De la marea învolburată, la norii cerului

Viziunea din Daniel 7, subiectul nostru din această săptămână, îşi găseşte paralela în Daniel 2. Dar Daniel 7 prezintă mai pe larg cele descoperite în capitolul 2. În primul rând, viziunea are loc în timpul nopţii şi prezintă marea agitată de cele patru vânturi. Întunericul şi apa evocă creaţiunea, dar aici lumea creată pare distorsionată şi sub atac. În al doilea rând, animalele din viziune sunt necurate şi hibrid, ceea ce reprezintă o încălcare a regnului creat. Însă, odată cu venirea Fiului omului, stăpânirea asupra pământului, încredinţată de Dumnezeu lui Adam, le este redată celor cărora le aparţine de drept. Fiul omului va recăpăta la judecata din ceruri ceea ce a pierdut Adam prin păcat.

Descrierea de mai sus ne oferă o imagine panoramică a reprezentărilor biblice care se află în fundalul acestei viziuni simbolice. Din fericire, câteva detalii esenţiale ale viziunii au fost explicate de înger, aşa că putem înţelege cadrul principal al acestei profeţii uimitoare.

1. Care este ideea cea mai importantă care reiese din cele arătate lui Daniel şi despre ce este viziunea? Daniel 7

Fiecare animal prezentat lui Daniel corespundea unei secţiuni din statuia arătată lui Nebucadneţar, dar acum au fost prezentate mai multe detalii despre fiecare împărăţie. Cât de interesant este că aceste creaturi, simbolizând naţiuni păgâne, sunt nişte fiare necurate. De asemenea, cu excepţia fiarei a patra, Daniel a descris animalele ca semănând cu nişte creaturi cunoscute. Animalele acestea nu sunt nişte simboluri arbitrare, deoarece fiecare prezintă unele caracteristici sau ne îndreaptă spre un aspect al împărăţiei pe care o reprezintă.

Leul este cea mai potrivită reprezentare a Babilonului. Pereţii palatelor şi alte opere de artă babiloniene erau decorate cu lei înaripaţi. La final, aripile leului prezentat în viziune au fost smulse, el a fost obligat să stea drept ca un om şi i s-a dat o inimă de om. Acest proces simbolizează Imperiul Babilonian în timpul diferiţilor săi împăraţi.

Ursul reprezintă Imperiul Medo-Persan. Faptul că stătea într-o rână indică superioritatea persanilor asupra mezilor. Cele trei coaste pe care le ţinea între dinţi reprezintă cele trei mari cuceriri ale Imperiului Medo-Persan: Lidia, Babilon şi Egipt.

Pardosul cel rapid reprezintă Imperiul Grec, înfiinţat de Alexandru cel Mare. Cele patru aripi fac ca această fiară să fie foarte rapidă, o reprezentare potrivită a lui Alexandru, care, în doar câţiva ani, a adus sub stăpânirea lui întreaga lume cunoscută atunci.

Fiara nespus de grozavă şi înspăimântătoare. Dacă imperiile prezentate până acum seamănă doar cu animalele menţionate, această fiară este cu totul diferită. Dacă despre primele animale s-a spus: „era ca un leu” sau „ca un urs”, aceasta nu este asemănată cu nimic. Această fiară cu mai multe coarne pare să fie cea mai nemiloasă şi mai sălbatică dintre toate. Tocmai de aceea este cea mai potrivită reprezentare a Romei imperiale, care a cucerit, a domnit şi a călcat în picioare lumea.

Mii de ani de istorie a omenirii au venit şi au trecut aşa cum a fost prezis. Ce ne spune acest lucru despre faptul că Scriptura este demnă de încredere? Noi putem fi mângâiaţi ştiind că, mai presus de toată zarva, de nelinişti şi chiar haos, Dumnezeu domneşte.

2. Cine este puterea reprezentată de cornul cel mic care apare direct din a patra fiară? Daniel 7:7,8,19-25

Ieri am învăţat că animalul fioros cu zece coarne care conduce lumea cu cea mai mare cruzime reprezintă Roma imperială. Acum trebuie să ne gândim la cornul cel mic şi la puterea pe care o reprezintă. După cum a fost arătat în viziune, cel de-al patrulea animal avea zece coarne, dintre care trei au fost smulse pentru a face loc cornului celui mic. Acest corn avea ochi ca de om şi vorbea „cu trufie” (Daniel 7:8). Este clar faptul că acest corn mic a apărut din entitatea reprezentată de acel animal îngrozitor, adică Roma imperială. Într-un fel, cornul a extins sau a continuat unele dintre caracteristicile Romei imperiale. Este vorba de o etapă consecutivă a aceleiaşi puteri.

Daniel a văzut că acest corn „a făcut război sfinţilor”. Îngerul i-a explicat că acest corn este un împărat care va acţiona în trei direcţii: (1) va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, (2) îi va persecuta pe sfinţii Celui Preaînalt şi (3) va dori să schimbe vremurile şi legea. În consecinţă, sfinţii vor fi daţi în mâna acestei puteri. Apoi îngerul i-a arătat perioada de timp în care cornul cel mic va face aceste lucruri: o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. În limbajul profetic folosit aici, termenul vreme înseamnă „an” şi astfel expresia vremuri reprezintă ani, forma duală: „doi ani”. Aceasta este o perioadă de trei ani şi jumătate profetici care, conform principiului an-zi (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), ne indică o perioadă de o mie două sute şaizeci de ani. În această perioadă, cornul cel mic va porni un atac împotriva lui Dumnezeu, îi va persecuta pe sfinţi şi va încerca să schimbe Legea lui Dumnezeu.

3. Ce asemănări există între activitatea „omul fărădelegii” din 2 Tesaloniceni 2:3 şi activitatea cornului mic? Despre ce putere se vorbeşte aici şi de ce?

După viziunea despre cele patru animale şi activităţile cornului mic, profetul a văzut o scenă a judecăţii din ceruri (Daniel 7:9,10,13,14). Când curtea se întruneşte, sunt aduse nişte scaune de domnie şi un îmbătrânit de zile Se aşază. După cum ne arată această scenă cerească, mii şi mii de fiinţe cereşti slujesc înaintea celui îmbătrânit de zile, judecata începe şi cărţile sunt deschise.

Un aspect important al acestei judecăţi este că are loc după perioada de o mie două sute şaizeci de ani de activitate a cornului mic (538-1798 d.Hr.), dar înainte de instaurarea împărăţiei finale a lui Dumnezeu. De fapt, în viziune apare de trei ori următoarea secvenţă:

Faza cornului mic (538-1798);

Judecata cerească;

Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu.

4. În ce fel va fi această judecată în beneficiul poporului lui Dumnezeu? Daniel 7:13,14,21,22,26,27

Vechiul Testament descrie mai multe judecăţi de la sanctuar şi templu, dar judecata la care se face referire aici este diferită. Aceasta este o judecată cosmică, ce are de-a face nu doar cu cornul cel mic, ci şi cu sfinţii Celui Preaînalt, care, în cele din urmă, vor primi împărăţia.

Daniel 7 nu descrie judecata şi nu prezintă detalii despre începutul sau încheierea ei. Dar sugerează că judecata începe chiar la începutul atacului cornului mic împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său. Aici se doreşte scoaterea în evidenţă a faptului că această judecată are proporţii cosmice. Din Daniel 8 şi 9 vom învăţa despre timpul în care începe şi vom vedea că ea are de-a face cu Ziua Ispăşirii din ceruri, curăţirea sanctuarului ceresc. Învăţătura pe care o luăm de aici este că, în mod sigur, va exista o judecată preadventă în ceruri care va fi în favoarea poporului lui Dumnezeu (vers. 22).

Ce a realizat Isus la cruce pentru noi ca să putem înţelege siguranţa pe care o putem avea în ziua judecăţii? (Vezi Romani 8:1)

5. Cine este Fiul omului şi cum îl putem identifica? Daniel 7:13; Marcu 13:26; Matei 8:20; 9:6; Luca 9:26; 12:8

Judecata este în desfăşurare şi apare în scenă cel mai important personaj: Fiul omului. Cine este El? în primul rând, Fiul omului apare ca o fiinţă cerească. Dar, după cum ne spune şi titulatura lui, El are şi trăsături omeneşti. Cu alte cuvinte, El este o fiinţă divino-umană care vine să joace un rol activ în judecată, în al doilea rând. Fiul omului care vine pe norii cerului este o expresie des folosită în Noul Testament când se face referire la revenirea Sa. Totuşi, în Daniel 7:13 în mod special, Fiul omului nu este descris ca venind din cer pe pământ, ci trecând dintr-un loc din ceruri în altul pentru a Se prezenta înaintea Celui îmbătrânit de zile. În al treilea rând, descrierea Fiului omului venind pe norii cerului sugerează o manifestare vizibilă. Dar ea ne aminteşte şi de marele-preot care, în Ziua Ispăşirii, intra în Sfânta Sfintelor, înconjurat de un nor de tămâie, pentru a face curăţirea sanctuarului.

Fiul omului are şi caracteristici regale. El primeşte „stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-l slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile” (Daniel 7:14). Verbul a „sluji” poate fi tradus şi ca „închinare”. Acesta apare de nouă ori în capitolele 1-7 (Daniel 3:12,14,17,18,28; 6:16,20; 7:14,27) şi transmite ideea de omagiu adus unei zeităţi. Ca o consecinţă a încercării de a schimba Legea lui Dumnezeu, sistemul religios reprezentat de cornul cel mic atacă închinarea care îi este datorată lui Dumnezeu. Judecata reprezentată aici ne arată că adevărata închinare este în cele din urmă restaurată. Sistemul de închinare stabilit de sistemul papal, printre altele, pune o fiinţă umană căzută ca mijlocitor între Dumnezeu şi omenire. Cartea Daniel arată că singurul Mijlocitor care poate să reprezinte omenirea înaintea lui Dumnezeu este Fiul omului. Biblia spune: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2:5).

6. Conform versetelor de mai jos, ce se întâmplă cu poporul lui Dumnezeu? Daniel 7:18,21,22,25,27.

„Sfinţii Celui Preaînalt” sunt o reprezentare a poporului lui Dumnezeu. Ei sunt atacaţi de puterea reprezentată prin cornul cel mic. Deoarece se încăpăţânează să rămână credincioşi Cuvântului lui Dumnezeu, ei sunt persecutaţi în timpul domniei papale. Creştinii au fost persecutaţi şi în vremea Imperiului Roman păgân (a patra fiară), dar persecuţia menţionată în Daniel 7:25 este o persecutare a sfinţilor de către cornul cel mic, care apare doar după ce se încheie faza păgână a Romei.

Totuşi poporul lui Dumnezeu nu va fi asuprit de puterea lumească pentru totdeauna. Împărăţia lui Dumnezeu va înlocui împărăţiile lumii. Este interesant că, în viziune, Fiului omului „I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească” (vers. 14). Dar în interpretarea oferită de înger, „sfinţii” sunt cei care primesc împărăţia (vers. 18). Nu există nicio contradicţie aici. Deoarece Fiul omului este legat de Dumnezeu şi de omenire, biruinţa Lui este biruinţa celor pe care El îi reprezintă.

Când marele-preot L-aîntrebat pe Isusdacă El este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul a făcut trimitere la Psalmii 110:1 şi Daniel 7:13,14 şi a spus: „Da, sunt. Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Marcu 14:62). Astfel, Isus este Cel care ne reprezintă în tribunalul ceresc. El a învins deja puterile întunericului şi îşi împarte biruinţa cu cei care se apropie de El. De aceea, nu avem niciun motiv să ne temem. Apostolul Pavel ne spune: „Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:37-39).

Priveşte cu câtă acurateţe prezintă viziunea lui Daniel istoria, cu mii de ani înainte. Cum ar putea să ne ajute acest lucru să ne încredem în toate făgăduinţele lui Dumnezeu în viitor?

După căderea Imperiului Roman, în urma atacurilor barbarilor din nord, episcopul Romei a profitat de dispariţia a trei triburi barbare şi, din anul 538 d.Hr., a rămas singura putere în Roma. Apoi a preluat mai multe funcţii instituţionale şi politice ca guvernator roman. Aşa a apărut papalitatea, învestită cu putere seculară şi religioasă pe care a păstrat-o până când papa a fost detronat de Napoleon, în 1798. Dar aceasta nu a însemnat finalul Romei, ci doar al acelei etape de persecuţie. Papa pretinde că este locţiitorul lui Hristos şi a introdus învăţături şi practici contrare Bibliei. Purgatoriul, penitenţele, spovedania şi schimbarea poruncii a patra, de a păzi Sabatul, cu porunca de a fi păzită duminica sunt doar câteva dintre acţiunile sale de a schimba „vremurile şi legea”.

„În propria putere, omul nu poate face faţă acuzaţiilor vrăjmaşului. El stă înaintea lui Dumnezeu în haine mânjite de păcat, mărturisindu-şi vinovăţia. Dar Isus, Apărătorul nostru, prezintă o rugăciune eficientă în favoarea tuturor acelora care, prin credinţă şi pocăinţă, şi-au predat Domnului viaţa pentru a fi păzită. El le susţine cauza şi, prin argumentele puternice ale Calvarului, îl biruieşte pe învinuitorul lor. Ascultarea Sa desăvârşită de Legea lui Dumnezeu l-a dat toată puterea în cer şi pe pământ şi El cere de la Tatăl Său milă şi împăcare pentru omul vinovat. … Iar acelora care se bizuie pe El cu credinţă, le dă asigurarea: «Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare» (Zaharia 3:4).” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 586-587

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 6-12
1. Din gura cui Şi-a scos Domnul „o întăritură de apărare”?
2. Ce îşi dorea psalmistul să ştie popoarele?
3. Pentru cine se ruga psalmistul să nu-i uite Domnul?
4. Care era îngrijorarea psalmistului în legătură cu oamenii evlavioşi?

Evanghelizare, Secţiunea 6, subcapitolul „Publicitatea evanghelistului”

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!