Isus şi cei nevoiaşi

Printre alte motive, Isus a venit pe pământ ca să ne arate cum este Dumnezeu. El a făcut acest lucru prin învăţăturile Sale, prin jertfa Sa şi prin viaţa Sa, adică prin felul în care a interacţionat cu oamenii obişnuiţi. Multe dintre acţiunile Sale au produs schimbări imediate şi reale în viaţa celorlalţi.

Acest aspect al lucrării lui Mesia a fost prezis de profeţii Vechiului Testament şi chiar de însuşi Isus când Şi-a definit misiunea în prima Sa predică redată în scris (Luca 4). în plus, relatând viaţa Sa, scriitorii Evangheliei au folosit adesea limbajul profeţilor din Vechiul Testament pentru a explica ce făcea Isus. Astfel, viaţa lui Isus a fost văzută clar în scrierile acestor profeţi, unde se arăta şi compasiunea Lui pentru cei săraci şi asupriţi.

Totuşi conducătorii religioşi L-au perceput pe Isus ca pe o ameninţare. Dând un exemplu teribil de nedreptate şi cruzime, ei L-au arestat, L-au „judecat” într-un mod cu totul nedrept şi L-au răstignit. Prin Isus, Dumnezeu a simţit nedreptatea şi, prin moartea Fiului Său, a expus grozăvia răului. Dar, prin învierea Sa, El a adus triumful vieţii, bunătăţii şi mântuirii.

Imaginează-ţi următoarea scenă: Maria primise o solie din partea îngerului Gabriel cu doar câteva zile înainte. El îi spusese că urma să fie mama lui Isus, Fiul Celui Preaînalt. încă nu împărtăşise cu nimeni această veste, dar s-a dus în vizită la Elisabeta, ruda ei mai în vârstă, care şi ea aştepta un copil printr-o minune. Cu claritate spirituală, Elisabeta îşi dă seama de vestea Mariei înainte ca ea să înceapă să spună ceva şi, împreună, ele laudă făgăduinţele şi bunătatea lui Dumnezeu.

1. Notează motivele de laudă ale Mariei. De ce ar trebui să includem în laudele şi închinarea noastră aspecte personale, dar şi generale? Luca 1:46-55

Cântarea Mariei ar putea fi inclusă între psalmi sau în scrierile profeţilor. Maria este cuprinsă de uimire şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Cu siguranţă că L-a văzut la lucru în viaţa ei, dar, totodată, ea este conştientă de implicaţiile planului lui Dumnezeu pentru naţiunea ei şi pentru omenire.

În mintea Mariei, Dumnezeu nu era doar puternic şi vrednic de laudă, ci şi milostiv şi preocupat în mod special de cei smeriţi, asupriţi şi săraci. Imediat după plecarea îngerului care i-a dat „vestea bună” despre sarcina ei, ea a început să cânte următoarele: „A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale” (vers. 52,53).

Chiar la începutul relatării despre viaţa lui Isus pe pământ, El este prezentat ca un Conducător (Luca 1:43), dar al unei alte împărăţii care nu este de aici. După cum au scris mulţi comentatori, împărăţia lui Dumnezeu pe care Isus venise să o vestească şi să o întemeieze trebuia să fie „o împărăţie neobişnuită, anapoda” în comparaţie cu ordinea socială obişnuită a împărăţiilor acestei lumi. în descrierea împărăţiei lui Isus, cei mai puternici şi mai bogaţi oameni din această lume sunt cei din urmă, iar săracii şi asupriţii sunt eliberaţi, „săturaţi de bunătăţi” şi înălţaţi.

Dacă ar trebui să fie o ilustrare a Împărăţiei lui Dumnezeu, cât de bine se aseamănă biserica cu „împărăţia neobişnuită” descrisă de Maria? Cum ar putea fi implementat aşa ceva, dar fără a fi nedrepţi faţă de cei bogaţi şi puternici, care sunt şi ei beneficiarii iubirii lui Hristos?

Fie că versetele acelea erau la rând pentru a fi citite în acea zi, fie că Isus le-a căutat în mod intenţionat (Isaia 61:1,2) în sulul dat ca să citească din el, nu a fost o coincidenţă faptul că aceste versete au fost rostite în prima Sa predică publică. Si nici faptul că Luca începe însemnarea scrisă a lucrării publice a lui Isus cu relatarea scurtei predici de la Nazaret, care se încheie prin cuvintele: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit” (Luca 4:21).

Isus părea că prelua ideea din cântarea Mariei despre „împărăţia neobişnuită” şi începea să o pună în practică în lucrarea Sa. Mântuitorul – şi Luca atunci când relatează despre El – a folosit profeţia din Isaia pentru a explica ce făcea El şi ce urma să facă, dar, totodată, era un alt mod de a exprima ceea ce spusese Maria cu treizeci de ani înainte. Săracii, suferinzii şi cei asupriţi erau grija Sa specială şi destinatarii veştii bune pe care o aducea Isus.

Isus a preluat aceste versete din Isaia 61 ca pe o declaraţie a Sa de misiune. Lucrarea şi misiunea Sa au fost atât spirituale, cât şi practice şi El avea să demonstreze că lucrurile spirituale şi cele practice nu erau atât de departe unele de altele cum credem noi uneori. Pentru Isus şi ucenici, grija pentru oameni atât fizic, cât şi practic făcea parte din grija pentru ei din punct de vedere spiritual.

2. Citeşte şi compară următoarele pasaje. De ce crezi că a răspuns Isus aşa? Cum ai răspunde tu la astfel de întrebări despre divinitatea şi mesianitatea lui Isus? Luca 4:16-21; 7:18-23;

Când Isus i-a trimis pe ucenici, misiunea pe care le-a încredinţat-o a fost în armonie cu misiunea Sa. Ei trebuiau să proclame că „împărăţia cerurilor este aproape”, dar El le-a spus: „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10:7,8). Lucrarea lor în Numele Lui trebuia să reflecte şi să transpună în practică valorile şi principiile lucrării lui Isus şi ale împărăţiei la care îi chema. Ucenicii trebuiau să I se alăture în misiunea Sa de a-i ridica pe cei din urmă şi pe cei pierduţi.

Cum echilibrăm această lucrare cu aceea de a vesti unei lumi pierdute întreita solia îngerească? De ce trebuie ca tot ce facem să fie legat de proclamarea „adevărului prezent”?

Evangheliile sunt presărate cu relatări ale minunilor lui Isus, în special de vindecare. După cum profetizase Isaia, El i-a vindecat pe orbi şi i-a eliberat pe cei ce fuseseră robi bolii, uneori după mulţi ani de suferinţă (Marcu 5:24-34, Ioan 5:1-15). Mai mult: i-a ajutat pe şchiopi să umble din nou, i-a vindecat pe leproşi – nu doar prin cuvânt, ci atingând-se de ei, aşa „necuraţi” cum erau; El a înfruntat demonii care stăpâneau mintea şi trupul oamenilor şi chiar a înviat morţi.

Poate că oamenii s-ar fi aşteptat ca aceste minuni să fie făcute pentru a atrage mulţimile şi pentru ca Isus să-Si dovedească puterea înaintea criticilor şi a celor care se îndoiau de El. însă, adesea, Isus îi cerea persoanei vindecate să nu spună nimănui despre aceasta. Deşi ar părea puţin probabil ca un om vindecat să asculte şi să nu spună nimănui vestea minunată, Isus încerca să arate că minunile Sale aveau ca scop ceva mult mai semnificativ decât să fie văzute de oameni. Scopul suprem, desigur, era ca oamenii să primească mântuirea prin El.

Totuşi vindecările au fost o expresie a compasiunii Sale. De exemplu, chiar la începutul relatării despre hrănirea celor cinci mii, Matei spune: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi” (Matei 14:14). Isus a simţit durerea celor în suferinţă şi a făcut tot ce a putut ca să îi ajute şi să îi ridice pe oamenii cu care a intrat în contact.

3. Cum identifică Isaia şi Matei ceea ce făcea Isus ca fiind ceva mai mult decât vindecarea unuia sau a câtorva sute de bolnavi? Matei 12:15-21

„Fiecare minune făcută de Isus era un semn al divinităţii Sale. El săvârşea întocmai lucrarea care fusese profetizat că o va face Mesia, dar, pentru farisei, aceste fapte ale milei erau o reală ofensă. Mai-marii iudeilor priveau cu o crudă indiferenţă la suferinţele oamenilor. în multe cazuri, egoismul şi nedreptăţile lor cauzaseră suferinţa pe care o alina Hristos. în felul acesta, minunile Lui erau o mustrare pentru ei.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 406

Minunile de vindecare au fost fapte de compasiune şi dreptate. Dar niciodată acestea nu erau un scop în ele însele. Tot ce a făcut Isus a fost cu scopul de a-i conduce pe oameni la viaţa veşnică (Ioan 17:3).

Când citim relatările despre Isus în Evanghelii, adesea suntem atraşi de blândeţea care îl caracteriza pe Isus – grija Lui faţă de bolnavi şi copii, pildele despre cel pierdut şi despre împărăţia lui Dumnezeu. Poate de aceea suntem surprinşi de momentele în care El acţionează cu putere şi direct – în special împotriva conducătorilor religioşi din acea vreme şi împotriva practicilor lor.

4. Care este semnificaţia faptului că următorul episod este relatat în toate Evangheliile? Matei 21:12-16; Marcu 11:15-19; Luca 19:45-48; Ioan 2:13-17

Nu este deloc surprinzător că acest episod este inclus în fiecare dintre cele patru Evanghelii. Este un episod plin de dramatism, acţiune şi forţă. Fără îndoială că Isus era îngrijorat de modul în care era folosit templul şi de înlocuirea adevăratei închinări cu vânzarea animalelor pentru jertfă. Ce profanare a tot ceea ce trebuiau să reprezinte acele jertfe, adică moartea Sa înlocuitoare pentru păcatele acestei lumi!

O acţiune atât de directă se potriveşte foarte bine în tradiţia profeţilor evrei. Acest punct este sugerat în toate relatările din Evanghelii; fie Isus, fie scriitorul Evangheliei citează din Isaia, Ieremia sau Psalmi pentru a explica ce s-a întâmplat la acel moment. Oamenii L-au recunoscut pe Isus ca profet (Matei 21:11) şi au venit la El pe când vindeca şi învăţa în curtea templului după ce îi alungase pe vânzători şi schimbătorii de bani. Oamenii de rând găseau vindecare în atingerea Sa şi speranţa înflorea în inimile lor când îi ascultau învăţăturile.

Dar şi conducătorii religioşi L-au recunoscut pe Isus ca profet, ca pe cineva care era periculos pentru puterea lor şi pentru stabilitatea statutului lor social, şi au complotat să îl omoare, la fel cum se făcuse şi profeţilor din vechime (Luca 19:47,48).

Ca membri ai bisericii, cum ne putem face partea pentru ca bisericile noastre să nu ajungă să trebuie să fie curăţite ca templul din zilele lui Hristos? Ce pericole spirituale ar trebui să evităm şi cum?

Cât de încurajator este faptul că Domnul nostru este un Dumnezeu care vede şi aude strigătele celor săraci şi asupriţi! Că, prin Domnul Isus, El a trecut prin suferinţă şi a îndurat cele mai dure dovezi de cruzime, asuprire şi nedreptate în lumea noastră. în ciuda compasiunii şi bunătăţii pe care le-a demonstrat Domnul Isus în viaţa şi în lucrarea Sa, moartea Sa a venit din ura, gelozia şi nedreptatea oamenilor.

De la rugăciunile agonizante din Ghetsimani şi până la arestarea, „judecata”, tortura, bătaia de joc, răstignirea şi moartea Sa, Isus a îndurat multă durere, cruzime, răutate şi asuprire. Toate acestea au fost accentuate de nevinovăţia, puritatea şi bunătatea Celui care a suferit totul: „S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:7,8). Dacă privim din perspectiva istoriei mântuirii, putem vedea frumuseţea jertfei lui Isus pentru noi, dar nu ar trebui să uităm de crudele suferinţe şi de nedreptăţile pe care le-a îndurat.

5. Ce spunea profeţia despre ce avea să sufere Isus, cel nevinovat, pentru cel vinovat? Cum ne ajută să înţelegem prin ce a trecut El în locul nostru? Isaia 53:3-6

Prin Isus, Dumnezeu ştie cum este să fii victima răutăţii şi a nedreptăţii. Execuţia unui om nevinovat este o crimă odioasă, cu atât mai mult uciderea Fiului lui Dumnezeu. El S-a identificat cu noi atât de mult în starea noastră stricată şi decăzută, încât nu ne putem îndoi de înţelegerea, mila şi credincioşia Sa: „Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Ce descoperire a caracterului lui Dumnezeu! Cum am putea începe să înţelegem vestea bună despre Dumnezeu, arătată la cruce?

În tot ceea ce facem pentru Domnul, în special când mergem la cei în nevoie, ar trebui ca moartea lui Isus, ca Înlocuitor al nostru -, dar şi al celor pe care dorim sa îi ajutam – sa fie în centrul misiunii noastre?

„Dumnezeu a dat o dovadă categorică în Cuvântul Său că El îi va pedepsi pe călcătorii Legii Sale. Aceia care se amăgesc cu ideea că El este prea milostiv pentru a-Si aduce la îndeplinire dreptatea asupra păcătosului, să privească la crucea de pe Calvar. … Această jertfă întreagă a fost adusă pentru ca păcătoşii să poată fi mântuiţi. Omul nu poate fi eliberat de pedeapsa păcatului pe nicio altă cale. Si orice suflet care refuză să se împărtăşească de ispăşirea asigurată cu un preţ atât de mare trebuie să-şi poarte el însuşi vinovăţia şi pedeapsa pentru călcarea Legii.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 539

Rezumat: în evanghelii, lucrarea lui Isus este prezentată şi explicată făcându-se referire la profeţi. Vesti bune pentru săraci, eliberare pentru cei asupriţi şi vindecare pentru cei bolnavi erau anunţate ca fiind misiunea lui Mesia şi aceasta a fost lucrarea lui Isus. Mai mult, El a suferit cruda nedreptate şi a biruit tot ce putea fi mai rău în oamenii decăzuţi, dezumanizaţi. Prin moartea Lui în locul nostru, păcatele noastre pot fi iertate şi noi avem făgăduinţa vieţii veşnice.

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Lucrarea de binefacere, capitolul „Pe urmele Maestrului”; Divina vindecare, capitolul „Zile de slujire”; Hristos, Lumina lumii, capitolele „Templul curăţit din nou” şi „În sala de judecată a lui Pilat”.

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Regi 4-10
1. Cine a lucrat împreună cu lucrătorii lui Solomon şi ai lui Hiram?
2. Ce dimensiuni aveau pietrele pentru temeliile templului?
3. Ce fel de pământ era în Câmpia Iordanului, între Sucot şi Ţartan?
4. Din ce cauză aveau să încremenească şi să fluiere trecătorii pe lângă templul distrus?

Evanghelizare, subcapitolul „Făgăduinţa unei recolte îmbelşugate”
5. În ce condiţii vor face slujitorii lui Dumnezeu o lucrare care va rezista atacurilor lui Satana?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia secţiunea „Ştirile de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!