față de rău care poate exista numai într-o natură lipsită de orice pată a păcatului, Hristos a manifestat față de păcătos o iubire pe care numai bunătatea infinită o poate concepe” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 140).

Studiu zilnic

Biblia: Proverbele 12 – 18;

1. Care e partea celui ce leapădă certarea?
2. Care este cununa celor înțelepți?
3. Cum se întărește un scaun de domnie?
4. Ce iubește cel ce iubește certurile?

Ellen G. White: Divina vindecare, capitolul „Atingerea credinței”.

5. Adevărata credință este opinie personală, tranzacție sau încredere sinceră?