Cuvântul, fundamentul redeşteptării

Noi credem că studiul serios al Bibliei va declanşa mişcări de redeşteptare la fel cum s-a întâmplat în trecut. Duhul Sfânt va lucra la inima unei generaţii de creştini adventişti consacraţi, care au descoperit voia Sa în Cuvântul Său şi au pasiune a de a-l vesti oamenilor. Ei au găsit în acest Cuvânt har, putere şi speranţă; au văzut cu ochii lor frumuseţea inegalabilă a Domnului Hristos. Iar Dumnezeu le va onora consacrarea şi va revărsa peste ei Duhul Sfânt din abundenţă. Atunci, lumea întreagă se va lumina de slava întreitei solii îngereşti. Duhul Sfânt va fi revărsat fără măsură, Evanghelia va fi dusă până la marginile lumii şi Domnul Isus Hristos va reveni (Matei 24:14).

În studiul din săptămâna aceasta, ne vom opri asupra rolului Bibliei în redeşteptare şi asupra impactului pe care ea îl poate avea asupra vieţii noastre, dacă ne conformăm cu credinţă preceptelor şi adevărurilor ei.

1. Citeşte versetele următoare. În dreptul fiecărui verset, notează pe primul rând cererea amintită, iar pe rândul al doilea situaţia care a determinat acea cerere.

Psalmii 119:25 (cerere)
(situaţie)
Psalmii 119:107 (cerere)
(situaţie)
Psalmii 119:153,154 (cerere)
(situaţie)

2. În Psalmi, David aminteşte binecuvântările pe care i le-a adus în viaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Citeşte versetele următoare şi alege din fiecare un cuvânt care rezumă binecuvântările descoperite de psalmist în „cuvintele” „făgăduinţa” sau „făgăduinţele” Domnului. Psalmii 119:50,74,116,130,160,169,170.

Cuvântul Domnului îi dădea curaj şi putere. În acest Cuvânt, el a găsit speranţă şi îndrumare divină. Cuvântul îi aducea lumină când nu ştia ce să facă (Psalmii 119:130). Îi hrănea spiritul flămând şi îi potolea setea sufletului (Psalmii 119:81). Când Saul l-a ameninţat cu moartea, el s-a prins cu putere de făgăduinţa că Dumnezeu avea să-l izbăvească (Psalmii 34:4). Când a fost apăsat de vina adulterului cu Bat-Şeba, s-a prins de făgăduinţa iertării lui Dumnezeu (Psalmii 32:1,2). Când nu ştia ce îi rezerva viitorul, s-a prins de promisiunea că Dumnezeu avea să-i arate calea pe care trebuia s-o urmeze (Psalmii 32:8). David exclama tresăltând de bucurie: „Făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmii 119:50). Fundamentul redeşteptării este Cuvântul lui Dumnezeu. El este izvorul unei vieţi noi.

Cum îţi poţi forma obiceiul de a aduna speranţa, puterea, siguranţa şi lumina oferite de Cuvântul lui Dumnezeu? Cum poţi să ai o experienţă mai profundă cu Domnul prin cunoaşterea caracterului Său, aşa cum este el revelat în Biblie?

3. Ce spune Pavel despre Cuvântul lui Dumnezeu? Ce înseamnă faptul că este „viu”? Evrei 4:12.

4. Prin ce se deosebeşte Cuvântul lui Dumnezeu de sfaturile înţelepte ale unui învăţător, ale unui pastor sau ale unui consilier înţelept? Ce ne spun următoarele versete despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu? Psalmii 33:6,9; Evrei 11:3; 2 Timotei 3:16,17.

Sfaturile înţelepte îşi au valoarea lor. Cu toţii ne-am bucurat de sfaturile utile ale altora. Dar sfatul oamenilor nu are puterea de a produce schimbarea pe care o declanşează Cuvântul lui Dumnezeu, care este un agent activ, dinamic şi puternic. Aceeaşi putere care a însoţit cuvântul rostit de Dumnezeu când a creat cerul şi pământul, însoţeşte şi Cuvântul Său scris. Când acceptăm prin credinţă poruncile şi făgăduinţele Sale, primim puterea Duhului Sfânt de a împlini ce ne porunceşte Hristos.

„În Cuvântul lui Dumnezeu se află energia creatoare care a chemat lumile la viaţă. Acest Cuvânt oferă putere, naşte viaţă. Fiecare poruncă este o făgăduinţă; acceptată de voinţă, primită în suflet, ea aduce cu sine viaţa Celui Infinit. Transformă firea omului şi re-creează sufletul după chipul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 126

Citirea la întâmplare a Cuvântului lui Dumnezeu produce redeşteptare spirituală numai rareori. Studierea Bibliei pentru a dovedi că ai dreptate sau pentru a convinge pe altcineva că nu are dreptate nu are prea mare influenţă asupra vieţii tale spirituale. Schimbarea are loc atunci când citim Cartea Sa cu rugăciune, când cerem ca Duhul Sfânt să ne dea puterea de a semăna mai mult cu Isus. Transformarea reală are loc atunci când Îl rugăm pe Creator să re-creeze în noi chipul Său. Schimbarea vine atunci când învăţăturile Domnului Isus din Scriptură devin o parte a vieţii noastre şi când trăim nu numai „cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).

În ce domenii ale vieţii tale a produs schimbări Cuvântul lui Dumnezeu? În ce domenii ale vieţii este necesar să se producă şi alte schimbări?

5. Care sunt rolurile comune ale Cuvântului lui Dumnezeu şi ale Duhului lui Dumnezeu? Ioan 5:39; 16:14.15.

Şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi Duhul Sfânt dau mărturie despre Isus. Duhul Sfânt ne conduce la o experienţă mai profundă cu Domnul Isus prin Cuvântul Său. Scopul pe care El îl urmăreşte prin redeşteptare nu este în primul rând manifestarea prin semne supranaturale şi minuni, ci înălţarea lui Isus prin Cuvântul Său. Astfel, botezul cu Duhul Sfânt nu înseamnă primirea puterii de a face minuni mari, ci a puterii divine care ne transformă viaţa. În aceasta constau, practic, redeşteptarea şi reforma.

Cuvântul lui Dumnezeu este temelia oricărei redeşteptări autentice. Experienţa personală decurge din cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvintele noastre de laudă şi de închinare izvorăsc din gândurile noastre pline de Cuvânt. De aceea, viaţa transformată este cea mai mare mărturie în favoarea adevăratei redeşteptări.

Redeşteptarea poate fi însoţită de sentimente plăcute de laudă, dar acestea nu sunt niciodată temelia ei. Orice aşa-numită „redeşteptare” întemeiată doar pe sentimente sau pe experienţă este superficială, dacă nu chiar iluzorie. Ea dă impresia de spiritualitate, dar lipseşte evlavia autentică. Atunci când este construită pe Cuvânt, redeşteptarea este o experienţă de durată şi aduce schimbări în viaţa noastră şi în viaţa celor din jurul nostru.

Ocazia în care Isus li S-a arătat celor doi ucenici pe drumul spre Emaus ne arată care este rolul Bibliei în declanşarea adevăratei redeşteptări. La început, cei doi erau foarte încurcaţi. Treptat însă, Hristos „le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27), repetând profeţiile din Vechiul Testament cu privire la Mesia. El ar fi putut să facă o minune pentru a le arăta cine este sau ar fi putut să le arate semnele din palmele Sale. În loc de acestea, El a ales să le ofere un „studiu biblic”.

Observă ce s-a petrecut în sufletul lor atunci când s-au gândit la tot ce li se întâmplase. „Şi au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?»” (Luca 24:32).

Iată un exemplu de redeşteptare autentică!

De ce nu putem avea încredere în simţămintele noastre? Cum ne pot înşela ele? Ce rol au şi ce rol nu au sentimentele în umblarea noastră cu Domnul?

Vorbind despre timpul dinaintea revenirii Sale, Domnul Isus a întrebat: ,,Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Evident, în vremea sfârşitului va exista puţină credinţă.

Dar ce este credinţa din punctul de vedere al Bibliei? Este convingerea că Dumnezeu ne va da tot ce dorim? Oare credinţa trebuie să se concentreze asupra împlinirii dorinţelor noastre? Este credinţa încrederea că, dacă Îi cerem ceva lui Dumnezeu, El ne va împlini dorinţa dacă noi credem cu putere?

De fapt, cunoaştem răspunsul la aceste întrebări, nu-i aşa?

Credinţa autentică are în centru voinţa lui Dumnezeu, nu dorinţele noastre. Ea înseamnă să ai încredere în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale şi să mergi înainte, pe baza Cuvântului Său. Credinţa noastră creşte pe măsură ce ascultăm Cuvântul şi îl aplicăm în viaţă (Romani 10:17; Iacov 2:17,18). Când primim învăţăturile din Cuvânt cu deschidere, credinţa noastră se întăreşte; iar când împlinim ce citim, ne pregătim să primim plinătatea puterii Duhului Sfânt.

6. De ce unii oameni nu au mare folos din citirea Bibliei? Evrei 4:1.2.

Viaţa noastră spirituală este revigorată atunci când primim Cuvântul lui Dumnezeu şi cerem, prin credinţă, împlinirea lui. Însă, când citim în grabă, dintr-un simţământ de obligaţie sau datorie, beneficiile sunt prea puţine. Dimpotrivă, viaţa noastră se schimbă atunci când ne însuşim ce citim şi când permitem ca învăţăturile să ne modeleze gândirea şi viaţa.

7. Compară credinţa sutaşului roman cu cea a paraliticului din Betesda şi cu credinţa ucenicilor în timpul furtunii de pe Marea Galileei. Ce putem învăţa din fiecare experienţă? Matei 8:8-10; Ioan 5:6-9; Matei 14:29-33.

Pentru a avea credinţă nu este suficient să citim sau să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar să cerem personal împlinirea făgăduinţelor Sale şi să avem convingerea că tot ce a spus este valabil în dreptul nostru. Dumnezeu ne-a dăruit fiecăruia dintre noi o anumită măsură de credinţă (Romani 12:3). Însă, atunci când o punem la lucru, credinţa creşte.

Duhul Sfânt a lucrat cu putere prin învăţăturile şi predicarea apostolului Pavel în biserica creştină înfiinţată de el în Efes. Efesul era un oraş cu o populaţie de circa 259 000 de locuitori şi era considerat inima comerţului asiatic. Vasele aduceau aici mărfuri din toată Asia, iar oamenii veneau cu miile să cumpere mătase fină, pietre preţioase rare, mirodenii, covoare, obiecte de artă alese şi alimente exotice. Efesul era, totodată, şi centrul de închinare la zeiţa Diana şi avea să fie viitorul sediu al renumitei Biblioteci a lui Celsus, care avea cam 12 000 de volume. Oraşul deţinea un amfiteatru colosal, cu 15 000 mii de locuri, unde erau susţinute concerte şi reprezentaţii teatrale. Promiscuitatea sexuală era un lucru obişnuit. Dacă a existat vreodată un loc unde creştinismul nu ar fi avut cum să prindă rădăcină, să se dezvolte şi să aducă roade, atunci acela era Efesul.

8. Care era îngrijorarea lui Pavel cu privire la credincioşii din Efes? Ce sfat le-a dat el? Ce rol a declarat el că are Cuvântul lui Dumnezeu? Faptele 20:27-32.

9. Redă pe scurt învăţăturile lui Petru, Iacov şi Ioan despre importanţa Bibliei pentru viaţa fiecărui creştin. Ce spun ei despre impactul Bibliei asupra vieţii noastre spirituale? 1 Petru 1:22,23; Iacov 1:21,22; 1 Ioan 2:14.

Ce ne spun textele amintite mai sus despre rolul Cuvântului lui Dumnezeu? În aceste condiţii, de ce este necesar ca el să se afle în centrul redeşteptării spirituale personale şi colective?

„«La Lege şi la mărturie! Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta» (Isaia 8:20). Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumaţi către Scriptură ca apărare împotriva influenţei învăţătorilor falşi şi a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului. Satana foloseşte toate mijloacele posibile pentru a-i împiedica pe oameni să cunoască Biblia, deoarece declaraţiile ei clare demască minciunile lui. Ori de câte ori arc loc o revigorare a lucrării lui Dumnezeu, el porneşte într-o acţiune şi mai intensă. În prezent, el depune toate eforturile pentru bătălia finală împotriva lui Hristos şi a urmaşilor Săi. Ultima mare înşelăciune se va desfăşura curând în faţa ochilor noştri, când antihristul va face minuni. Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât, fără ajutorul Sfintelor Scripturi, va fi imposibil să se facă deosebire între ele. Orice afirmaţie şi orice minune trebuie să fie verificate cu Biblia.

Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor întâmpina opoziţie şi batjocură şi vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu aşa cum este prezentată în Cuvântul Său. Ei Îl pot cinsti numai dacă au o concepţie corectă despre caracterul, guvernarea şi planurile Sale şi dacă acţionează în armonie cu ele. Numai cei care şi-au fortificat mintea cu adevărurile Bibliei vor rezista în marele conflict final.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 593, 594

Întrebări pentru discuţie

1. Citeşte cu atenţie pasajul de mai sus. Ce rol îi atribuie Ellen White Cuvântului lui Dumnezeu, în special în zilele din urmă şi împotriva amăgirilor finale? Meditează la implicaţiile afirmaţiei: „Contrafacerea se va asemăna atât de mult cu adevărul, încât, fără ajutorul Sfintelor Scripturi, va fi imposibil să se facă deosebire între ele.” Ce ne spune aceasta despre verificarea adevărului prin experienţa şi simţămintele personale?

2. În studiu, s-a făcut referire la Iacov 1:22, unde suntem îndemnaţi să fim „împlinitori ai Cuvântului”. Ce înseamnă aceasta? De ce este esenţial să fim împlinitori ai Cuvântului dacă ne dorim să cunoaştem redeşteptarea spirituală în viaţa noastră? De ce este mult mai uşor să citeşti despre credinţă, să îi înveţi pe alţii despre credinţă şi să vorbeşti despre credinţă decât să trăieşti credinţa în mod efectiv? Gândeşte-te: În ce măsură eşti un împlinitor al Cuvântului?