Redeşteptarea promisă şi lucrarea lui Dumnezeu finalizată

Misiunea de a predica Evanghelia în întreaga lume, în contextul mesajelor celor trei îngeri, poate părea imposibilă. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea creşte rapid, dar nu în acelaşi ritm cu populaţia globului. Există încă numeroase locuri în lume unde numele „adventist de ziua a şaptea” nu este cunoscut (şi cu atât mai puţin mesajul nostru).

Realităţile acestea ne determină să ne punem câteva întrebări: Este oare posibil ca Evanghelia să fie predicată în toată lumea în generaţia aceasta? Se va face o descoperire uluitoare care va accelera într-un mod uimitor proclamarea mesajelor celor trei îngeri? Să nu uităm un lucru: lucrarea aceasta este a lui Dumnezeu şi El o va îndeplini în mod indiscutabil. De asemenea, să ţinem cont de faptul că am fost chemaţi să îndeplinim un rol crucial în această lucrare finală.

1. Care este marea făgăduinţă care însoţeşte Marea Trimitere din Matei 28:18-20? Ce înseamnă ea în mod practic? Ce speranţă ne insuflă? De ce este importantă pentru noi?

Ucenicii nu au predicat Evanghelia prin puterea lor, ci prin puterea Domnului Hristos. Potrivit lui Pavel, la data aceea, Evanghelia fusese propovăduită oricărei făpturi de sub cer în numai câţiva ani (Coloseni 1:23). Deşi unii pun la îndoială afirmaţia aceasta, nu există dubii că Evanghelia a avut un impact uriaş asupra societăţii din secolul I. Ea a schimbat faţa lumii! Hristos le-a promis ucenicilor că avea să trimită peste ei „făgăduinţa Tatălui” şi că aveau să fie „îmbrăcaţi cu putere de sus” (Luca 24:49). Mai târziu, El a adăugat: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele 1:8).

Misiunea este dificilă, dar făgăduinţele lui Dumnezeu sunt certe. O astfel de făgăduinţă se găseşte în Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Proclamarea Evangheliei în toată lumea pare imposibilă într-adevăr, dar puterea lui Dumnezeu va trece peste orice obstacol. Înainte de revenirea Domnului nostru, fiecare om de pe planeta Pământ va avea ocazia de a auzi şi de a înţelege solia despre dragostea şi adevărul lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa 18:1).

„Am văzut îngeri grăbindu-se încoace şi încolo în cer, coborând către pământ şi urcând apoi iarăşi la cer, pregătindu-se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi, am văzut un alt înger puternic, însărcinat să coboare pe pământ, să-şi unească glasul cu al celui de-a treilea înger şi să dea putere şi energie soliei sale. Slavă şi o mare putere au fost date îngerului şi, când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care-l însoţea pe acest înger pătrundea pretutindeni.” – Ellen G. White, Experienţe şi viziuni, p. 277

Dumnezeu va duce lucrarea la bun sfârşit. El va revărsa Duhul Sfânt cu multă putere şi va realiza ceea ce omeneşte pare a fi imposibil.

Ce poţi face în mod concret pentru oamenii din imediata ta apropiere ca să fii un martor mai eficient pentru Domnul, contribuind astfel la împlinirea făgăduinţei din Matei 24:14?

Şi în Vechiul, şi în Noul Testament, apa este folosită ca simbol pentru Duhul Sfânt. Profetul Isaia consemnează astfel o făgăduinţă a Domnului: „Căci voi turna ape peste pământul însetat…, voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta” (Isaia 44:3). El utilizează aici paralelismul, un procedeu literar ebraic în care a doua frază dintr-un pasaj lămureşte înţelesul primei fraze. De asemenea, simbolismul apei apare la profetul Ioel. Dumnezeu promite să ude câmpiile ţării şi apoi declară: „După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură” (Ioel 2:28). Şi Domnul Isus foloseşte simbolismul apei cu referire la Duhul Sfânt (Ioan 7:37-39).

2. Ce simboluri ale Duhului Sfânt apar în Ioel 2:21-24, 28-32 şi Iacov 5:7,8? Cum putem afla care este semnificaţia lor?

În vremurile biblice, însămânţarea şi aratul începeau în octombrie, după căderea ploilor timpurii, care făceau ca sămânţa să germineze şi ajutau lăstarii să răsară. Ploaia târzie venea la sfârşitul primăverii, ajutând la coacerea grânelor. Secerişul avea loc primăvara, iar strângerea fructelor, vara şi toamna.

Dumnezeu foloseşte simbolismul ploii târzii şi timpurii cu două sensuri. Ploaia timpurie a Duhului Sfânt a căzut peste ucenici la Cincizecime, în scopul lansării misiunii creştine. Ploaia târzie va fi revărsată peste biserica de la sfârşitul timpului, în scopul încheierii lucrării Sale pe pământ. Pe de altă parte, termenul „ploaie timpurie” se referă la lucrarea zilnică a Duhului lui Dumnezeu de convingere, de instruire, de călăuzire şi de împuternicire a fiecărui credincios. Termenul „ploaia târzie” descrie înzestrarea specială oferită de Duhul Sfânt bisericii înainte de revenirea Domnului Hristos.

„Sub simbolul ploii timpurii şi târzii, care cade în ţările Orientului la vremea semănatului şi a seceratului, profeţii evrei au prevestit revărsare a darului spiritual asupra bisericii lui Dumnezeu într-o măsură extraordinară. Revărsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii şi rezultatele ei au fost minunate. […] Dar, în preajma încheierii secerişului pământului, este făgăduită o revărsare deosebită a harului spiritual care va pregăti biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Duhului este asemănată cu căderea ploii târzii şi, în vederea acestei înnoite puteri, creştinii trebuie să înalţe cererile lor la Domnul secerişului «în timpul ploii târzii».” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 54, 55

3. Ce ne spun textele următoare despre pregătirea necesară pentru primirea puterii Duhului Sfânt în plinătatea ei? Faptele 1:14; 3:18-20; 4:31; Zaharia 10:1; Psalmii 119:25; Ioan 6:63.

Scripturile ne invită să cerem Duhul Sfânt de la Dumnezeu (Luca 11:13). Ucenicii au crezut făgăduinţa Domnului Hristos, au aşteptat şi s-au rugat împreună să primească Duhul Sfânt (Faptele 1:8,14). Rugăciunea pentru Duhul Sfânt este necesară nu din cauză că Dumnezeu nu ar fi dispus să ni-L dea, ci din cauză că noi nu suntem pregătiţi să Îl primim. Când ne rugăm împreună, Dumnezeu aşează în inimile noastre o pocăinţă mai profundă şi ne aduce la o unitate şi o părtăşie mai strânsă unii cu alţii. Rugăciunea şi studiul Bibliei ne pregătesc mintea pentru a fi sensibilă la lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră.

4. Care este urmarea naturală a reînnoirii spirituale? Unde ne conduc redeşteptarea şi reforma? Psalmii 51:10-13; Faptele 4:13,20; 5:33; 8:4.

Redeşteptarea spirituală şi reforma autentică ne conduc la dorinţa înflăcărată de a da mărturie. Când inimile noastre sunt pline de recunoştinţă pentru tot ce a făcut Domnul Isus pentru noi, vom spune la fel ca Petru şi Ioan: „Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele 4:20). Revărsarea Duhului Sfânt prin ploaia timpurie în Ziua Cincizecimii i-a împuternicit pe ucenici să dea mărturie cu succes. Mărturia lor era atât de influentă, încât mulţimea din Tesalonic striga întărâtată: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici” (Faptele 17:6).

Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii i-a făcut pe ucenici capabili să fie nişte martori formidabili înaintea celor din generaţia lor şi, în acelaşi fel, revărsarea Duhului Sfânt prin puterea ploii târzii îi va da Bisericii lui Dumnezeu puterea de a ajunge în toată lumea în ultima generaţie. Pentru ca biserica să-şi încheie misiunea sa deosebit de urgentă şi de importantă este necesară această ploaie târzie, iar Dumnezeu o va da din abundenţă.

Primii ucenici au „răscolit lumea” cu predicile şi cu mărturia lor. De ce nu se spune acelaşi lucru şi despre noi?

În Vechiul şi în Noul Testament, pentru a evoca lucrarea Duhului Sfânt, există o varietate de simboluri: apa, vântul, untdelemnul. Ioan Botezătorul adaugă la acestea o imagine nouă: focul (Matei 3:11; Luca 3:16).

Mulţi interpretează greşit cuvintele lui Ioan. Textul nu spune: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt sau cu foc”, ci: „El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Ultima parte a frazei („şi cu foc”) lămureşte prima parte („vă va boteza cu Duhul Sfânt”). Botezul Duhului Sfânt este totuna cu botezul cu foc. În Noul Testament, cuvântul botez este utilizat de optzeci de ori şi se referă la cufundarea completă sub apă.

5. Ce semnifică focul în următoarele pasaje biblice? Exodul 3:2-4; 24:17; 1 Împăraţi 18:24; Maleahi 3:2,3; Faptele 2:1-4; Evrei 12:29.

Focul este simbolul slavei, al prezenţei şi al puterii lui Dumnezeu manifestate prin lucrarea Duhului Sfânt. A fi botezat cu foc înseamnă a fi cufundat în slava prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, cu scopul de a da mărturie prin puterea Sa. Moise a venit în prezenţa Domnului, reprezentată de rugul în flăcări, şi apoi a dat mărturie înaintea lui Faraon. Ilie a dat mărturie înaintea lui Israel pe muntele Carmel – prezenţa divină S-a manifestat prin focul coborât din cer. În Ziua Cincizecimii, deasupra ucenicilor au coborât nişte limbi ca de foc, iar ei au fost făcuţi în stare să dea mărturie vorbind în limbi care până atunci le fuseseră necunoscute. Botezul cu Duhul Sfânt înseamnă cufundarea totală în prezenţa şi puterea lui Dumnezeu în vederea unei mărturii eficiente spre slava Sa. În ultimele zile ale istoriei lumii, poporul lui Dumnezeu va primi botezul prezenţei Sale, va fi umplut cu puterea Sa şi va fi trimis să dea mărturie despre slava Sa în lume. Pământul se va umple de slava lui Dumnezeu: „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă” (Habacuc 2:14). În viziune profetică, Ioan a văzut că un înger a coborât din cer şi „pământul s-a luminat de slava lui” (Apocalipsa 18:1).

Prin puterea Duhului Sfânt, slava lui Dumnezeu (caracterul Său iubitor) va fi descoperită înaintea lumii şi a universului. Fiecare om de pe planeta aceasta va avea prilejul de a auzi şi de a înţelege mesajul lui Dumnezeu din ultimele zile.

Cum poţi descoperi slava lui Dumnezeu (caracterul Său) în cercul tău de prieteni şi de cunoscuţi? Ce presupune aceasta din partea ta?

Toată cartea Apocalipsa poate fi rezumată la o singură frază: Isus câştigă, Satana pierde.

6. Citeşte Apocalipsa 12:17; 17:13,14; 19:11-16. Care este mesajul principal al acestor pasaje?

Avem aici o veste bună: acelaşi Isus care l-a înfrânt pe Satana pe cruce, va veni încă o dată, va zdrobi puterile iadului şi va pune capăt răului pentru totdeauna (Apocalipsa 19:19-21; Ezechiel 28:18,19). Răul, sărăcia şi epidemiile, boala şi suferinţa, haosul şi crima, lacrimile şi moartea nu vor avea câştig de cauză. Dumnezeu va birui!

Până atunci, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt fac tot posibilul pentru a ajunge la toţi oamenii. Inima lui Dumnezeu tânjeşte după copiii Săi pierduţi. În curând, atât prin cuvinte, cât şi prin fapte, poporul Său îi va descoperi lumii harul uimitor al lui Dumnezeu şi adevărul Său.

Este de aşteptat ca Satana să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a se opune acestei mărturii. Atunci, lumea va intra în criza finală. Domnul Isus va revărsa Duhul Sfânt în puterea ploii târzii, iar lucrarea lui Dumnezeu pe pământ se va încheia.

„Slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele luminate şi strălucind de consacrare sfântă, se vor grăbi din loc în loc pentru a vesti solia din cer. Prin mii de glasuri, pe tot pământul, va fi dată avertizarea. Se vor face minuni, bolnavii vor fi vindecaţi şi semne şi minuni îi vor însoţi pe credincioşi.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 612

Lucrarea lui Dumnezeu se va încheia. Isus va reveni. Cerul şi pământul vor tresălta de bucurie. Cea mai înaltă prioritate a vieţii noastre este primirea zilnică a harului lui Dumnezeu în inimă şi rugăciunea ca Duhul Său Sfânt să ne facă după asemănarea Sa (1 Ioan 3:1-3).

Lumea noastră se prăbuşeşte. Există vreun lucru mai important decât să-L primim pe Domnul Isus în inimă şi să cerem cu stăruinţă, nu numai personal ci împreună, ca biserică, redeşteptarea şi reforma atât de necesare? Ce s-ar întâmpla dacă inimile noastre ar fi cu totul predate Lui şi dacă ne-am dedica în întregime răspândirii Evangheliei?

„Solia va fi transmisă nu atât de mult prin argumente, cât prin convingerea profundă produsă de Duhul lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânţa a fost semănată, iar acum va răsări şi va aduce rod. Publicaţiile distribuite de misionari şi-au exercitat influenţa, totuşi mulţi a căror minte a fost impresionată au fost împiedicaţi să înţeleagă pe deplin adevărul sau să-i dea ascultare. Acum, razele de lumină pătrund pretutindeni, adevărul este văzut cu claritate, iar copiii sinceri ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au ţinut strâns. Relaţiile de familie şi legătura cu biserica nu-i mai pot trage înapoi acum. Adevărul este mai valoros pentru ei decât orice. În ciuda forţelor unite împotriva adevărului, un mare număr de oameni vor lua poziţie de partea Domnului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 612

Întrebări pentru discuţie

1. În paragraful de mai sus, Ellen White scrie: „Mesajul va fi transmis nu atât de mult prin argumente, cât prin convingerea profundă produsă de Duhul lui Dumnezeu.” Discutaţi în cadrul grupei despre semnificaţia acestei afirmaţii. Ce nu înseamnă ea? În definitiv, mesajul nostru este unul foarte logic şi foarte corect şi se sprijină pe nişte argumente foarte puternice. Cum să înţelegem atunci afirmaţia de mai sus?

2. Ce aplicaţie spirituală au făgăduinţele date de Dumnezeu poporului Său din Vechiul Testament în dreptul bisericii Sale de astăzi? Deuteronomul 11:13-18; Osea 6:1-3; 10:12.

3. Dr. Stephen Hawking, unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă ai lumii, a declarat că ideea existenţei unei vieţi după moarte este „o poveste pentru cei speriaţi de întuneric”. Ce ne spune această declaraţie despre cât de important şi plin de speranţă este mesajul nostru pentru o lume care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nici dragostea Sa?

4. Noi nu ştim când va veni Isus, dar vrem să vină ca să pună capăt acestei lumi bolnave de păcat şi să inaugureze o lume nouă. Din acest motiv, credem că reforma şi redeşteptarea sunt esenţiale pentru noi, ca popor. Tot din acest motiv, conducătorii bisericii fac apel la redeşteptare şi la reformă. Dar ele nu se vor realiza decât prin lucrarea Duhului Sfânt în inimile noastre, iar Duhul Sfânt nu va putea lucra la inimile noastre până când nu vom lua decizia conştientă de a ne preda cu totul lui Dumnezeu. În ce măsură ne încurajăm unii pe alţii să ne pregătim pentru lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră?