Reformele lui Iosia

Părinţii ştiu cât de greu este să-ţi vezi copiii ajunşi la maturitate şi ieşiţi de sub controlul tău, luând decizii despre care ştii că le vor dăuna. Însă durerea aceasta nu o simt doar părinţii. Cui nu i s-a întâmplat să-şi vadă prietenii sau rudele luând nişte decizii în detrimentul lor? Aceasta este partea negativă a voinţei libere. voinţa liberă presupune libertatea de a face alegeri greşite. O fiinţă care nu ar putea să aleagă decât binele, nu ar fi liberă în mod real şi nu ar fi o fiinţă morală cu adevărat.

O mare parte din Scriptură conţine istoria avertizărilor date de Dumnezeu poporului Său cu privire la alegerile greşite. Cu aceasta s-a ocupat în mare parte şi cartea lui Ieremia: ea consemnează îndemnurile adresate poporului ales de către un Dumnezeu care respectă alegerea liberă şi voinţa liberă.

Cele mai multe relatări sunt într-adevăr triste, dar, săptămâna aceasta, vom vedea o licărire de speranţă, vom discuta despre un împărat care, folosindu-şi voinţa liberă, a ales să facă „ce este bine înaintea Domnului”.

Deşi ne place foarte mult să vorbim despre obiectivitate, suntem oameni şi suntem subiectivi. Nu vedem lumea exact aşa cum este ea, ci aşa cum suntem noi. Şi, fiindcă suntem decăzuţi şi viciaţi, percepţia noastră despre lumea înconjurătoare şi felul în care o interpretăm vor fi deformate. Cum am putea explica, de exemplu, existenţa unui om ca regele Manase (circa 686-643 î.Hr.), în special primii săi ani de apostazie teribilă? Ne este greu să ne imaginăm cum justifica el faptele oribile cărora le-a permis să ia asemenea proporţii în timpul domniei sale în Iuda.

1. Ce ni se spune în 2 Cronici 33 despre cât de decăzut era regele Manase? Dar despre dispoziţia lui Dumnezeu de a ierta?

Este clar că un astfel de exil l-ar determina pe orice om să-şi revizuiască viaţa. Textul spune clar: Manase şi-a regretat faptele în mod real, iar când a revenit la tron, a depus eforturi pentru a repara răul comis. Din nefericire, daunele au fost mai mari decât şi-ar fi putut închipui, aşa cum subliniază şi următorul citat: „Totuşi pocăinţa aceasta, deşi remarcabilă, a venit prea târziu ca să mai salveze regatul de influenţa corupătoare a anilor de practici idolatre. Mulţi se poticniseră şi căzuseră şi nu aveau să se mai ridice niciodată.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 383

Printre cei teribil afectaţi de apostazia lui Manase a fost şi fiul său, Amon, care a urcat pe tron după moartea sa şi care „a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, şi le-a slujit” (2 Cronici 33:22). Mai rău este că, spre deosebire de tatăl său, Amon nu s-a pocăit niciodată.

Ce mesaj despre Dumnezeu răzbate din istoria vieţii lui Manase? Ce trezeşte în tine acest mesaj?

Israeliţii s-au rugat şi şi-au dorit mult un împărat, cum aveau şi popoarele vecine. Au primit ce au cerut, iar istoria lor, după perioada judecătorilor, dă mărturie despre cum au ajuns împăraţii lor să fie corupţi şi să corupă poporul.

Au existat totuşi câteva excepţii, precum Iosia, care a urcat pe tron în 639 î.Hr. şi a domnit până în 608 î.Hr.

2. În ce context a început să domnească noul rege? 2 Cronici 33:25

Acesta nu este un exemplu de democraţie, aşa cum am fi tentaţi să credem. Chiar dacă poporul a arătat care îi era voinţa şi s-a făcut după voinţa lui, acesta a fost un act de justiţie violent. Tânărul rege a urcat pe tron într-o vreme de mare tulburare, apostazie şi violenţă, resimţite chiar şi la nivelurile cele mai înalte ale guvernării. văzând aceste lucruri, mulţi oameni credincioşi s-au întrebat dacă făgăduinţele făcute de Dumnezeu vechiului Israel aveau să se mai împlinească vreodată. „Din punct de vedere omenesc, planul divin pentru poporul ales părea aproape imposibil de realizat.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 384

3. Cum a exprimat, în alt context, profetul Habacuc o asemenea îngrijorare? Habacuc 1:2-4

Din nefericire, răspunsul la problema nelegiuirii, a nedreptăţii, a asupririi şi a violenţei avea să vină de la nord, din Babilonia, prin care Dumnezeu avea să aducă judecata asupra poporului Său îndărătnic. După cum am văzut până aici, lucrurile n-ar fi trebuit să se întâmple aşa, însă, din cauza refuzului de a se pocăi, locuitorii din Iuda aveau să sufere pedeapsa pe care şi-au atras-o singuri prin păcatele lor.

Ce fel de realităţi din lumea contemporană ne-ar putea determina să ne îngrijorăm cu privire la realizarea planului divin? Ce am putea face în schimb?

4. Ce este de remarcat la Iosia, dacă ne gândim la contextul în care a urcat pe tron? 2 Împăraţi 22:1,2

Biblia nu ne dă nicio explicaţie pentru comportamentul acestui tânăr remarcabil care, în situaţia dată, ar fi putut să fie tot atât de corupt şi de nelegiuit ca tatăl său. Dar lucrurile nu au stat aşa. Nu ştim din ce motive, dar ştim că el a ales un alt traseu, şi anume să aibă o influenţă pozitivă (chiar dacă limitată) asupra poporului.

Textul din 2 Împăraţi 22 descrie ce a făcut Iosia pentru templu. De la dedicarea templului de către Solomon şi până la reformele lui Iosia (622 î.Hr.) trecuseră mai multe secole. Regii nu avuseseră grijă de Casa Domnului. Trecerea vremii lăsase urme adânci asupra clădirii care, altădată, fusese atât de frumoasă. Tânărul rege a înţeles că, în starea aceea de degradare, templul nu mai era un loc adecvat de închinare.

5. Ce măsuri a luat Iosia cu privire la templu? 2 Împăraţi 22:3-7

În limbajul de astăzi, am spune că regele l-a trimis pe ministrul de finanţe la marele-preot ca să facă planuri şi să administreze materialele şi forţa de muncă necesare pentru renovarea templului. Muncitorilor nu trebuia să li se ceară socoteală de banii folosiţi pentru că lucrau cinstit. Iosia a avut încredere în ei şi, după cum ne arată raportul, ei i-au onorat încrederea.

În prezent, de ce o eventuală renovare a clădirii bisericii nu este suficientă pentru o redeşteptare în popor? Ce lipseşte? (vezi Filipeni 2:3-8.)

Renovarea templului, care fusese multă vreme centrul de închinare al israeliţilor, era necesară, dar mai erau şi alte lucruri importante de făcut. Edificiul acesta frumos şi somptuos, menit să aducă în mintea închinătorilor gânduri despre puterea şi grandoarea Domnului, nu era suficient ca să-i conducă la evlavie. Istoria abundă în mărturii despre oameni care s-au „închinat” într-o ocazie într-o biserică frumoasă de undeva şi, în clipa în care au ieşit de acolo, au comis o atrocitate, poate chiar instigaţi de învăţăturile primite în acea clădire frumoasă.

6. Ce s-a întâmplat în timpul renovării templului? De ce a fost reacţia emoţională a lui Iosia atât de puternică? 2 Împăraţi 22:8-11

În timpul renovării templului, s-a găsit o parte din Cartea legii lui Moise. Biblia nu consemnează despre ce parte a fost vorba şi nici cât anume s-a găsit din ea. Nu precizează nici unde anume s-a găsit.

7. Citeşte 2 Împăraţi 22:12-20. Care a fost mesajul prorociţei Hulda pentru popor? Ce ne spun aceste cuvinte nouă?

Hulda a transmis acelaşi mesaj pe care îl rostise Ieremia de mai multe ori: poporul Îl părăsise pe Dumnezeu şi îşi săpa singur groapa prin faptele sale, drept pentru care avea să culeagă roadele. Dar Iosia avea să moară în pace, fără să vadă necazul.

„Prin Hulda, Domnul i-a trimis lui Iosia vestea că ruina Ierusalimului nu putea fi evitată. Chiar dacă avea acum să se smerească înaintea lui Dumnezeu, poporul nu putea scăpa de pedeapsă. Simţurile oamenilor fuseseră amorţite atât de mult timp prin săvârşirea răului, încât, dacă judecata nu ar fi venit asupra lor, s-ar fi întors îndată la aceeaşi cale păcătoasă. «Spuneţi omului care v-a trimis la mine: Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a citit-o împăratul lui Iuda. Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrărilor mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia şi nu se va stinge’» (versetele 15-17)”. – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 399

Ce eveniment ar putea avea asupra noastră un impact atât de mare, cum a avut asupra lui Iosia găsirea Cărţii legii?

După primirea înştiinţării cu privire la dezastru, Iosia nu s-a descurajat şi a rămas hotărât să facă „ce este bine înaintea Domnului”. Poate că dezastrul putea fi evitat, „însă, prin anunţarea judecăţilor Sale, Domnul nu retrăsese ocazia pentru pocăinţă şi reformă; iar Iosia, distingând în aceasta o dispoziţie din partea lui Dumnezeu de a-Şi tempera judecăţile cu milă, a hotărât să facă tot ce îi stătea în putere pentru a pune în aplicare reformele stabilite.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 400

8. În ce a constat reforma pe care regele credincios a căutat să o realizeze în poporul său corupt? Ce ne spun aceste acţiuni despre cât de rea ajunsese să fie starea poporului ales? 2 Împăraţi 23:1-28

Iosia a strâns la Ierusalim tot poporul în vederea înnoirii legământului cu Dumnezeu. După ce s-a citit din Cartea legii care fusese descoperită de puţin timp, toţi au promis solemn să-L urmeze pe Dumnezeul lui Israel.

Regele nu a îndeplinit toată reforma de unul singur, ci i-a solicitat pe cei răspunzători de viaţa spirituală să facă ce era necesar. Spre exemplu, le-a poruncit să scoată afară din templu şi să distrugă diferitele obiecte care se adunaseră acolo de-a lungul secolelor: statui şi simboluri care foloseau pentru forme de închinare străine în Israel. Unele dintre aceste obiecte fuseseră aduse ca parte a condiţiilor păcii impuse de alte popoare, altele erau expuse de regi ca semn al predării, pentru liniştirea acestor popoare. În orice caz, locul lor nu era acolo.

De asemenea, în timpul reformei lui Iosia, Paştele nu a fost sărbătorit doar în casele oamenilor, cum se obişnuia înainte, ci întregul popor l-a sărbătorit împreună. S-a marcat în felul acesta, în mod simbolic, încheierea unei epoci şi intrarea într-o epocă nouă, în care oamenii au jurat să-I slujească Dumnezeului adevărat, care i-a scos din Egipt, le-a oferit seminţiilor o casă aşa cum promisese şi era cu ei în fiecare zi din viaţa lor.

De ce, uneori, o reformă spirituală nu poate evita dezastrul general?

Biblia: Numeri 1-7

Cartea Viaţa lui Iisus, capitolul 47

Întrebări recapitulative

1. Ce mesaj despre Dumnezeu răzbate din istoria vieţii lui Manase? Ce sentimente trezeşte în noi acest mesaj?

2. În ce condiţii a urcat Iosia pe tron şi la ce ne puteam aştepta, în mod normal, de la unul ca el, urmaş al lui Manase? Ce pericol există în a avea prejudecăţi faţă de cineva din cauza comportamentului părinţilor săi?

3. De ce şi-a început Iosia reformele cu renovarea templului? În prezent, de ce o eventuală renovare a clădirii bisericii nu este suficientă pentru o redeşteptare în popor? Ce lipseşte?

4. De ce a fost reacţia emoţională a lui Iosia atât de puternică, atunci când a fost găsită şi citită Cartea legii? Ce eveniment ar putea avea un impact atât de mare asupra noastră, cum a avut găsirea Cărţii legii asupra lui Iosia?

5. Concret, în ce anume a constat reforma făcută de Iosia? De ce, uneori, o reformă spirituală nu poate evita dezastrul general?