Înfrângerea asirienilor

Un om numai piele şi os merge desculţ împreună cu băieţii lui. O altă familie şi-a încărcat toate lucrurile într-un car tras de nişte boi sfrijiţi. Un bărbat trage boii, în timp ce două femei stau în car. Oamenii mai puţin favorizaţi de soartă nu au car, aşa că îşi cară bunurile pe umeri.

Peste tot sunt soldaţi. Berbecul de război sfărâmă poarta cetăţii. Pe deasupra lui, arcaşii trag în cei care apără cetatea de pe ziduri. E un măcel de nedescris.

Un împărat stă impunător pe tronul lui, în timp ce îi sunt aduşi prinşii de război şi prada. Unii prizonieri se apropie de el cu mâinile ridicate, implorând milă. Alţii îngenunchează sau se pleacă la pământ. Descrierile unor asemenea scene, cu împăratul în centru, încep cu următoarele cuvinte: „Sanherib, împăratul lumii, împăratul Asiriei” şi continuă cu expresii de felul: „stă pe tron, iar prada cetăţii Lachis este inspectată înaintea lui”. – John Malcolm Russel, The Writing on the Wall, pp. 137-138

Aceste imagini, care împodobeau cândva zidurile „Palatului fără egal”, se află acum la Muzeul Britanic. Ce poveste au ele de spus despre situaţia grea a poporului lui Dumnezeu de atunci!

1. Ce i s-a întâmplat lui Iuda? 2 Împăraţi 18:13; 2 Cronici 32:1; Isaia 36:1

Când necredinciosul Ahaz a murit, Ezechia, fiul său credincios care i-a urmat la tron, a moştenit un regat care îşi pierduse cu totul independenţa. După ce a cumpărat ajutorul asirian împotriva alianţei dintre Siria şi Israel, Iuda a fost constrâns să plătească mai departe „taxa de protecţie” sub forma unui tribut faţă de Asiria (2 Cronici 28:16-21). Când Sargon al II-lea a murit pe un câmp de luptă îndepărtat şi a fost urmat de Sanherib, în 705 î.Hr., Asiria părea vulnerabilă. Sunt dovezi din scrierile biblice şi asiriene care arată că Ezechia a folosit ocazia ca să se împotrivească (2 Împăraţi 18:7), preluând conducerea unei revolte antiasiriene a unor popoare mai mici din zonă.

Din nefericire pentru el, Ezechia a subestimat tăria Asiriei. În 701 î.Hr., după ce supusese alte părţi din imperiul lui, Sanherib s-a dezlănţuit împotriva Siriei şi a Palestinei cu o forţă devastatoare şi a făcut ravagii în Iuda.

2. Cum s-a pregătit Ezechia pentru o confruntare cu Asiria? 2 Cronici 32:1-8

Când a văzut că Sanherib are de gând să ia cu asalt Ierusalimul, capitala, Ezechia a făcut pregătiri serioase pentru o confruntare cu Asiria (2 Împăraţi 20:20; 2 Cronici 32:30). Canalul de apă de la Siloam, comemorat printr-o inscripţie care vorbeşte despre modul în care a fost construit, datează aproape cu certitudine din timpul pregătirilor lui Ezechia pentru un potenţial asediu.

„Dar împăratul lui Iuda se hotărâse să-şi facă partea, pregătindu-se să se împotrivească vrăjmaşului şi, după ce a făcut tot ceea ce inventivitatea şi puterea omenească puteau face, şi-a strâns forţele şi i-a îndemnat să fie curajoşi.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 351

Dacă s-a încrezut în Domnul, de ce a făcut Ezechia un astfel de efort? Faptele îi tăgăduiesc cumva credinţa? Vezi Filipeni 2:12,13 despre colaborarea cu Dumnezeu.

Conducătorii Asiriei erau brutali, dar şi isteţi. Aveau ca obiectiv bogăţia şi puterea, nu doar distrugerea (Isaia 10:13,14). De ce să iroseşti resursele pentru a pune stăpânire cu forţa pe o cetate dacă îi poţi convinge pe locuitorii ei să se predea? În timp ce asedia cetatea Lachis, Sanherib l-a trimis pe Rabşache, un ofiţer superior, să ia Ierusalimul prin intimidare.

3. Ce argumente a folosit Rabşache pentru a-i intimida pe iudei? Isaia 36:2-20; 2 Împăraţi 18:17-35; 2 Cronici 32:9-19

Rabşache a adus argumente puternice: Nu vă puteţi încrede în Egipt, fiindcă este slab şi nu oferă siguranţă. Nu vă puteţi bizui pe Domnul, pentru că Ezechia L-a ofensat când a îndepărtat altarele şi înălţimile din Iuda, spunându-i poporului să se închine la un singur altar, în Ierusalim. De fapt, Domnul este de partea Asiriei şi i-a spus lui Sanherib să nimicească Iuda. Nu aveţi nici măcar suficienţi oameni pentru două mii de cai. Ca să evitaţi un asediu în care nu veţi avea ce să mâncaţi şi să beţi, renunţaţi acum şi veţi fi trataţi bine. Ezechia nu vă poate salva şi, întrucât zeii tuturor celorlalte popoare cucerite de Asiria nu le-au salvat, puteţi fi siguri că nici Dumnezeul vostru nu vă va salva pe voi.

4. Spunea Rabşache adevărul?

Argumentele lui erau convingătoare, era mult adevăr în ele. Şi mai erau două argumente nerostite. Primul – tocmai se întorsese de la Lachis, aflat la vreo cincizeci de kilometri. Acolo, asirienii arătaseră ce se întâmplă cu o cetate bine fortificată care a îndrăznit să li se împotrivească. Al doilea argument era puternica armată cu care venise. Ştiind de soarta altor armate şi cetăţi, inclusiv a Samariei, care căzuseră pradă Asiriei, niciun locuitor din Iuda nu avea motive să se îndoiască de faptul că, omeneşte, Ierusalimul era sortit pierii (Isaia 10:8-11). Rabşache avea dreptate şi când spunea că Ezechia dărâmase multe altare ca să centralizeze închinarea la templu, în Ierusalim (2 Împăraţi 18:4; 2 Cronici 31:1). Dar, chiar dacă această reformă L-ar fi ofensat pe Domnul, cine era singura speranţă pentru popor? Va vrea El şi va putea să-i salveze?

Te-ai aflat vreodată într-o situaţie în care totul părea pierdut? Împărtăşeşte grupei cum ai scăpat din acea situaţie.

5. Ce efect a avut discursul dibaci al lui Rabşache asupra lui Ezechia şi a sfetnicilor lui? 2 Împăraţi 18:37; 19:1-4; Isaia 36:21,22; 37:1-4

Zguduit până în măduva oaselor şi plângând din cauza necazului, Ezechia s-a întors către Domnul, căutând cu umilinţă mijlocirea lui Isaia, profetul de al cărui sfat tatăl său nu ţinuse cont.

6. Cum l-a încurajat Dumnezeu pe Ezechia? Isaia 37:5-7

Mesajul a fost scurt, dar suficient. Dumnezeu era de partea poporului Său. Isaia a prorocit că Sanherib va auzi nişte vorbe care îi vor distrage atenţia de la atacul asupra lui Iuda. Acest lucru s-a împlinit imediat. Înfrânt pe moment, dar fără intenţia de a renunţa, Sanherib i-a trimis lui Ezechia un mesaj ameninţător (Isaia 37:10,12; 2 Cronici 32:17).

De data aceasta, Ezechia a mers direct la templu şi a întins scrisoarea înaintea Domnului oştirilor, „care [şade] pe heruvimi” (Isaia 37:14-16).

7. Cum a surprins rugăciunea lui Ezechia ceea ce era în joc în criza Ierusalimului? Isaia 37:15-20

Sanherib a atacat explicit cea mai puternică apărare a lui Ezechia: credinţa în Dumnezeul lui. În loc să cedeze psihic, Ezechia a căutat sprijin la Domnul pentru a demonstra cine este Dumnezeul lui, „ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” (Isaia 37:20).

Citeşte rugăciunea lui Ezechia. Asupra căror aspecte se concentrează el? Ce anume din această rugăciune poate să ne încurajeze şi să ne ajute să rămânem credincioşi în momentele noastre de criză?

Potrivit analelor sale, Sanherib a luat cu asalt patruzeci şi şase de cetăţi întărite, a asediat Ierusalimul, iar pe Ezechia, evreul, l-a făcut „prizonier în Ierusalim, reşedinţa lui împărătească, precum o pasăre în colivia ei”. – James B. Pritchard, ed., Ancient Near Eastern Texts Relating to the old Testament, p. 288. Dar, în ciuda propagandei lui, prelungire a unui ego colosal, nici în texte şi nici în imagini nu pretinde că a pus stăpânire pe Ierusalim, omisiune uimitoare, date fiind forţa inflexibilă a lui Sanherib şi faptul că Ezechia condusese o revoltă împotriva lui. Cei care se răzvrăteau împotriva Asiriei nu aveau speranţă de viaţă, ci îi aştepta o moarte înfiorătoare.

Cercetătorii recunosc că, şi fără raportul biblic, ar trebui să admitem că s-a întâmplat o minune. Se pare că, din cauza dorinţei de a-şi salva reputaţia, Sanherib a umplut zidurile „Palatului fără egal” cu basoreliefuri reprezentând asediul cetăţii Lachis încoronat cu succes. Dar, datorită milei lui Dumnezeu, imaginile aveau să vorbească, de fapt, despre Ierusalim! Sanherib nu a spus şi restul istoriei, dar Biblia da.

8. Care este restul istoriei? Isaia 37:21-37

Ca răspuns la rugăciunea plină de credinţă a lui Ezechia, Dumnezeu i-a trimis o solie de asigurare totală pentru Iuda şi plină de mânie arzătoare împotriva mândrului împărat asirian care a îndrăznit să-L înfrunte pe Împăratul împăraţilor (vers. 23). Apoi, Dumnezeu Şi-a împlinit fără întârziere promisiunea de a apăra Ierusalimul (vers. 36-38: 2 Împăraţi 19:35-37; 2 Cronici 32:21,22).

O criză mare cere minuni mari şi aşa a fost. Au murit o sută optzeci şi cinci de mii de asirieni! Sanherib a trebuit să plece acasă, unde a murit şi el.

„Dumnezeul evreilor îl biruise pe asirianul cel mândru. Onoarea lui Iehova fusese apărată în ochii popoarelor înconjurătoare. În Ierusalim, inimile oamenilor erau pline de o bucurie sfântă.” – Ellen White, Profeţi şi regi, p. 361. Dacă ar fi cucerit Ierusalimul, Sanherib ar fi deportat populaţia şi identitatea lui Iuda s-ar fi pierdut, cum s-a întâmplat cu Israel, desfiinţând astfel poporul din care trebuia să Se nască Mesia. Dar Dumnezeu a păstrat vie nădejdea.

Ce i-ai spune unui om care nu crede în Biblie sau în Dumnezeu şi te întreabă dacă a fost drept să moară acei soldaţi asirieni? Cum înţelegi tu?

Evenimentele din Isaia 38 şi 39 (2 Împăraţi 20) s-au petrecut la foarte scurt timp după ce Dumnezeu l-a izbăvit pe Ezechia din mâinile lui Sanherib, chiar dacă eliberarea descrisă în Isaia 37 şi 2 Împăraţi 19 nu avusese încă loc. El încă se confrunta cu ameninţarea asiriană.

„Satana era hotărât să cauzeze atât moartea lui Ezechia, cât şi căderea Ierusalimului, crezând că, dacă Ezechia ar fi fost înlăturat, fără îndoială eforturile lui în privinţa reformei ar fi încetat, iar căderea Ierusalimului ar fi putut fi mai uşor de realizat.” – CBAZŞ, vol. 4, p. 240

9. Ce ne spune citatul de mai sus despre importanţa unei conduceri bune pentru poporul lui Dumnezeu?

10. Ce semn îi dă Domnul lui Ezechia pentru a-i întări credinţa? 2 Împăraţi 20:8-10; Isaia 38:6-8

Respingând oferta lui Dumnezeu de a-i da un semn, Ahaz dăduse startul evenimentelor care au condus la necazurile cu Asiria (Isaia 7). Dar Ezechia a cerut un semn (2 Împăraţi 20:8) şi Dumnezeu l-a întărit să facă faţă crizei provocate de tatăl lui. Numai o minune putea face ca umbra să treacă înapoi peste cadranul lui Ahaz.

Babilonienii studiau mişcările aştrilor şi le-au înregistrat cu acurateţe. Prin urmare, au observat fenomenul ciudat şi s-au întrebat ce însemna. Nu este întâmplător faptul că împăratul Merodac-Baladan a trimis soli atunci. Babilonienii auziseră despre vindecarea lui Ezechia şi despre semnul miraculos.

Acum ştim de ce Dumnezeu a ales acest semn. Aşa cum, mai târziu, a folosit steaua Betleemului pentru a-i aduce pe înţelepţii din Răsărit, El a folosit o schimbare solară pentru a aduce soli din Babilon, o ocazie unică pentru ei să afle despre adevăratul Dumnezeu. Merodac-Baladan şi-a dedicat viaţa câştigării unei independenţe de durată faţă de Asiria. El avea nevoie de aliaţi puternici, ceea ce explică motivaţia lui de a intra în legătură cu Ezechia. Dacă soarele însuşi s-a mişcat la cererea lui Ezechia, oare ce i-ar fi putut face Asiriei?

Cum a pierdut Ezechia ocazia de a-L slăvi pe Dumnezeu şi a îndrepta atenţia babilonienilor către El? Care a fost urmarea? Isaia 39. Care este lecţia?

„Numai printr-o intervenţie directă a lui Dumnezeu se putea ca umbra să se dea înapoi cu zece trepte pe cadran, şi acesta avea să fie semnul pentru Ezechia că Domnul îi ascultase rugăciunea. […] Vizita acestor soli de la împăratul din ţara îndepărtată îi dădea lui Ezechia ocazia să-L înalţe pe Dumnezeul cel viu. Cât de uşor i-ar fi fost să vorbească despre Dumnezeu ca susţinător al tuturor lucrurilor create, prin a Cărui favoare îi fusese cruţată viaţa tocmai când toate speranţele se spulberaseră!

Dar mândria şi vanitatea au pus stăpânire pe inima lui Ezechia, şi în înălţare de sine a lăsat deschise înaintea ochilor lacomi comorile cu care Dumnezeu îl îmbogăţise pe poporul Său.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, pp. 342-344

Rezumat: Ca răspuns la strigătul unui rege credincios, Dumnezeu l-a salvat pe poporul Său şi a arătat cine este El: Împăratul Atotputernic al lui Israel care ţine în mâini soarta pământului. El nu doar că îi nimiceşte pe cei care încearcă să-l distrugă pe poporul Lui, ci le şi oferă altora ocazii, oricât de „babilonieni” ar fi, să devină poporul Lui.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Ezechiel 39-45
1. Unde avea să fie mormântul lui Gog?
2. Câte uşi urmau să aibă templul şi Locul Preasfânt?
3. Ce reacţie urmau să aibă cei din casa lui Israel la vederea planului noului templu?
4. Care avea să fie standardul în privinţa tunsorii preoţilor de la viitorul templu?

Evanghelizare, Secţiunea 12, subcapitolul „Vestirea soliei în alte continente”
5. Care era singura metodă despre care Ellen White a constatat că avea succes în Europa?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!