Simboluri şi semnificaţii

Oricine a citit Biblia ştie că ea este o carte plină de simboluri. Întregul serviciu din sanctuarul pământesc, de exemplu, era o profeţie simbolică a planului de mântuire. „Semnificaţia sistemului iudaic nu este încă pe deplin înţeleasă. Adevăruri vaste şi profunde sunt prefigurate în ritualurile şi simbolurile lui. Evanghelia este cheia care dezleagă misterele lui. Prin cunoaşterea planului de răscumpărare, adevărurile lui sunt deschise înţelegerii.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 133

Prin simbolismul sanctuarului de pe pământ, prin simbolurile din cărţile profetice (cum ar fi Daniel 2, 7, 8 şi Apocalipsa) şi prin alte moduri, Domnul transmite adevărul. La fel, Domnul Isus Însuşi, în parabolele şi lecţiile Sale practice, a folosit simbolurile pentru a explica adevăruri adânci.

Cartea lui Ieremia este şi ea bogată în simboluri şi imagini. În această săptămână, ne vom ocupa de câteva dintre aceste simboluri pentru a le descoperi semnificaţia şi pentru a desprinde lecţiile utile nouă astăzi.

1. Citeşte Geneza 4:3-7. Ce simbolizează cele două jertfe?

Încă de pe primele pagini ale Bibliei putem observa distincţia dintre încercarea de făurire a propriului drum către cer (simbolizată de jertfa lui Cain) şi conştientizarea faptului că mântuirea este doar prin har, doar prin meritele Mântuitorului care S-a jertfit, (simbolizată de jertfa lui Abel).

2. Citeşte Numeri 21:4-9. Ce simboliza şarpele de aramă înălţat pe o prăjină? (vezi şi Ioan 12:32.)

„Înălţarea şarpelui de aramă trebuia să-i aducă lui Israel o învăţătură însemnată. Ei ştiau că nu este nicio putere în şarpe, dar acesta era un simbol al Domnului Hristos şi astfel nevoia credinţei în meritele Lui a fost prezentată minţii lor. Mai înainte, mulţi dintre ei aduseseră jertfe şi crezuseră că prin aceasta şi-au ispăşit cu îndestulare păcatele. Ei nu se încredeau în Mântuitorul care trebuia să vină, pe care aceste jertfe doar Îl preînchipuiau. Domnul dorea acum să le arate că jertfele lor nu aveau mai multă putere în ele însele decât şarpele de aramă.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 230

3. Citeşte Evrei 9:1-5. Câte simboluri întâlnim în acest pasaj şi care era semnificaţia lor?

În Vechiul Testament, sanctuarul pământesc a servit drept reprezentare simbolică detaliată a planului de mântuire. Nu se ştie cât de mult au reuşit israeliţii să înţeleagă semnificaţia tuturor acelor ritualuri, dar fără îndoială că mulţi au prins cel mai de seamă adevăr dintre toate: ispăşirea înlocuitoare, ideea că, pentru a le fi iertate păcatele, era necesar să moară pentru ei un înlocuitor (vezi 1 Corinteni 5:7).

De fapt, serviciile din sanctuar erau simboluri ale morţii lui Isus şi ale slujirii Sale preoţeşti din cer, ale judecăţii preadvente şi ale eliminării finale a păcatului la sfârşitul timpului.

Ce alte simboluri biblice ale planului de mântuire poţi da ca exemplu? Care dintre ele îţi vorbesc într-un mod special despre harul mântuitor al lui Dumnezeu şi despre speranţa pe care ne-o dă?

4. Ce adevăruri importante sunt transmise prin următoarele versete şi prin simbolurile amintite în ele? (vezi şi Geneza 2:7.)

Ieremia 18:1-10

Isaia 29:16

Isaia 45:9

Isaia 64:8

Romani 9:18-21

Din cauza refuzului constant şi a persecuţiei cu care s-a confruntat, Ieremia era tentat să se dea bătut. Merita oare acest popor atâta osteneală şi zbucium? Uneori, avea impresia că nu.

Totuşi, în timp ce urmărea mâna olarului, profetul a primit o reprezentare, un simbol al modului cum lucrează Dumnezeu cu oamenii. Dintre toate adevărurile transmise de imaginea olarului şi a lutului, cel mai însemnat este adevărul despre suveranitatea lui Dumnezeu. Oricât de deznădăjduită părea situaţia din perspectiva lui Ieremia, simbolismul olarului şi al lutului îi arăta că, în cele din urmă, în pofida răului sau chiar a deciziilor greşite luate de oameni cu bună ştiinţă, Domnul Se află la cârma evenimentelor. El este sursa absolută a puterii şi autorităţii şi, în final, va triumfa, în ciudea a ceea ce se vede acum.

5. Ce subiect tratează apostolul Pavel atunci când evocă imaginea lutului şi a olarului din cartea lui Ieremia? Romani 9:21

La câteva secole după Ieremia, Pavel reia această imagine în Romani 9 şi o dezvoltă, încercând să transmită în esenţă aceeaşi lecţie. În Romani 9:21, probabil că el se referă în mod direct la Ieremia 18:6. Cert este că, în ciuda realităţii voinţei libere şi a deciziilor libere şi în ciuda consecinţelor adeseori dezastruoase ale folosirii abuzive a voinţei libere, în final, Dumnezeul nostru iubitor şi dispus la sacrificiu, a cărui dragoste este descoperită la cruce, este suveranul absolut. Răul nu va triumfa; Dumnezeu şi dragostea Lui vor triumfa. Ce speranţă extraordinară avem!

Cum te poţi deprinde să ai încredere în lecţia olarului, indiferent de împrejurările în care te găseşti? Ce alte texte biblice ne vorbesc despre realitatea suveranităţii lui Dumnezeu?

6. Care erau păcatele din cauza cărora Dumnezeu a promis să aducă nenorocirea peste Iuda şi Ierusalim? Ieremia 19:3,4

În acest text sunt enumerate câteva păcate predominante ale locuitorilor din Iuda. verbul ebraic de aici înseamnă „a înstrăina” sau „a profana”. Textul nu specifică dacă „locul acesta” se referă la templu sau la Ierusalim. Ce trebuie să reţinem este că poporul acesta trebuia să fie sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu (vezi Exodul 19:5,6), diferit şi distinct de popoarele vecine. Lucrurile nu au stat aşa. Israeliţii şi-au pierdut caracterul unic, trăsătura distinctivă care ar fi trebuit să-i facă martori pentru lume. Ei au devenit ca toţi ceilalţi.

7. Ce ritual oribil şi degradant practicau israeliţii? Evrei 19:5

În lumea antică, conceptul de sacrificiu uman era cunoscut, însă pentru Domnul era anatema, o practică pe care le-a interzis-o israeliţilor (Deuteronomul 18:10). Expresia „nici nu-Mi trecuse prin minte” sună în ebraică: „Nu s-a ridicat în inima Mea”. Ea subliniază cât de străină şi de departe de voia Sa era această practică. Dacă noi, nişte fiinţe păcătoase şi decăzute, o considerăm execrabilă, imaginaţi-vă cum o priveşte Dumnezeul nostru!

Cu toate acestea, de-a lungul timpului, poporul a cedat influenţei corupţiei şi practicilor popoarelor păgâne până acolo, încât a asimilat acest ritual oribil. Ce lecţie puternică avem aici despre cât de uşor putem fi orbiţi de practicile obişnuite ale societăţii dacă le încuviinţăm sau dacă ni le însuşim! Dacă am avea o legătură cu Dumnezeu şi dacă am fi în armonie cu Cuvântul Său aşa cum ar trebui, ele nu ne-ar câştiga aprobarea, ci ne-ar oripila (vezi Evrei 5:14)!

Ce practici degradante pot fi observate în lumea actuală? Care vor fi consecinţele previzibile ale unor asemenea practici?

Locuitorii din Iuda căzuseră într-o apostazie adâncă şi păreau neînstare să prindă mesajul care li se transmitea. Atunci, Dumnezeu i-a cerut lui Ieremia să îndeplinească un act simbolic şocant care să-i conştientizeze de pericolul în care se aflau.

8. Citeşte Ieremia 19:1-15. Ce i s-a cerut lui Ieremia să facă şi care era semnificaţia acestui act?

Ieremia a trebuit să se ducă la casa olarului din nou. De data aceasta însă, Domnul i-a cerut să-i ia cu el ca martori pe bătrânii şi preoţii lui Iuda (Ieremia 19:1). Având poziţia de conducători, ei erau responsabili pentru ce se întâmpla în ţară şi aveau nevoie să înţeleagă actul simbolic. Poarta olăriei (Ieremia 19:2), locul unde trebuia să spargă vasul, era situat, probabil, aproape de zona unde lucrau olarii şi era întrebuinţat ca loc de aruncat cioburile. În felul acesta, imaginea era şi mai impresionantă.

Ce se mai poate face cu un vas din lut sfărâmat? Dacă e doar crăpat, i se mai poate găsi o întrebuinţare, alta decât cea pentru care a fost creat. Dar lui Ieremia nu i s-a cerut să-l crape, ci să-l spargă, să-l facă imposibil de folosit. După ce a auzit cuvintele profetului şi a văzut gestul lui simbolic, poporul nu avea cum să nu priceapă avertizarea. E adevărat totuşi că a înţelege avertizarea şi a acţiona pe baza ei sunt două lucruri foarte diferite.

Lucrul şi mai înspăimântător este aparenta ireversibilitate a spargerii vasului. Cine mai poate repara un vas făcut bucăţele? Domnul le-a dat iudeilor o speranţă pentru viitor, însă, pentru moment, dacă nu se întorceau de la căile lor rele, urmau să piară împreună cu copiii lor. Toate locurile pe care le umpluseră cu aceste orori urmau să se umple cu trupurile lor moarte. Poate că adâncimile decăderii lor pot fi înţelese privind la asprimea pedepsei pe care şi-au atras-o singuri.

La ce anume te duce cu gândul profeţia distrugerii lui Iuda: la asprimea lui Dumnezeu sau la adâncimea degradării poporului? De ce?

9. Citeşte Ieremia 13:1-11. Ce act simbolic i s-a cerut profetului să îndeplinească şi ce lecţie importantă ne transmite el?

Actul acesta i-a pus pe cercetători în dificultate, deoarece Eufratul se afla la o distanţă de sute de kilometri de Ierusalim. Ezra a avut nevoie de patru luni ca să străbată această distanţă (Ezra 7:9). Totuşi Dumnezeu i-a cerut lui Ieremia să o străbată de patru ori cu scopul întipăririi mesajului. Din acest motiv, unii cercetători susţin că este vorba despre un alt loc cu acelaşi nume şi nu despre Eufrat. Pe de altă parte, unii motivează că drumul acesta lung arăta cât de departe urmau să fie duşi copiii lui Israel. De asemenea, spun ei, la întoarcerea din această călătorie, Ieremia avea să simtă bucuria israeliţilor la revenirea în patrie după şaptezeci de ani de captivitate.

Brâul simbolizează Ierusalimul cu templul lui, nou şi nepătat la momentul chemării. Omul care poartă acest brâu este un simbol pentru Dumnezeu Însuşi. Aceasta arată cât de ataşat era Dumnezeu de poporul Său. Unii comentatori consideră semnificativ faptul că acest brâu era din in, acelaşi material din care era confecţionată îmbrăcămintea preoţilor (Leviticul 16:4); în definitiv, Iuda trebuia să fie o împărăţie de preoţi (Exodul 19:6)!

După cum brâul s-a stricat şi nu a mai fost bun de nimic, tot aşa mândria lui Iuda avea să fie nimicită. După cum brâul trebuia să stea lipit de coapse, tot aşa israeliţii fuseseră odinioară lipiţi de Domnul şi fuseseră lauda Lui şi slava Lui. Acum însă, prin legăturile cu obiceiurile popoarelor învecinate, îşi pătaseră numele şi decăzuseră.

Citeşte Ieremia 13:11 şi compară cu Deuteronomul 4:5-8. Ce ne spun aceste versete, luate împreună, că s-a întâmplat cu poporul? Cum se aplică aceste texte la noi?

Biblia: Leviticul 14–20

Cartea Viaţa lui Iisus, capitolul 45

Întrebări recapitulative

1. Ce rol au simbolurile în Sfânta Scriptură?

2. Ce mesaj a dorit Domnul să transmită prin imaginea lutului şi a olarului? Cum se împacă ideea suveranităţii absolute a lui Dumnezeu cu ideea voinţei umane libere?

3. Cât de degradat ajunsese poporul din Iuda? Ce semne ale degradării morale se pot observa în lumea actuală şi care vor fi consecinţele inevitabile?

4. Ce semnifica spargerea vasului de către Ieremia? Este aceasta o pierdere ireversibilă sau Dumnezeu va reface totul cum a fost? Argumentează!

5. Care era mesajul pe care Dumnezeu l-a transmis prin brâul de in? Ce anume din acest episod este mişcător pentru noi?