Redeşteptarea, marea noastră nevoie

Laodiceea era o localitate situată într-o vale întinsă din sud-estul Turciei. Era un important oraş comercial, o Mecca a modei, dar şi un centru al educaţiei şi al medicinii. Locuitorii lui erau oameni bogaţi, independenţi şi încrezători în ei înşişi.

Totuşi oraşul ducea lipsă de o resursă naturală esenţială pentru viaţă: apa. Alimentarea cu apă se făcea prin intermediul apeductelor romane care o aduceau de la un izvor (termal) aflat la circa opt kilometri. Când ajungea în Laodiceea, apa era călduţă. Isus a folosit acest fapt ca simbol al stării încropite a bisericii Sale din zilele sfârşitului. Laodiceea este o biserică ce se încrede în ea însăşi, este mulţumită de starea ei, apatică şi indiferentă din punct de vedere spiritual. Laodiceea şi-a pierdut zelul şi are mare nevoie de redeşteptare spirituală.

În ciuda stării ei, această biserică primeşte un mesaj plin de speranţă. Hristos îi vorbeşte cu dragoste şi Se oferă să-i satisfacă nevoile sufletului şi să îi reînvie dorinţa de o spiritualitate profundă.

În fiecare dintre mesajele către cele şapte biserici din Apocalipsa 2 şi 3, Isus menţionează câteva titluri ale Sale care corespund cu starea spirituală a bisericii respective. În mesajul către Laodiceea, titlurile Sale transmit ideea de reînnoire spirituală.

1. De ce crezi că-i aminteşte Isus titlurile „Amin”, „Martorul credincios şi adevărat” şi „Începutul zidirii lui Dumnezeu” în mesajul Său către biserica Laodiceea? Apocalipsa 3:14,15; 2 Corinteni 1:20; Ioan 3:10,11; Coloseni 1:13-17.

În Apocalipsa 3:14, cuvântul grecesc pentru „început” este arche. El poate avea sensul de „iniţiator al unui eveniment sau al unei acţiuni”. În acest context, arche Îl desemnează pe Isus ca fiind Începutul sau, altfel spus, cauza primară a tot ce a fost creat. El este Creatorul (Ioan 1:1-3; Efeseni 3:8,9).

Faptul acesta este extrem de important. Cel care i se adresează Laodiceei nu este nimeni altcineva decât Acela care a rostit un cuvânt şi lumile au venit la existenţă, Acela care a creat pământul, Acela care a dat viaţă tuturor lucrurilor. Atotputernicul Creator îi poate aduce din nou la viaţă pe credincioşii căldicei. El poate aşeza în inimile noastre năzuinţe spirituale noi. El are puterea de a transforma viaţa noastră spirituală!

2. Citeşte 2 Corinteni 5:17 şi Galateni 6:14,15. Ce înseamnă aceste texte pentru tine?

Pe ce ne bazăm atunci când afirmăm că mesajul către Laodiceea este un mesaj de speranţă? Ce motive de încurajare poţi descoperi în acest mesaj de mustrare aspră? Care dintre cele trei titluri ale lui Isus îţi este mai drag? Dece?

3. De ce mustră Domnul Isus cu atâta asprime biserica Laodiceea? Ce înseamnă să fii căldicel? Ce alte cuvinte ar fi putut folosi în loc de „căldicel”? Apocalipsa 3:15,16.

În comentariul său asupra acestui pasaj biblic, Ellen G. White notează: „Mesajul către biserica din Laodiceea li se aplică în modul cel mai categoric acelora a căror experienţă religioasă este insipidă, care nu dau o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului.” – CBAZŞ, vol. 7, p. 962. Afirmaţia aceasta este interesantă. Experienţa religioasă insipidă este o experienţă lipsită de viaţă. Pe dinafară, pare a fi autentic creştină, însă interiorul lasă de dorit. Forma exterioară este prezentă, dar lipseşte puterea interioară. Laodiceenii nu sunt nici eretici, nici nişte fanatici plini de zel; problema lor este indiferenţa. Ei dau impresia de oameni buni. În cuvintele lui Pavel, ei au „o formă de evlavie”, dar îi tăgăduiesc puterea (2 Timotei 3:5). Despre această categorie de oameni, Domnul Isus spunea: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8).

4. De ce îi mustră Dumnezeu pe copiii lui? Evrei 12:7-11; Iov 5:17-19; Psalmii 94:12; Proverbele 29:15,17.

Domnul îi iubeşte pe copiii Lui prea mult ca să-i lase să meargă pe calea spre pierzare. El face tot ce este necesar pentru a reaprinde în sufletul lor flacăra vieţii spirituale. Mustrarea Sa este aspră, fiindcă dragostea Sa este puternică. El ne ceartă doar pentru că doreşte mult să ne vindece. Profetul Osea ne transmite această idee în cuvintele apelului său la pocăinţă: „Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile” (Osea 6:1).

Te-a trecut vreodată Dumnezeu prin experienţe dureroase, stânjenitoare chiar, pentru a te smeri şi a te aduce mai aproape de El? Ce lecţii învăţate atunci te feresc să mai treci prin astfel de experienţe?

Între cuvintele şi faptele laodiceenilor există o discrepanţă. Iar între experienţa spirituală pe care ei cred că o au şi experienţa pe care o au în realitate există o discrepanţă şi mai mare.

5. Cum se autoevaluează Laodiceea? Ce evaluare îi face Domnul? Cum e posibil ca oamenii să fie atât de orbi faţă de adevărata lor stare spirituală? Ne aflăm cumva şi noi în această situaţie? Apocalipsa 3:17.

Una dintre metodele prin care Satana încearcă să ne amăgească este aceea de a nu ne lăsa să distingem nevoile noastre spirituale reale. Unii conducători religioşi din vremea lui Isus erau orbi faţă de sărăcia lor spirituală. Deşi citeau Scriptura, păzeau Sabatul, aduceau zecimea şi Îl aşteptau pe Mesia, ei nu aveau nicio idee despre Împărăţia spirituală pe care El avea să o întemeieze. Din acest motiv, Domnul Isus i-a numit „călăuze oarbe” (Matei 23:24). De asemenea, Pavel aminteşte în Epistola către corinteni despre cei „a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia” (2 Corinteni 4:4). Domnul Isus a venit să ne redea vederea spirituală. Când a fost pe pământ, El a deschis ochii orbilor, arătând astfel cât de mult Îşi doreşte să ne deschidă „ochii minţii” pentru a-L vedea cu claritate.

6. Care sunt asemănările dintre fecioarele neînţelepte din pildă şi membrii bisericii din Laodiceea? Matei 25:1-13.

Ce metode foloseşti pentru a rămâne alert din punct de vedere spiritual? De ce crezi că ne este atât de uşor să devenim indiferenţi din punct de vedere spiritual? Ce metode de combatere a apatiei religioase cunoşti?

Există speranţă pentru Laodiceea, după cum există speranţă pentru toţi cei afectaţi de apatie şi indiferenţă spirituală. Domnul nostru are un remediu divin pentru ea. Faptul că El îi vorbeşte este un semn că există speranţă pentru biserica Sa, cu condiţia ca ea să primească sfatul Său şi să-l urmeze.

7. Meditează la sfatul dat de Isus în Apocalipsa 3:18.19. La ce se referă El când vorbeşte despre „aur curăţit prin foc”, „haine albe” şi doctorie pentru ochi”? Vezi şi 1 Petru 1:7; Zaharia 3:1-5; Apocalipsa 19:7-9; Efeseni 4:30.

„Isus merge din uşă în uşă, Se aşează în faţa templului fiecărui suflet şi zice: «Eu stau la uşă şi bat.» Asemenea unui neguţător ceresc, El Îşi expune comorile şi strigă: «Cumpără de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale!» Aurul pe care El îl oferă este fără zgură, e mai preţios decât aurul din Ofir, pentru că el este credinţa şi dragostea.

Haina albă pe care i-o oferă sufletului este veşmântul neprihănirii Sale, iar uleiul pentru ungere este untdelemnul harului Său, care îi va da vedere spirituală sufletului aflat în orbire şi beznă, făcându-l să poată distinge lucrările Duhului lui Dumnezeu de spiritul vrăjmaşului. Deschide uşile, spune marele Neguţător, deţinătorul comorilor spirituale, şi tratează cu Mine. Eu, Răscumpărătorul tău, sunt Cel care te sfătuiesc să cumperi de la Mine.” – Ellen G. White, The Advent Review and Herald, 7 august 1894

Isus stă la uşa inimii şi bate. El nu sparge uşa şi nu intră cu forţa. Este dispus să facă orice pentru noi, dar noi suntem cei care trebuie să alegem să-L primim în inimile noastre. Întreabă-te: „Cât de mult mă împotrivesc şi nu vreau să-I deschid uşa inimii mele? De ce?” Ce te împiedică? La ce păcat, la ce plăcere nu vrei să renunţi sau iţi este greu să renunţi?

8. Compară Apocalipsa 3:20 cu pasajul din Cântarea cântărilor 5:2-5. Ce asemănări găseşti? Ce ne spun aceste versete despre dragostea lui Dumnezeu?

În Orientul Mijlociu, masa de seară a fost dintotdeauna extrem de importantă. La sfârşitul zilei de muncă, bărbaţii se întorceau de pe ogor şi toţi membrii familiei se adunau în jurul mesei. De cele mai multe ori, membrii familiei extinse locuiau sub acelaşi acoperiş. În aceste condiţii, numărul mesenilor era destul de mare. Bunicul şi bunica, fraţii şi surorile, mătuşile şi unchii, nepoţii şi verii, adulţii şi copiii mâncau împreună. Masa de seară devenea, astfel, un prilej de a povesti, de a împărtăşi experienţe, de a da sfaturi, era o ocazie de părtăşie. Era un timp pentru construirea de relaţii calde, apropiate. şi Domnul Isus doreşte să aibă acest tip de părtăşie cu noi.

9. Ce ne spune Apocalipsa 3:21 despre dorinţa Domnului Isus de a avea o relaţie strânsă cu fiecare dintre noi?

Apocalipsa este cartea biblică în care expresia „scaunul de domnie al lui Dumnezeu” apare de cele mai multe ori: de peste patruzeci de ori. Într-una dintre scene, corul ceresc stă înaintea tronului Său şi cântă cu bucurie: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apocalipsa 5:12). Domnul ne promite că şi noi vom putea participa la această mare sărbătoare de laudă, la încheierea lungii istorii a păcatului.

Domnul Hristos îi oferă poporului Său nepăsător din timpul sfârşitului cea mai mare motivaţie pentru a-l trezi din somnolenţa spirituală: dragostea Sa nemărginită. Dorinţa Sa cea mare este să petreacă veşnicia împreună cu toţi copiii Săi. Dacă nici gândul acesta nu ne poate scoate din apatie, atunci ce altceva va putea? Dacă nu reuşeşte să ne aducă pe genunchi, atunci ce altceva va putea? Domnul ne pune la dispoziţie veşnicia, din dragoste pentru noi. Prin venele noastre curge sânge regal! Suntem fiii şi fiicele Împăratului universului! Putem domni împreună cu El pentru totdeauna.

Domnul Hristos doreşte să aibă o relaţie apropiată cu tine. Tu cât de mult îţi doreşti acest lucru? Răspunsul este simplu. Cât timp petreci în rugăciune şi părtăşie cu Domnul? Ce îţi spune aceasta despre tine şi despre starea ta spirituală?

„Este nevoie să aibă loc o redeşteptare şi o reformă sub îndrumarea Duhului Sfânt. Redeşteptarea şi reforma sunt două lucruri distincte. Redeşteptarea înseamnă o reînnoire a vieţii spirituale, o însufleţire a puterilor minţii şi ale inimii, o înviere din moartea spirituală. Reforma înseamnă o reorganizare, o schimbare petrecută la nivelul ideilor şi teoriilor, obiceiurilor şi practicilor. Reforma nu va aduce rodul bun al neprihănirii decât dacă este conectată cu redeşteptarea lucrată de Duhul Sfânt. Redeşteptarea şi reforma trebuie să-şi împlinească lucrarea ce le-a fost rânduită şi, în îndeplinirea acestei lucrări, ele trebuie să se împletească.” Ellen G. White, The Advent Review and Sabbath Herald, 25 februarie 1902

„Sfatul Martorului credincios este plin de încurajare şi de mângâiere. Bisericile pot obţine încă aurul adevărului, al credinţei şi al dragostei şi pot deveni bogate în comorile cereşti. «Cumpără de la Mine aur ca să te îmbogăţeşti şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale.» Haina albă este neprihănirea lui Hristos care poate fi imprimată în caracter. Curăţia inimii şi a gândurilor îi va caracteriza pe toţi aceia care îşi spală haina şi o albesc în sângele Mielului.” – Ibidem, 24 iulie 1888

Întrebări pentru discuţie

1. De ce este atât de periculos să fii căldicel? De ce devenim atât de uşor victimele autoamăgirii spirituale atunci când suntem căldicei?

2. De ce unii creştini sunt atât de calzi şi de radioşi, iar alţii sunt atât de indiferenţi? Este o problemă de personalitate sau este vorba despre o altă cauză?

3. Discutaţi despre metodele de evitare a indiferenţei spirituale. Ce putem face pentru ca experienţa noastră spirituală să rămână dinamică şi să devină mereu mai profundă? Ce putem face la nivel colectiv pentru a nu ajunge în starea de „membri căldicei”?

4. De ce spune Domnul că ar vrea mai degrabă să fim reci decât căldicei? Este plăcut să bei apă „călduţă”?