Din ţărână la stele

La începutul cărţii Daniel îl vedem pe Nebucadneţar care invadează Iudeea şi duce robi în Babilon; prin contrast, cartea Daniel se încheie cu Mihail care Se ridică pentru a-l elibera pe poporul lui Dumnezeu din Babilonul din vremea sfârşitului. Cu alte cuvinte, după cum vedem în toată cartea Daniel, la sfârşit, chiar la sfârşit, Dumnezeu face ca totul să lucreze în favoarea poporului Său.

După cum am văzut, Daniel şi prietenii lui l-au rămas credincioşi lui Dumnezeu şi au dat dovadă de o înţelepciune fără seamăn în toate testele şi încercările din robie. Tot aşa, când se vor confrunta cu necazuri, copiii lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului vor rămâne credincioşi, în special în acea „vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile” (Daniel 12:1). La fel ca Daniel şi prietenii lui, şi ei vor da dovadă de înţelepciune şi pricepere. Ei nu doar că vor avea înţelepciune ca o însuşire personală, ci vor fi implicaţi, ca o consecinţă a acestei înţelepciuni, să îi conducă pe alţii la neprihănire. Unii vor muri sau vor fi daţi la moarte şi, astfel, se vor întoarce în ţărână, dar vor fi înviaţi pentru veşnicie: „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel 12:2).

1. Cine schimbă cursul istoriei în vremea sfârşitului? Cum ne ajută Noul Testament să înţelegem ce vrea să spună acest verset? Daniel 12:1; Romani 8:34; Evrei 7:25

Până acum, fiecare capitol din Daniel a început prin a menţiona numele conducătorului naţiunii păgâne. Tot aşa, Daniel 12 începe cu numele unui conducător, aici, Prinţul divin care Se ridică pentru a-l elibera pe poporul lui Dumnezeu din mâinile vrăjmaşilor lui.

Mihail este aceeaşi Fiinţă cerească puternică pe care Daniel a văzut-o în viziunea primită pe malul fluviului Tigru. Acolo, El a apărut ca reprezentant ceresc al poporului lui Dumnezeu. Şi mai apare în cartea Daniel ca Fiul omului (Daniel 7), Căpetenia (în engl., Prinţul) oştirii (Daniel 8) şi Cârmuitorul, Mesia (Daniel 9). Astfel, Mihail – al cărui nume înseamnă: „Cine este ca Dumnezeu?” – nu poate fi nimeni altul decât însuşi Isus.

Este important să observăm momentul intervenţiei lui Mihail. Conform cu Daniel 12:1, El apare „în vremea aceea”. Această expresie se referă la timpul menţionat în Daniel 11:40-45. Este perioada cuprinsă între căderea papalităţii, 1798, şi învierea de la timpul sfârşitului (Daniel 12:2).

Din expresia „Se scoală”, folosită în Daniel 12:1, putem deduce două aspecte importante ale lucrării Sale. în primul rând, verbul „a se scula” evocă ridicarea împăraţilor pentru a cuceri şi a domni. Acest verb mai are şi o conotaţie militară. Ne arată că Mihail acţionează ca lider militar pentru a-Şi proteja poporul şi pentru a-l conduce într-un mod special în ultimele etape ale marii lupte.

În al doilea rând, verbul acesta ne îndreaptă gândul şi spre desfăşurarea judecăţii. Mihail „Se scoală” pentru a acţiona ca mijlocitor în tribunalul ceresc. Ca Fiu al omului, El vine înaintea Celui îmbătrânit de zile pentru a-l reprezenta pe poporul Său în timpul judecăţii de cercetare (Daniel 7:9-14). Faptul că Mihail Se ridică face trimitere la aspectul miliar şi juridic al lucrării Sale. Cu alte cuvinte, El are putere de a-i învinge pe vrăjmaşii lui Dumnezeu şi are autoritate să-l reprezinte pe poporul Său în tribunalul ceresc.

Gândeşte-te ce înseamnă ca Mihail să stea ca reprezentant al nostru chiar acum. Ce speranţă îţi oferă acest lucru ţie, ca păcătos?

2. Ce înseamnă „oricine va fi găsit scris în carte”? Daniel 12:1

Momentul intervenţiei lui Mihail este descris şi ca un timp de strâmtorare cum nu a mai fost. Acesta corespunde cu timpul în care Duhul lui Dumnezeu va fi retras de la omenirea răzvrătită. Atunci, ultimele şapte plăgi, ca o expresie a mâniei lui Dumnezeu asupra naţiunilor, vor fi revărsate asupra Babilonului din timpul sfârşitului (Apocalipsa 16; 18:2-24) şi puterile întunericului vor fi dezlănţuite asupra lumii. Ellen G. White scrie despre acest timp că „Satana îi va arunca atunci pe locuitorii pământului într-o mare şi finală strâmtorare. Când îngerii lui Dumnezeu încetează să mai ţină în frâu vânturile sălbatice ale patimii omeneşti, toate elementele de discordie şi luptă vor fi lăsate libere. Pământul întreg va fi adus într-o ruină mai grozavă decât aceea care a venit peste Ierusalimul din vechime.” – Tragedia veacurilor, p. 614

Dar copiii lui Dumnezeu vor fi eliberaţi în acest timp de strâmtorare, deoarece, în judecata de cercetare realizată în tribunalul din ceruri, ei au fost achitaţi de Isus, Marele-Preot ceresc, şi numele lor au fost scrise în carte.

Pentru a înţelege semnificaţia acestei cărţi ar trebui să nu uităm faptul că Biblia menţionează două tipuri de cărţi cereşti. în una sunt scrise numele celor care aparţin Domnului şi uneori se face referire la această carte ca fiind Cartea vieţii (Exodul 32:32; Luca 10:20; Psalmii 69:28; Filipeni 4:3; Apocalipsa 17:8).

Pe lângă Cartea vieţii, Scriptura mai menţionează o carte în care sunt scrise toate faptele oamenilor (Psalmii 56:8; Maleahi 3:16; Isaia 65:6). Acestea sunt cărţile folosite în tribunalul ceresc pentru a vedea dedicarea fiecăruia faţă de Domnul. Acestea sunt înregistrări cereşti, „baze de date”, care conţin numele şi faptele fiecărui om. Unii oameni sunt frământaţi de ideea de a avea numele scris, şi în special faptele, în ceruri. Dar, atunci când ne predăm viaţa lui Hristos, numele noastre sunt scrise în Cartea vieţii şi, la judecată, faptele noastre rele sunt şterse. Această înregistrare cerească oferă dovezi juridice întregului univers că noi aparţinem lui Isus şi astfel avem dreptul să fim protejaţi în timpul strâmtorării.

De ce doar neprihănirea lui Hristos atribuită nouă şi apoi împărtăşită este singura noastră speranţă de a avea numele „scris în carte”? Prezintă-ţi răspunsul în cadrul discuţiei din grupă.

3. Despre ce eveniment se vorbeşte în versetele următoare şi de ce, gândindu-ne la tot ce ştim despre moarte, este acest eveniment important pentru noi? Daniel 12:2,3

Probabil că Daniel face cea mai clară referire în Vechiul Testament la învierea viitoare. Meditând la acest pasaj, putem afla câteva adevăruri foarte importante. Primul, după cum ne indică şi metafora somnului, în corpul niciunui om nu sălăşluieşte un suflet nemuritor. Omul, ca fiinţă, este o unire indivizibilă dintre trup, minte şi duh. în moarte, persoana încetează să mai existe şi rămâne inconştientă până la înviere. în al doilea rând, versetul ne îndreaptă atenţia spre învierea viitoare ca revers a ceea ce se întâmplă din cauza păcatului. într-adevăr, expresia tradusă ca „ţărâna pământului” în limbajul original folosit în Daniel 12:2 înseamnă de fapt „pământ de ţărână”. Această ordine neobişnuită a cuvintelor ne îndreaptă spre Geneza 3:19, singurul pasaj biblic în care cuvântul „pământ” apare înainte de cuvântul „ţărână”. Acest lucru sugerează faptul că pronunţarea sentinţei de moarte odată cu căderea lui Adam va fi revocată şi moartea nu va mai avea putere. Pavel spune: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă” (1 Corinteni 15:54).

4. De ce nu trebuie să ne temem de moarte? Romani 8:18; Evrei 2:14,15

Moartea ruinează şi distruge totul aici. Dar ne este dată promisiunea că moartea nu are ultimul cuvânt în dreptul celor credincioşi. Moartea este un vrăjmaş înfrânt. Când a rupt lanţurile morţii şi a păşit afară din mormânt, Hristos a biruit moartea. Acum putem privi dincolo de realitatea temporară a morţii spre realitatea finală a vieţii pe care o vom primi de la Dumnezeu în Hristos. Deoarece Mihail „Se scoală” (vezi Daniel 12:1), cei care îi aparţin se vor ridica şi ei. Ei se vor scula din „pământul de ţărână” pentru a străluci ca stelele cerului pentru vecie.

În toată durerea şi în luptele vieţii, cum putem avea speranţă şi mângâiere în făgăduinţa învierii de la sfârşit? De ce, într-un sens foarte real, aproape că nu mai contează nimic altceva?

5. De ce trebuia pecetluită cartea lui Daniel până la vremea sfârşitului? Daniel 12:4; Ioan 14:29

La încheierea ultimei secţiuni majore din această carte (Daniel 10:1 – 2:4), profetul primeşte porunca să pecetluiască sulul până la vremea sfârşitului. în acelaşi timp, îngerul spune despre această carte că „mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Deşi unii cercetători ai cărţii lui Daniel au interpretat aceste cuvinte ca o predicţie a progresului ştiinţific, înţelegere care poate fi inclusă aici, contextul pare să indice că „mulţi o vor citi” („vor alerga încoace şi încolo”, KJV) se referă la cercetarea cărţii Daniel. într-adevăr, dacă privim înapoi în istorie, observăm că Daniel a rămas o scriere literară ascunsă timp de multe secole. Poate că în unele locuri a fost cunoscută şi studiată, dar unele învăţături-cheie şi profeţii au rămas ascunse. De exemplu, mesajul profetic legat de curăţirea sanctuarului ceresc, de judecată, de identitatea şi lucrarea cornului mic, împreună cu vremea când aveau să se împlinească aceste profeţii, nu au fost deloc clare.

Dar de la Reforma protestantă încoace, tot mai mulţi oameni au început să studieze cartea Daniel. Totuşi doar în vremea sfârşitului a fost deschisă cartea şi conţinutul ei a fost descoperit. Ellen G. White spune: „Dar, de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată, cunoaşterea profeţiilor a crescut şi mulţi au vestit mesajul solemn al judecăţii ce se apropia.” – Tragedia veacurilor, p. 356

„La sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX s-a trezit un nou interes pentru profeţiile din Daniel şi Apocalipsa în diferite locuri de pe pământ, Studierea acestor profeţii a dus la crezul larg răspândit că a doua venire a lui Hristos era aproape. Mai mulţi prezentatori din Anglia, Joseph Wolff în Orientul Mijlociu, Manuel Lacunza în America de Sud şi William Miller în Statele Unite, împreună cu mulţi alţi cercetători ai profeţiilor au declarat, pe baza studiului profeţiilor din Daniel, că a doua venire era chiar la uşi. Astăzi, această convingere a devenit forţa conducătoare din spatele unei mişcări mondiale.” – CBAZŞ, vol. 4, p. 879

Gândeşte-te la marele avantaj pe care îl avem noi astăzi de a putea să privim în urmă în istorie şi să vedem împlinirea acestor profeţii din Daniel. Cum ne ajută acest lucru să ne încredem în toate făgăduinţele lui Dumnezeu?

6. Cum se încheie cartea lui Daniel? Daniel 12:5-13

Interesant că această scenă finală are loc la „râu”, sau la Tigru, locul ultimei vedenii semnificative primite de Daniel (Daniel 10:4). Totuşi cuvântul folosit aici nu este termenul obişnuit folosit în ebraică pentru „râu”, ci termenul ye’or care de obicei face referire la „râul Nil”. Acest lucru ne aminteşte de exod şi ne arată că, aşa cum a răscumpărat Israelul din Egipt, tot aşa Domnul îşi va răscumpăra poporul din timpul sfârşitului.

Ne sunt prezentate trei cronologii profetice. Prima – „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” – răspunde la întrebarea: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” (vers. 6). „Minunile” fac referire la lucrurile descrise în vedenia din Daniel 11, care sunt o prezentare mai largă a celor din Daniel 7 şi 8. Mai specific, această perioadă de timp a fost menţionată în Daniel 7:25 şi, mai târziu, în Apocalipsa 11:3; 12:6,14; 13:5. Ea corespunde celor o mie două sute şaizeci de ani de supremaţie papală care au început în 538 şi au ţinut până în 1798 d.Hr. Daniel 11:32-35 se referă la aceeaşi persecuţie, dar fără a-i menţiona durata ca timp.

Celelalte două perioade, o mie două sute nouăzeci şi o mie trei sute treizeci şi cinci de zile, răspund la o întrebare – „Care va fi sfârşitul acestor lucruri?” – pusă chiar de Daniel Omului îmbrăcat în in. Amândouă încep cu încetarea „jertfei necurmate” şi cu apariţia „urâciunii pustiirii”, Din studiul din Daniel 8 am aflat că „jertfa necurmată” se referă la mijlocirea continuă a lui Hristos, care a fost înlocuită cu un sistem de închinare contrafăcut. Astfel, această perioadă profetică trebuie să fi început în 508, când Clovis, împăratul francilor, s-a convertit la credinţa catolică. Acest eveniment important a pavat calea spre unirea dintre biserică şi stat, unire care s-a menţinut în Evul Mediu. Cele o mie două sute nouăzeci de zile s-au încheiat în 1798, când papa a fost arestat sub autoritatea conducătorului francez Napoleon. Cele o mie trei sute treizeci şi cinci de zile, ultima perioadă de timp profetică menţionată în Daniel, s-au încheiat în 1843. Acesta a fost timpul mişcării millerite şi al unui studiu reînnoit al profeţiilor biblice. A fost un timp de aşteptare şi speranţă în venirea apropiată a lui Isus.

În toată cartea Daniel vedem două lucruri: poporul lui Dumnezeu persecutat şi poporul lui Dumnezeu în cele din urmă restaurat şi salvat. Cum ne poate ajuta această realitate să rămânem credincioşi, indiferent de încercările prezente?

„Lui Daniel i-a fost cerut să sigileze partea aceea din prorocie care avea legătură cu zilele din urmă, «până la vremea sfârşitului». O solie cu privire la judecată, întemeiată pe împlinirea acelor profeţii, nu putea fi proclamată decât atunci când avea să vină această vreme. Dar, în timpul sfârşitului, spune profetul, «mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte».

Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aştepte revenirea lui Hristos în zilele sale. «Ziua aceea nu va veni», spunea el, «până când nu va veni lepădarea de credinţă şi se va descoperi omul fărădelegii» (2 Tesaloniceni 2:3). Nu putem aştepta venirea Domnului până după marea apostazie şi după perioada lungă de domnie a «omului păcatului». «Omul fărădelegii», care mai este numit «taina nelegiuirii», «fiul pierzării» şi «acel nelegiuit», reprezintă papalitatea, care, aşa cum a fost profetizat, urma să-şi menţină supremaţia timp de o mie două sute şaizeci de ani. Această perioadă s-a încheiat în 1798. Venirea lui Hristos nu putea să aibă loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui întreaga dispensaţiune creştină, până în 1798. în această perioadă trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 356

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Psalmii 41-47
1. Despre care obiect din sanctuar scria psalmistul că era bucuria sa?
2. La ce se referă psalmistul când întreabă dacă nu ştie Cel care cunoaşte tainele inimii?
3. De ce anume este înveselită cetatea lui Dumnezeu?
4. Despre cine scrie că „se adună împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam”?

Evanghelizare, Secţiunea 6, subcapitolul „Adunări în care au loc întrebări şi răspunsuri”
5. Ce recomandă Ellen G. White să urmeze după fiecare predică mai importantă?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Calendar_2020_1_ian_feb_mar jpg .

Comentarii pentru zecimi şi daruri 2020 pdf .

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!

Cuvinte cheie: descarcă, descarca, download Comentarii pentru zecimi şi daruri 2020