De la aroganţă la distrugere

În Daniel 5, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă un exemplu de mândrie omenească ce sfârşeşte în mod izbitor şi dramatic. Deşi am putea spune că lui Nebucadneţar i-a trebuit mult timp pentru a învăţa această lecţie, în cele din urmă a învăţat-o. Folosind vasele de la Templul din Ierusalim într-o petrecere de la palat, Belşaţar le-a pângărit. O astfel de profanare era nu doar o sfidare a lui Dumnezeu, ci chiar un atac asupra Lui. Prin aceasta, Belşaţar a umplut cupa nelegiuirilor, purtându-se asemenea cornului mic (Daniel 8), care avea să atace temeliile sanctuarului lui Dumnezeu. Luând împărăţia de la Belşaţar, Dumnezeu a arătat ce va face El împotriva vrăjmaşilor poporului Său din ultimele zile. Evenimentele relatate în Daniel 5 s-au petrecut în anul 539 î.Hr., în noaptea în care Babilonul a căzut în mâinile armatei medo-persane. Aici se face trecerea de la aur la argint, trecere prezisă în Daniel 2. Din nou devine evident faptul că Dumnezeu conduce istoria lumii.

1. Ce lucru atât de rău face Belşaţar? Cum se arată prin aceasta adevăratul lui caracter? Compară acţiunile sale cu Apocalipsa 17:4-6. Ce asemănări şi deosebiri se găsesc? Daniel 5:1-4; Daniel 1:1,2; Apocalipsa 17:4-6

Împăratul a poruncit ca vasele sfinte de la Templul din Ierusalim să fie folosite la ospăţul lui. Nebucadneţar luase vasele de la templu, dar el le pusese în casa zeului său, ceea ce arată cel puţin că el respecta sfinţenia lor. Dar Belşaţar a transformat vasele sfinte în vase de băut în cel mai profan mod.

În timp ce bea din vasele sfinte, Belşaţar îi lăuda pe „dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră” (Daniel 5:4). Să observăm că sunt menţionate şase materiale. Babilonienii au folosit sistemul sexagesimal (sistem bazat pe numărul 60) în contrast cu sistemul decimal folosit în prezent (bazat pe numărul 10). Astfel, cele şase categorii de zei reprezintă toate zeităţile babiloniene şi, astfel, plenitudinea sistemului religios babilonian. Este interesant că ordinea materialelor urmează ordinea componentelor din visul lui Nebucadneţar cu chipul, doar că lutul este înlocuit cu lemn. La fel ca în vis, piatra apare la sfârşit; deşi aici piatra face referire la materialul din care sunt făcuţi idolii, piatra ne aminteşte şi de judecata lui Dumnezeu asupra împărăţiilor lumii (Daniel 2:44,45) simbolizate de Babilon.

Acest ospăţ este o reprezentare potrivită a Babilonului din ultimele zile, aşa cum este văzut în cartea Apocalipsa. La fel ca Belşaţar, femeia din Babilonul de la sfârşit ţine în mână o cupă de aur şi oferă vin necurat naţiunilor. Cu alte cuvinte, prin învăţături false şi printr-un sistem de închinare denaturat, Babilonul modern ademeneşte lumea spre rău (Apocalipsa 17:4-6), uitând de judecata care va cădea în curând asupra lui. Dar ea va veni în curând.

Cum profanează societatea noastră adevărul Cuvântului lui Dumnezeu? Cum putem fi atenţi să nu luăm parte la această profanare, nici chiar în cel mai subtil mod?

2. Ce s-a întâmplat şi de ce a răspuns împăratul astfel? Ce paralelă vedem cu Daniel 2 şi de ce este importantă această paralelă? Daniel 5:5-8; (Vezi şi Psalmii 96:5; Coloseni 1:15-17.)

La fel ca Nebucadneţar în crizele anterioare (Daniel 2:2 şi 4:7), Belşaţar i-a chemat pe cititorii în stele, pe haldei şi ghicitori pentru a desluşi scrierea tainică. Pentru a se asigura că vor da tot ce pot mai bine, împăratul le-a promis onoruri extravagante: (1) haine din purpură, culoare purtată de casa regală în acele vremuri (Estera 8:15), (2) un lănţişor de aur, semn al statutului social înalt (Geneza 41:42) şi (3) locul al treilea în cârmuirea împărăţiei. Această ultimă răsplată reflectă perfect circumstanţele istorice de la acea vreme ale Babilonului. Deoarece Belşaţar era al doilea la conducere, fiind coregent cu tatăl lui, Nabonid, el oferă poziţia a treia în împărăţie. Dar, în ciuda acestor recompense ademenitoare, înţelepţii nu au reuşit să dea nicio explicaţie.

Din nefericire, împăratul a încercat să găsească înţelepciunea, dar nu unde ar fi trebuit. Învăţaţii Babilonului nu au putut să dea semnificaţia mesajului. Deşi este posibil să fi fost scris în aramaică, ei nu au putut înţelege. Acest lucru ne reaminteşte de cuvintele rostite de Domnul prin Isaia: „înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută” (Isaia 29:14). După ce citează acest verset, apostolul Pavel spune: „Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? Căci, întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii” (1 Corinteni 1:20,21).

Unele adevăruri sunt prea importante pentru a fi lăsate în seama oamenilor, ca ei să încerce să le desluşească singuri. De aceea Dumnezeu însuşi ni le-a descoperit.

Gândeşte-te la recompensele oferite şi, ţinând cont de ce urma să se întâmple în curând, cât de fără valoare erau. Vedem cât de trecătoare pot fi lucrurile din lume şi că întotdeauna trebuie să avem în minte perspectiva veşniciei în tot ce facem.

3. Ce a spus împărăteasa despre Daniel, lucru pe care împăratul ar fi trebuit să îl ştie deja? Ce ne spune despre el faptul că a ignorat cu totul existenţa lui Daniel? Daniel 5:9-12

Când sala de ospăţ era cuprinsă de confuzie din cauza mesajului tainic de pe perete, a venit împărăteasa să îl ajute pe împăratul ameţit. Ea i-a amintit de Daniel, a cărui capacitate de a tâlcui vise şi de a descoperi taine fusese demonstrată în timpul lui Nebucadneţar. Dacă ar fi fost la fel de înţelept ca predecesorul lui, Belşaţar ar fi ştiut încotro să se îndrepte pentru a afla semnificaţia scrierii tainice. Intervenţia împărătesei s-a dovedit necesară pentru împărat, care, în acel moment, părea cu totul pierdut. Cuvintele ei par a fi o mustrare la adresa lui Belşaţar pentru că el trecuse cu vederea singura persoană din împărăţie care putea tâlcui scrierea tainică. Totodată, ea i l-a prezentat împăratului pe Daniel: profetul avea Duhul Dumnezeului celui sfânt, lumină şi înţelepciune dumnezeiască, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere; el era capabil să înţeleagă, să tâlcuiască visele, să rezolve misterul şi să explice enigmele; el a fost căpetenia vrăjitorilor, cititorilor în stele, a haldeilor şi a ghicitorilor în vremea lui Nebucadneţar (Daniel 5:11,12).

În acest moment, ne întrebăm din nou de ce Belşaţar l-a ignorat pe Daniel. Versetele nu ne oferă un răspuns direct la această întrebare, dar putem presupune că, la acea vreme, după ce slujise împăratului cel puţin până în al treilea an al domniei sale (Daniel 8:1,27), Daniel nu mai slujea în mod activ. Un motiv ar fi putut fi vârsta sa. Probabil că deja avea în jur de optzeci de ani şi împăratul îşi dorise să înlocuiască conducerea veche cu o generaţie mai tânără. De asemenea, poate împăratul hotărâse să îl treacă cu vederea pe Daniel deoarece nu dorea să se predea Dumnezeului căruia îi slujea el. Dar, oricare ar fi fost motivul sau motivele, este foarte surprinzător că un om cu un portofoliu ca al lui Daniel putea fi uitat atât de repede.

Citeşte Romani 1:16-32. Cum vedem aceste principiu exprimat nu doar în această relatare, ci în lumea noastră astăzi?

4. Care este motivul prezentat de Daniel pentru apropiata moarte a împăratului? Daniel 5:13-28

Obligat de împrejurări, împăratul a acceptat să îl cheme pe Daniel, dar se pare că a făcut acest lucru cu reţinere. Aceasta ne poate spune mai multe despre atitudinea împăratului faţă de Dumnezeul lui Daniel, şi nu neapărat faţă de profet.

Răspunsul lui Daniel la auzul recompensei făgăduite de împărat spune mult despre priorităţile şi caracterul său. Cel mai probabil, cunoscând semnificaţia cuvintelor tainice, Daniel îşi dădea seama cât de lipsită de valoare era recompensa.

Apoi, Daniel l-a învinuit pe împărat pentru trei lucruri.

În primul rând, Belşaţar ignorase total experienţa lui Nebucadneţar. Altfel s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit la fel ca predecesorul lui.

În al doilea rând, Belşaţar folosise vasele de la templu pentru a bea vin şi a-i lăuda pe zeii lui. Aici Daniel menţionează cele şase tipuri de materiale folosite în facerea idolilor, aceeaşi ordine menţionată anterior.

În al treilea rând, împăratul nu îi dăduse slavă lui Dumnezeu, Cel „în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!” (Daniel 5:23).

După ce a menţionat toate punctele în care împăratul greşise, Daniel a început tâlcuirea scrierii divine ce conţinea cuvinte a căror semnificaţie ar fi trebuit să le fie cunoscută împăratului şi înţelepţilor lui: MENE: „numărat”; TECHEL: „cântărit” şi UPFARSIN: „împărţit”.

Cu armata medo-persană la porţile cetăţii, împăratul şi înţelepţii au bănuit că scrierea prevestea ceva rău, dar înţelepţii nu au îndrăznit să-i spună împăratului ceva neplăcut. Doar Daniel a putut să decodifice mesajul într-o afirmaţie clară pentru Belşaţar: „Numărat (MENE) înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. Cântărit (TECHEL) înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit (UPFARSIN) înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor şi perşilor!” (Daniel 5:26-28). Acestea nu erau tocmai cuvinte de mângâiere şi veselie.

Pedeapsa a venit rapid asupra împăratului. Cum putem să ne încredem în Dumnezeu în situaţiile în care încă nu s-a făcut dreptate şi judecată? (Vezi Eclesiastul 3:17; 8:11; Matei 12:36; Romani 14:12.)

5. Ce putem învăţa despre căderea Babilonului lui Belşaţar care să ne îndrepte atenţia către căderea Babilonului din timpul sfârşitului? Daniel 5:29-31; Apocalipsa 14:8; 16:19; 18:2

În ciuda defectelor sale, Belşaţar era un om de cuvânt. Deşi primise veşti proaste, el a fost mulţumit de tâlcuirea lui Daniel şi i-a dat recompensa promisă. Recunoscând adevărul soliei lui Daniel, implicit, împăratul a recunoscut existenţa Dumnezeului lui Daniel. Interesant că acum Daniel a acceptat darurile pe care înainte le refuzase, probabil pentru că acum ele nu îi mai puteau influenţa tâlcuirea. Mai mult, în acel moment darurile împăratului erau fără valoare, întrucât imperiul era pe punctul de a cădea. Probabil ca un semn de curtoazie, profetul a acceptat recompensele, ştiind că urma să fie al treilea în împărăţie doar pentru câteva ore.

Aşa cum a fost anunţat de profet, Babilonul a căzut. Rapid. Împăratul şi curtenii încă beau când cetatea a căzut fără luptă. Herodot spune că persanii au săpat un canal şi au deviat apele Eufratului, iar ei au intrat în cetate prin albia râului, în aceeaşi noapte, Belşaţar a fost omorât. Tatăl lui, împăratul Nabonid, deja părăsise cetatea şi mai târziu s-a predat perşilor. Aşa a luat sfârşit cel mai cunoscut imperiu pe care l-a avut această lume. Babilonul, capul de aur, nu mai exista.

„Lui Belşaţar i-au fost oferite mai multe ocazii de a cunoaşte şi de a face voia lui Dumnezeu. El îl văzuse pe bunicul lui, Nebucadneţar, alungat dintre oameni. A văzut cum mintea cu care monarhul se lăudase atât de mult i-a fost luată de Cel care i-o dăduse. El văzuse cum împăratul a fost alungat din împărăţie şi dus printre fiarele pământului. Dar iubirea de distracţii şi proslăvirea eului au şters lecţiile pe care Belşaţar nu ar fi trebuit să le uite niciodată şi, astfel, el a făcut aceleaşi păcate care aduseseră pedeapsa asupra lui Nebucadneţar. El a irosit oportunităţi care i-au fost acordate în mod milostiv, neglijând să folosească ocaziile care îi stăteau la dispoziţie pentru a cunoaşte adevărul.” – Ellen G. White, Bibie Echo, 25 aprilie 1898

Ce ocazii avem noi de a „cunoaşte adevărul”? Ce înseamnă acest lucru? Cunoaştem tot adevărul pe care trebuie să îl ştim? Când putem spune acest lucru?

La curţile regale din vechime era ceva obişnuit să se dea ospeţe. Împăraţilor le plăcea să organizeze ospeţe extravagante şi pline de lux pentru a-şi arăta măreţia şi siguranţa. Deşi nu cunoaştem toate detaliile acestui ospăţ, ştim că a avut loc când armata Medo-Persiei era pregătită să atace Babilonul. Omeneşte vorbind, nu era niciun motiv de îngrijorare. Babilonul avea ziduri întărite, provizii de hrană pentru mulţi ani şi suficientă apă, deoarece Eufratul trecea prin mijlocul cetăţii. Aşa că împăratul Belşaţar nu vedea nicio problemă în a da un ospăţ în timp ce vrăjmaşul asedia cetatea. El a poruncit să se facă o sărbătoare de neuitat, care curând s-a transformat într-un dezmăţ. Ce mărturie despre mândria deşartă a omului, în contrast cu puterea lui Dumnezeu! Prin Daniel, Dumnezeu i-a spus împăratului că, în ciuda ocaziilor avute de a cunoaşte adevărul, nu îi dăduse slavă lui Dumnezeu, Cel în mâna căruia era suflarea lui şi toate căile sale (Daniel 5:23).

„Istoria naţiunilor ne vorbeşte astăzi. Fiecărei naţiuni şi fiecăruia personal Dumnezeu le-a desemnat un loc în planul Său cel mare. Astăzi, popoare şi indivizi sunt puşi la încercare cu ajutorul balanţei din mâna Aceluia care nu face nicio greşeală. Toţi îşi hotărăsc soarta prin propria alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea planurilor Sale.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 536

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Iov 34-40
1. Cine şi de ce au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului?
2. Ce fac oamenii, în loc să zică: „Unde este Dumnezeu…?”
3. De unde venea frigul, în opinia contemporanilor lui Iov?
4. Ce acoperea desişul lotusului cu umbra lui?

Evanghelizare, Secţiunea 6, subcapitolul „Atragerea atenţiei publicului”
5. Ce anume îi atrăgea la Domnul Hristos pe toţi aceia care nu erau împietriţi în necredinţă?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!