El va face ceva de neînchipuit

Lough Fook, un creştin chinez, a fost cuprins de milă pentru compatrioţii lui care deveniseră sclavi în minele africane. A dorit să le ofere speranţa Evangheliei, dar cum putea să aibă acces la ei? Soluţia a fost să se vândă pe sine ca sclav pentru o perioadă de cinci ani. A fost transportat la Demerara, unde a trudit în mine şi le-a vorbit tovarăşilor lui de muncă despre Isus.

Lough Fook a murit, dar nu înainte ca două sute de oameni să fie eliberaţi din starea de deznădejde şi să-L primească pe Isus ca Mântuitor al lor.

Ce sacrificiu de sine uimitor pentru binele altora! Ce exemplu!

Făcând ceva de neimaginat, adică luând, plin de umilinţă, „un chip de rob” (Filipeni 2:7), Domnul Isus a ajuns unde era imposibil de ajuns, adică la tine, la mine şi la toată lumea cufundată şi pierdută în abisul păcatului.

Săptămâna aceasta vom vedea cum acest eveniment extraordinar a fost profetizat cu sute de ani înainte de a avea loc.

Dacă ar fi intenţionat să transmită doar informaţii, Isaia ar fi expus toate detaliile cu privire la Mesia dintr-odată. Dar, ca să înveţe, să convingă şi să îşi ajute audienţa să se întâlnească cu Robul Domnului, el creează o ţesătură bogată de teme care se repetă ca într-o simfonie. Isaia dezvăluie solia lui Dumnezeu în etape pentru ca fiecare aspect să fie înţeles în relaţie cu restul tabloului. Isaia este un artist a cărui pânză este sufletul ascultătorului său.

1. Fă un rezumat al versetelor de mai jos. Cum Îl vezi pe Isus în acest pasaj? Isaia 50:4-10

În Isaia 49:7 aflăm că Robul lui Dumnezeu este dispreţuit, urât de popor şi „Robul celor puternici”, dar că „împăraţii vor vedea lucrul acesta şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina”. În Isaia 50 aflăm că valea este adâncă pentru Învăţătorul cel blând, ale cărui cuvinte îl înviorează pe cel doborât de întristare. Calea spre reabilitare trece prin suferinţe fizice. Felul în care a fost maltratat pare foarte urât pentru noi, cei de azi. Dar, în Orientul Apropiat Antic, onoarea era o chestiune de viaţă şi de moarte pentru un om şi pentru familia sa. Dacă ai fi insultat sau maltratat pe cineva în felul acesta, ai fi făcut bine să te protejezi cât mai serios. Dacă ar fi avut chiar şi cea mai mică posibilitate, victima şi ai săi s-ar fi răzbunat cu siguranţă.

Împăratul David a atacat şi a împresurat ţara lui Amon, pentru că împăratul ei îi dezonorase pe solii trimişi de el (2 Samuel 10:1-12). Dar Isaia spune că Robul este lovit, oamenii Îi smulg barba, cauzându-I o mare durere, şi Îl scuipă. Dar victima este trimisul Împăratului împăraţilor. Comparând Isaia 9:6,7 şi Isaia 11:1-16 cu alte pasaje care vorbesc despre Rob, aflăm că El este Împăratul, Izbăvitorul cel tare! Şi totuşi, cu toată puterea şi onoarea pe care le deţine, din motive greu de imaginat, El nu Se salvează pe Sine! Acest lucru este greu de crezut. Când Isus a fost pe cruce, fruntaşii poporului L-au luat în râs (vezi Luca 23:35; Matei 27:42).

Ce ar trebui să învăţăm din Isaia 50:4-10 şi să aplicăm în viaţa noastră? În ce domenii am avea nevoie de îmbunătăţiri?

Acest pasaj, cunoscut ca „Poemul Robului suferind”, confirmă reputaţia lui Isaia de „Evanghelist al Vechiului Testament”. Într-o perfectă armonie cu Evanghelia, poemul se ridică deasupra altor lucrări literare. Deşi este incredibil de scurt, fiecare propoziţie este plină de semnificaţii profunde care descoperă miezul căutării lui Dumnezeu de a salva o rasă cufundată şi pierdută în păcat.

Aceasta nu este esenţa cuvintelor lui Isaia. El şi-a pregătit audienţa dezvoltând subiectul despre Mesia încă din prima parte a cărţii sale. Urmărind viaţa lui Mesia pe pământ, profetul a început de la zămislirea şi naşterea Lui (Isaia 7:14), I-a prezentat identitatea: Împărat divin din dinastia lui David (Isaia 9:6,7), a descris detaliat lucrarea Lui de refacere a lui Israel (Isaia 11:1-16) şi lucrarea liniştită de eliberare de nedreptate şi suferinţă (Isaia 42:1-7). Apoi, a dezvăluit că marea dramă a lui Mesia include tragedia înainte de înălţare (Isaia 49:1-12; 50:6-10). Poemul Robului suferind sondează adâncimile tragediei.

2. Reciteşte secţiunile poemului enumerate mai sus. Ce spun despre Mesia? Cum ne pregătesc pentru ce urmează în Isaia 52 şi 53? Sau doar fac să pară şi mai frapant ce se întâmplă în Isaia 52 şi 53?

Preambulul poemului cuprinde un contrast şocant: Robul va propăşi şi Se va înălţa, dar înfăţişarea Lui va fi atât de schimbată, încât va fi de nerecunoscut. Cine poate să creadă aşa ceva? Isaia 53:2,3 începe o coborâre dureroasă de la originea şi înfăţişarea obişnuită al Robului la suferinţa şi lepădarea Sa. Apoi se explică faptul că El suferă, de fapt, pedeapsa noastră pentru a ne aduce vindecare. Poemul continuă cu coborârea Robului nevinovat spre mormânt, iar, în final, Robul ajunge să primească răsplata măreaţă prevăzută la începutul poemului. La versetul 13, se precizează că jertfa Lui pentru mântuirea altora este din voia lui Dumnezeu.

Compară acest poem cu Filipeni 2:5-11: Isus, care este chipul lui Dumnezeu, Se smereşte, dezbrăcându-Se şi luând chip de rob, smerindu-Se până la moarte, cea mai dureroasă şi dezonorantă moarte, moartea pe cruce. Însă Dumnezeu Îl înalţă nespus ca toţi să-L recunoască ca Domn (compară cu Isaia 49:7).

Ce spune Isaia că a făcut Isus pentru noi? Ce înseamnă pentru noi?

În Isaia 52:13, Robul lui Dumnezeu este înălţat nespus de mult, dar, fără nicio avertizare, următorul verset descrie înfăţişarea Lui ca fiind atât de schimonosită, încât nu a putut fi recunoscut ca unul dintre „fiii oamenilor”. Noul Testament arată de ce a fost atât de schimbată înfăţişarea lui Isus: biciuirea, coroana de spini, crucificarea, dar, mai presus de orice, purtarea păcatelor rasei umane. Păcatul nu trebuia să devină niciodată parte integrantă din viaţa oamenilor. Faptul că l-a purtat, L-a făcut pe „Fiul omului” să Se schimbe la înfăţişare atât de mult, încât să nu mai poată fi recunoscut.

Compară acestea cu istoria lui Iov, care s-a prăbuşit deodată dintr-o poziţie de mare bogăţie, onoare şi putere la starea de om nenorocit şi amărât, ce şedea pe cenuşa de pe pământ şi îşi scărpina rănile dureroase cu un ciob (Iov, capitolele 1 şi 2). Contrastul a fost atât de mare, încât nici măcar prietenii lui nu l-au recunoscut la început (Iov 2:12). Întrebarea este: De ce a suferit Iov? De ce a trebuit să sufere Mesia? Niciunul dintre ei nu se cuvenea să sufere aşa ceva. Amândoi erau nevinovaţi. Aşadar, de ce există suferinţa?

3. Citeşte versetele pentru astăzi şi notează cuvintele care arată suferinţa celui nevinovat pentru cel vinovat. Care este mesajul pentru noi?

Reciteşte întrebările din Isaia 53:1. Ele pun accentul pe ideea de a crede ceva de necrezut (compară cu Ioan 12:37-41) şi ne îndeamnă să ne oprim pentru a afla restul istoriei. Dar întrebările implică şi un apel. În acest context, paralelismul dintre cele două întrebări presupune că braţul Domnului/puterea mântuirii (compară cu Isaia 52:10) li se descoperă acelora care cred raportul biblic. Vrei să trăieşti în viaţa ta puterea salvatoare a lui Dumnezeu? Atunci crede cele scrise.

Analizează cu atenţie Isaia 53:6. Care este mesajul specific aici? Ce îţi spune textul ţie, personal?

Robul care suferă este descris în Isaia 53:2,3 ca o plantă plăpândă şi dispreţuită, aparent fără valoare, apoi Isaia ne poartă prin tinereţea Lui nevinovată până la jertfa ispăşitoare. Chiar dacă deja a prezentat fundalul evenimentelor, tot nu suntem pregătiţi, nu putem accepta suferinţa Robului. Dimpotrivă! Isaia ne-a spus să Îl preţuim pe Copilul care ni S-a născut, Domnul păcii. Alţii Îl dispreţuiesc, dar noi ştim cine este El cu adevărat.

Cineva spunea: „Am făcut cunoştinţă cu duşmanul, şi duşmanul suntem noi.” Robul nu a fost primul om dispreţuit, respins sau obişnuit cu suferinţa. Şi împăratul David a avut parte de toate acestea când a fugit de fiul său Absalom (2 Samuel 15:30). Dar suferinţa purtată de acest Rob nu este a Lui şi nu este urmarea păcatelor Lui. Şi nici nu o poartă doar pentru un alt om. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6).

„De ce?” Datorită dragostei lui Dumnezeu va alege Mesia, Unsul Lui, să sufere! Dar de ce? El a ales să sufere pentru a ajunge la cei la care era imposibil de ajuns, adică la noi!

Cei care nu înţeleg consideră că a fost „lovit de Dumnezeu” (Isaia 53:4). La fel cum prietenii lui Iov au gândit că păcatele lui erau cauza suferinţei şi cum au întrebat şi ucenicii lui Isus: „Cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:2), cei care L-au văzut pe Isus pe cruce s-au gândit la ce era mai rău. Nu a spus Moise: „Cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deuteronomul 21:23; Numeri 25:4)?

Şi totuşi, toate acestea s-au întâmplat din voia lui Dumnezeu (Isaia 53:10). De ce? „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi” (Galateni 3:13). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). „Ce preţ s-a dat pentru noi! Priviţi crucea şi jertfa ridicată pe ea. Priviţi la mâinile acelea străbătute de cuiele nemiloase! Priviţi la picioarele Lui, înţepenite cu piroane pe lemn! Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui. Suferinţa aceea, chinul acela de moarte, este preţul răscumpărării voastre.”- Ellen G. White, Mărturii, vol. 6, p. 479

Povara, vina şi pedeapsa pentru păcatele întregii omeniri au fost puse asupra lui Hristos la cruce, ca singurul mijloc de a ne salva! Ce ne spune acest lucru despre dragostea lui Dumnezeu?

4. Ce înseamnă că viaţa Robului lui Dumnezeu este o „jertfă pentru păcat”? Isaia 53:10

Termenul ebraic se referă la o „jertfă pentru vină (pentru îndreptare)” (Leviticul 5:14-6:7; 7:1-7), care putea să facă ispăşire pentru păcatele făcute cu voia împotriva altor oameni (Leviticul 6:2,3). Astfel de păcate a scos Isaia în evidenţă (Isaia 1-3; 10:1,2; 58). De asemenea, păcătosul trebuia să-i înapoieze celui greşit lucrul luat, plus o penalizare, înainte de a aduce jertfa pentru a primi iertarea de la Dumnezeu (Leviticul 6:4-7; Matei 5:23,24). În cazul unei întrebuinţări greşite, din neatenţie, a unui lucru care Îi aparţinea lui Dumnezeu, plata se făcea faţă de Dumnezeu (Leviticul 5:16). Acum putem înţelege Isaia 40:2, unde Dumnezeu îi mângâie pe copiii Lui, spunându-le că au plătit suficient pentru ispăşirea păcatelor lor.

Dar, după plată, trebuia să fie adusă o jertfă. lat-o în Isaia 53: Robul lui Dumnezeu, în locul unui berbec, este dus ca o oaie la măcelărie, şi asta pentru oamenii care rătăceau.

Cu toate că a fost „şters de pe pământul celor vii” (vers. 8; compară cu Daniel 9:26), consumat în întregime de sacrificiul care aprinde flacăra speranţei pentru noi, Robul se ridică din morţi, vine de pe drumul fără întoarcere, pentru a fi înălţat, pentru a vedea „o sămânţă de urmaşi” şi pentru a trăi multe zile (Isaia 53:10-12).

5. Citeşte versetele următoare. Cum reflectă fiecare dintre ele acelaşi mesaj de fond asemenea celui din Isaia 53? Psalmii 32:1,2; Romani 5:8; Galateni 2:16; Filipeni 3:9; Evrei 2:9; 1 Petru 2:24

Dacă cineva te-ar ruga să rezumi într-un singur paragraf vestea bună din Isaia 52:13-53:12, ce ai scrie?

„Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn […]. Ce este păcatul dacă nicio fiinţă creată nu a putut să facă ispăşire pentru el? Cum este blestemul lui dacă doar Dumnezeu a putut să-l anuleze? Crucea lui Hristos dă mărturie oricărui om că pedeapsa pentru păcat este moartea.” – Ellen G. White, Our High Calling, p. 44

„Legea guvernării lui Dumnezeu avea să fie înălţată prin moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu. Hristos a purtat vina pentru păcatele lumii. Destoinicia noastră se află doar în întruparea şi în moartea Fiului lui Dumnezeu. El a putut suferi pentru că a fost susţinut de Dumnezeu. El a putut suporta pentru că nu a avut nicio pată de necredinţă sau de păcat. Hristos a triumfat în favoarea omului prin faptul că a suportat justeţea pedepsei. El i-a asigurat omului viaţa veşnică şi, în acelaşi timp, a înălţat Legea şi a făcut-o să fie onorată.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 302

Rezumat: După ce a vorbit despre naşterea, identitatea şi viaţa Eliberatorului trimis de Dumnezeu, Isaia prezintă tragedia supremă care ne dă speranţă: pentru a ajunge la oamenii pierduţi, printre care şi noi, pentru a-i salva şi a-i vindeca, El a purtat de bunăvoie suferinţele şi pedeapsa cuvenite păcătoşilor.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Daniel 12 – Osea 6
1. Prin ce a promis Domnul că va logodi poporul pentru totdeauna cu El?
2. Ce vor face copiii lui Israel la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă?
3. Din ce cauză pierea poporul lui Dumnezeu?
4. Ce vrea Domnul mai mult decât jertfe şi arderi-de-tot?

Evanghelizare, Secţiunea 12, subcapitolul „În sudul Europei”
5. Ce fac, pentru un timp, multe suflete preţioase şi de ce?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!