Creaţia lui Dumnezeu

Ai încercat vreodată să creezi ceva, poate un obiect de artă, ceva realizat manual, poate un fel de mâncare sau ai inventat ceva, iar persoana căreia i l-ai dăruit a stricat sau respins darul tău? Dacă da, poate că înţelegi puţin din ce a simţit Dumnezeu când a creat această lume şi a dat viaţă fiinţelor omeneşti, doar ca apoi să vadă cum ceea ce a creat este distrus de păcat.

Biblia spune că lumea a fost creată cu grijă, că totul era „foarte bun”. în relatarea din Geneza 1 şi 2, putem vedea ce a simţit Dumnezeu faţă de ceea ce crease. Acesta este contextul în care ar trebui să citim despre căderea omului în păcat din Geneza 3 şi despre ce a fost în inima lui Dumnezeu când a mers la omul pe care îl crease.

Uluitor, însă lumea noastră continuă să fie iubită de Dumnezeu, în ciuda mileniilor de păcat, violenţă, nedreptate şi răzvrătire făţişă. Chiar mai uimitor este faptul că Dumnezeu a pus în acţiune planul Său pentru răscumpărarea şi re-crearea lumii în care ne-a încredinţat nouă, celor credincioşi, o parte de îndeplinit în planurile Sale măreţe. Da, noi suntem destinatarii harului Său, dar, din acest har pe care l-am primit, ne-a fost dată şi o lucrare pe care să o facem ca împreună-lucrători cu Domnul nostru. Ce responsabilitate solemnă şi sfântă!

Această lume şi tot ce are viaţă în ea, viaţa noastră şi tot ce facem cu ea, vieţile tuturor celor din jurul nostru şi modul în care interacţionăm cu ei, viaţa însăşi şi cât de bine este trăită – toate acestea încep cu Dumnezeu: „Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele 17:28).

Relatarea biblică începe aşa: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Faptul că El a rostit un cuvânt şi ce a spus a luat fiinţă ne îndreaptă atenţia spre o putere şi un proces pe care noi nu putem să le înţelegem.

Şi totuşi, Dumnezeu nu a creat de la distanţă, ci a fost implicat personal, în special când l-a creat pe primul om (vezi Geneza 2:7).

1. Ce lucruri importante ne spune despre Dumnezeu relatarea despre crearea omului? Ce lucruri importante ne spune despre oameni? Geneza 1:26-31

S-a afirmat că putem afla multe despre Dumnezeu, privind lucrurile create de El şi văzând în ele licăriri ale caracterului Creatorului. Dar putem vedea licăriri ale modului în care Dumnezeu a creat lumea şi dacă examinăm înţelegerea pe care o avem cu privire la Dumnezeu. De exemplu, dacă El este un Dumnezeu al ordinii, e de aşteptat să găsim ordine în creaţia Sa. Sau, dacă noi credem că este un Dumnezeu al creativităţii, nu ar trebui să fim surprinşi când găsim nenumărate dovezi ale creativităţii Sale în lumea pe care a făcut-o.

Tot aşa, noi credem că El este un Dumnezeu al relaţiilor şi vedem că relaţiile sunt un element esenţial în modul în care Dumnezeu a alcătuit lumea. El a creat fiecare element din această lume în relaţie cu celelalte. El a creat animalele în armonie relaţională. El a creat fiinţele în relaţie cu El însuşi, unele cu altele şi cu restul creaţiunii.

Deşi, în multe aspecte, înţelegerea noastră despre Dumnezeu este limitată, ceea ce descoperim despre caracterul Său ar trebui să fie un indiciu despre cum ar trebui să fie lumea.

Poţi înţelege lumea mai bine dacă o priveşti ca pe o reflectare a caracterului lui Dumnezeu, chiar şi aşa distrusă de păcat?

Este uşor să ni se facă dor de Eden. Când citim scurta descriere a grădinii pe care Dumnezeu a creat-o ca să fie căminul primilor oameni, în inimile noastre se aprinde un licăr de dor. Poate nu înţelegem cum ar funcţiona o astfel de lume, dar simţim că am vrea să experimentăm.

Se pare că Dumnezeu a avut un simţământ de satisfacţie şi desăvârşire: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Dumnezeu a creat ceva frumos, dar şi funcţional. Designul era splendid, atât ca formă, cât şi ca aspect practic. Era plin de viaţă şi culoare, dar, totodată, nu îi lipsea nimic pentru ca viaţa să fie înfloritoare. De aceea, nu este surprinzător faptul că Dumnezeu S-a oprit să privească la lumea pe care El o făcuse şi care era „foarte bună”.

2. Citeşte Geneza 1. Ce crezi că vrea să spună prin repetarea afirmaţiei „iată că erau foarte bune”? (vers. 4,10,18,25 şi 31)

Deşi Biblia a fost scrisă după căderea omului în păcat, găsim în ea multe pasaje care vorbesc despre lucrurile minunate din natură, ca, de exemplu, Iov 38 – 41 şi Psalmul 148. Să ţinem cont că aceste pasaje nu descriu lumea de dinainte de căderea în păcat, aşa cum era când a fost creată, ci folosesc timpul prezent când vorbesc despre elemente din natură pentru care este încă evident acel calificativ iniţial dat de Dumnezeu: „foarte bune”.

Şi Domnul Isus a dat exemple din lumea naturală despre bunătatea şi grija lui Dumnezeu (Matei 6:26,28-30), îndemnându-ne să ne încredem în El şi să apreciem darurile simple şi minunate din jurul nostru. Dacă deschidem ochii şi privim la minunile din natură, putem înţelege că suntem beneficiarii unor daruri minunate din partea Creatorului. Ca răspuns, noi ar trebui ca, şi în încercări, să fim recunoscători, mulţumitori şi supuşi faţă de Dătătorul vieţii.

Ca adventişti de ziua a şaptea, care preţuiesc lumea creată de Dumnezeu şi aşteaptă împărăţia Sa, ar trebui să ne dăm seama că frumuseţile, binele şi bucuriile pe le vedem şi le simţim în lume sunt licăriri din ceea ce a fost lumea noastră cândva şi ce va fi din nou.

Ce apreciezi în mod special din minunile creaţiei? În viaţa ta zilnica, cum Îl poţi cunoaşte mai bine pe Domnul prin minunile lumii naturale?

Conform Bibliei, Edenul şi Pământul nou creat erau locuri pline de bogăţii, create pentru ca viaţa să înflorească si, în special, pentru desfătarea omului.

Dar Dumnezeu le-a dat primilor noştri părinţi – şi nouă, tuturor celor care am venit după ei – un rol în creaţiunea Sa. Este evident – şi nu doar din felul în care au fost creaţi – că Adam şi Eva urmau să aibă un statut special în noua lume.

Prima misiune a lui Adam a fost să le dea nume tuturor animalelor şi păsărilor (Geneza 2:19). Apoi a primit un alt rol, o binecuvântare din partea lui Dumnezeu: „Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ»” (Geneza 1:28).

3. Citeşte şi compară Geneza 1:28 şi 2:15. Cum ai caracteriza „fişa postului” pentru om într-o propoziţie sau două?

Prea adesea în istoria creştină, textul din Geneza 1:28 a fost folosit de unii ca permisiune de a exploata lumea naturală, chiar până la punctul de a o distruge. Este evident că lumea a fost creată pentru viaţa, binele şi desfătarea omului. Dar omul are o răspundere faţă de pământ – în cuvintele din Geneza 2:15, a de „a-l lucra şi a-l păzi”.

Când vorbim despre administrare (isprăvnicie), primul nostru gând este la bani, dar prima poruncă din Biblie legată de aceasta este porunca de a îngriji pământul creat de Dumnezeu şi încredinţat nouă. Porunca dată lui Adam şi Evei prevedea ca pământul să fie locuit de copiii lor şi de generaţiile viitoare. în planul iniţial al lui Dumnezeu, lumea creată avea să continue să fie o sursă de viaţă, de bine şi frumuseţe pentru toate fiinţele, iar Adam şi Eva aveau un rol major.

Pământul încă este al Domnului (Psalmii 24:1) şi noi suntem chemaţi să fim buni administratori a tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Iar într-o lume căzută, responsabilitatea noastră este şi mai mare.

Ce înseamnă pentru tine să fii un administrator al pământului într-o lume căzută? Cum ar trebui să influenţeze înţelegerea acestui lucru felul în care trăieşti zi de zi?

Un dar pe care Dumnezeu li l-a oferit lui Adam şi Evei şi nimănui altcuiva de pe pământ a fost libertatea morală. Ei erau fiinţe morale într-un sens în care plantele, animalele şi copacii nu vor putea fi niciodată. Dumnezeu a preţuit această libertate morală atât de mult, încât a lăsat posibilitatea ca oamenii să aleagă neascultarea. Prin aceasta, El a riscat tot ce a creat pentru că a dorit să aibă cu oamenii o relaţie bazată pe dragoste şi liberă alegere.

Dar acolo a existat şi un distrugător (aceeaşi libertate morală o aveau şi îngerii), care voia să submineze lumea desăvârşită pe care o crease Dumnezeu şi, pentru aceasta, a încercat să se folosească de om. Vorbind prin şarpe, Diavolul a pus la îndoială faptul că Dumnezeu i-a dat omului tot ce era bun şi de folos pentru el (Geneza 3:1-5). Pentru oameni, prima ispită a fost aceea de a râvni la mai mult decât a dat Dumnezeu, de a se îndoi de bunătatea Lui şi de a se bizui pe ei înşişi.

Prin alegerea omului şi prin fapta sa, relaţiile pe care Dumnezeu le prevăzuse când l-a creat au fost distruse. Adam şi Eva nu s-au mai bucurat de relaţia lor cu Creatorul ca la început (Geneza 3:8-10). Ei şi-au dat seama imediat că erau goi şi le-a fost ruşine, dar s-au schimbat aproape ireparabil şi relaţia lor unul cu celălalt, şi relaţia lor cu tot ce crease Dumnezeu.

4. Ce ne spun următoarele versete despre schimbarea relaţiilor dintre fiinţele umane şi lumea naturală? Geneza 3:16-19

Din cauza păcatului, viaţa este mult mai grea. Consecinţele păcatului sunt reale şi ne afectează pe noi şi relaţiile dintre noi, pentru că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, Creatorul nostru. Familiile ne sunt afectate în multe feluri şi relaţiile cu alţii sunt adesea problematice. Uneori, ne luptăm cu mediul natural şi cu lumea în care trăim. în viaţa noastră şi în natură se vede distrugerea adusă de păcat.

Dar lumea nu a fost creată aşa de Dumnezeu. „Blestemele” din Geneza 3 vin odată cu făgăduinţa că Dumnezeu va face posibilă recrearea lumii noastre şi va repara relaţiile distruse de păcat. Deşi continuăm să luptăm contra păcatului şi a efectelor sale în viaţa noastră, suntem chemaţi să păstrăm tot ce a creat Dumnezeu bun în lume şi să încercăm să trăim după planul Său.

Imediat după apariţia păcatului, lumea a început să se degradeze tot mai mult. Declanşată de gelozie, neînţelegere şi mânie, prima crimă a fost între doi fraţi. Când Dumnezeu l-a întrebat pe Cain despre păcatul lui, răspunsul său a fost ironic şi retoric – „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9) -, însă în întrebarea lui Dumnezeu exista răspunsul: „Da, cu siguranţă, tu eşti păzitorul fratelui tău.”

5. Ce se sugerează în următoarea afirmaţie? Ce ne spune despre relaţia cu ceilalţi oameni? Proverbele 22:2

Cei pe care îi întâlnim sunt fiinţe create de Dumnezeu, făcute după chipul Lui şi parte din reţeaua de relaţii care ne leagă pe toţi în creaţiunea lui Dumnezeu, aşa divizată şi distrusă cum este în prezent. „Noi toţi suntem în legătură unii cu alţii în ţesătura rasei umane. Răul care loveşte oricare parte a marii frăţietăţi umane aduce primejdia pentru toţi.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 345. Fie că ne place sau nu, din cauza acestei legături comune, toţi avem o responsabilitate dată de Dumnezeu faţă de El şi faţă de ceilalţi (Matei 22:37-39).

În Biblie se afirmă în mod repetat că Dumnezeu este Creatorul nostru. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne aducem aminte de Sabat (Exodul 20:11) şi ne închinăm lui Dumnezeu în vremea sfârşitului (Apocalipsa 14:7). Totodată, este motivul primordial pentru a ne îngriji de ceilalţi şi a ne ocupa de cei dezavantajaţi.

Cu toţii suntem strânşi laolaltă prin legătura originii noastre comune – Dumnezeu. „Cine asupreşte pe sărac batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit cinsteşte pe Ziditorul său” (Proverbele 14:31). Oare ar putea fi mai clară această legătură?

Fiind Creatorul nostru, Dumnezeu are drepturi asupra vieţii noastre; suntem datori să îi aducem închinare, să-I slujim şi să avem grijă de semenii noştri. Oricât de dificilă, de frustrantă sau supărătoare ar fi uneori această misiune, noi chiar suntem „păzitorii” fraţilor noştri.

De ce crezi că cerinţele lui Dumnezeu, în calitatea Sa de Creator sunt o temă care apare atât de frecvent în Biblie? De ce este important acest lucru şi cum ar trebui să influenţeze modul în care ne purtăm cu ceilalţi?

Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii nemărginite. Suveranitatea lui Dumnezeu implică deplina binecuvântare a tuturor fiinţelor create.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2006, p. 19

„Dacă oamenii şi-ar face datoria ca ispravnici ai bunurilor Domnului lor nu ar exista plâns pentru pâine, nimeni nu ar suferi lipsă, nimeni nu ar fi gol şi în nevoie. Necredincioşia oamenilor aduce starea de suferinţă în care este cufundată omenirea. … Dumnezeu i-a făcut pe oameni ispravnicii Lui şi nu trebuie învinuit de suferinţele, nenorocirea, goliciunea şi lipsurile omenirii. Domnul a asigurat provizii suficiente pentru toţi.” – Ellen G. White, Lucrarea de binefacere, p. 16.

Rezumat: Dumnezeu a creat o lume desăvârşită şi le-a încredinţat oamenilor, pe care i-a creat după chipul Său, lucrarea de a „păzi şi îngriji” ceea ce El crease. Deşi păcatul a distrus relaţiile pe care Dumnezeu le-a avut în vedere de la început pentru noi, totuşi avem misiunea de a administra ce a creat Dumnezeu pe pământ şi de a ne îngriji de semenii noştri. Un mod de a-L onora pe Dumnezeul nostru Creator este să ne aducem la îndeplinire lucrarea încredinţată de El.

Studiu suplimentar: Patriarhi şi profeţi, capitolul 2, „Creaţiunea”.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Samuel 17-23
1. Ce anume a văzut şi a înţeles Saul?
2. Despre care dintre doi prieteni scrie că se prăpădea plângând?
3. Ce sfat i-a dat prorocul Gad lui David?
4. Ce s-a întâmplat când Saul şi oamenii lui îi înconjuraseră pe David şi pe oamenii săi?

Evanghelizare, subcapitolul „Umbra unei pedepse iminente”
5. Cine au fost neglijaţi fără milă?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare scrise ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!

Cuvinte cheie: descarcă, descarca, download Comentarii pentru zecimi şi daruri 2019